Există nenumărate feluri malaeziene, multe dintre ele putând fi preparate doar acasă. Cea mai bună metodă de a gusta bunătăţile locale este, cu siguranţă, aceea de a fi invitat în bucătăria unei case malaeziene.

Există şi multe specialităţi strict regionale, una dintre cele mai renumite fiind “Rendang” de vită, servită la ocazii speciale. “Rendang” este un curry condimentat, preparat din carne de vită şi lapte de cocos. Este o mâncare festivă, servită mai ales în timpul sărbătorilor religioase, ca Ramadan şi Eid.

Supa nu este prea populară în bucătăria malaeziană; există însă o supă de oaie, “Sup Kambing”, foarte populară. Este preparată din oase de oaie, coaste în special, fierte cu ierburi aromate şi condimente.
Porcul este interzis în bucătăria malaeziană din motive religioase. Puiul este foarte popular, unul dintre cele mai cunoscute feluri fiind frigăruile fripte pe cărbuni şi servite cu castravete proaspăt, creapă şi un sos picant de alune. Sosul de alune face ca frigăruile să fie speciale, combinaţia aceasta fiind întâlnită şi în alte bucătării din zonă (thailandeză, cambodgiană, vietnameză, chineză).
Frigarui (satay) gatite pe strada
Multe restaurante malaeziene servesc “Nasi Padang”, termen originar din Padang, un district din Sumatra de Vest. Nu este propriu-zis un fel de mâncare, ci mai curând orez servit cu diferite feluri de carne, peşte, pasăre şi legume. Orezul poate fi simplu (masi kosong), aromat cu curcuma (nasi kunyit), sau gătit cu ghee (nasi minyak).

O mare diversitate de alimente este disponibilă de a fi consumată alături de orez. De la feluri foarte iuţi, până la cele neutre, bogat aromate. Cele mai populare sunt “Sambal Udang” (creveţi, sau calamari, în sos belacan picant), “Ayam Panggang” (pui fript pe grătar, în stil malaezian), “Otak Otak” (spumă de peşte, mediu condimentată, pe bază de lapte de cocos).
Cele mai cunoscute şi unanim apreciate sunt “Nasi Goreng” (orez prăjit), “Bami Goreng” (tăiţei prăjiţi), “Laksa” (tăiţei de orez proaspeţi, garnisiţi cu castraveţi, ceapă, salată verde şi servit alături de supă de peşte, sau de un sos de carne).

“Nasi Kerabu”, sau “Nasi Ulam”, este o specialitate din statul Kelantan, aflat pe coasta de est a Malaeziei. În mod tradiţional orezul este colorat albastru deschis cu flori de Clitoria ternatea. Acestea sunt uscate la soare şi apoi fierte în apă. Mai sunt şi alte plante locale (daun kentut, daun kudu, cekur, şapte tipuri de daun larak şi kucing seduduk) folosite la colorarea orezului în diferite nuanţe: roşu, negru sau albastru. Acest orez colorat este servit cu “Ulam” (o combinaţie de verdeţuri aromate proaspete şi condimente – mentă, busuioc, lemongrass, frunze de limeta kafru, frunze de curcuma – cu vegetale crude: muguri de fasole, fasole verde lungă, şalote, castravete) amestecat cu ingrediente cu gust puternic, cum sunt peştele sărat, creveţi uscaţi, miez de nucă de cocos prăjit şamd.
Roti Jala (sursa foto: http://islam4parents.com/)
O creaţie culinară unică este “Roti Jala” (pâine plasă) care este un fel de clătită. Este preparată dintr-un aluat ca cel de clătite, din făină, ouă, unt şi lapte de cocos cu puţină curcuma, pentru culoare. Se folosesc forme speciale cu găurele mici, pentru a crea clătite dantelate, gătite rapid pe un grătar fierbinte, uns cu puţin ulei. “Roti Jala” este un acompaniament ideal pentru mâncăruri cu sosuri bogate, cum sunt curry-urile, şi este servit mai ales la ocazii speciale.

Deserturile sunt servite adesea după masă, sau după o gustare; cele mai multe sunt preparate în casă, deşi se pot cumpăra cu uşurinţă şi de la restaurante, mai ales în timpul Ramadanului. Deserturile malaeziene sunt excepţionale şi folosesc ingrediente ca lapte de cocos (santan), miez de cocos proaspăt ras, zahăr de palmier şi pandanus.

“Telur Belada”, adică „Ouă cu ardei iute”, este o reţetă excelentă pentru momentele în care tot ouăle sunt singurul aliment pe care îl mai ai în frigider. Ouăle se fierb tari, apoi se iuţesc cu sambal şi belacan. Se servesc cu orez fiert.

“Sup Kambing” este o supă preparată din oase de oaie, rasoale sau coaste, care sunt fierte îndelung într-un lichid aromat cu verdeţuri şi condimente. Se serveşte cu orez fiert, garnisită cu şalote şi frunze proaspete de coriandru. Supa, extrem de aromată şi de săţioasă, este deosebit de gustoasă.

“Roti Canai”, sau “Roti Prata”, este un preparat de origine indiană, un fel de clătită devenită una dintre gustările preferate ale malaezienilor. Se serveşte alături de curry-uri, mai ales lângă cele preparate cu carne de pui.

“Kari Ayam” este un curry malaezian extrem de popular. Reţeta de bază foloseşte un amestec pudră de curry specific Malaeziei, adaptată după pastele de curry thailandeze. Ingredientele pot varia, dar cele mai obişnuite sunt lemongrass, galangal, rădăcină proaspătă de curcuma şi tamarind.
Piata de peste malaeziana
Curry-ul de peşte malaezian foloseşte o pudră de curry specială pentru peşte, derivată tot din pastele de curry thailandeze, preparată de obicei din galangal, tamarind, ardei iuţi thailandezi, lemongrass şi belacan.

Conform multor nutriţionişti, bucătăriile din Asia de sud-est sunt cele mai sănătoase. Argumentele reţetelor asiatice sunt: grăsimi puţine, lipsa supra-tratării termice, abundenţă de legume, peşte, orez, paste, leguminoase, bun echilibru nutriţional, la toate acestea adăugându-se o paletă încântătoare de gusturi, arome, culori şi texturi, superioare celorlalte bucătării etnice. Malaezia nu face excepţie, bucătăria ei fiind pentru noi o necunoscută ce merită cercetată pe îndelete.

(sfârşit)

În aceeaşi serie de posturi:
Bucătăria malaeziană – partea 1
Bucătăria malaeziană – partea 2