Bucataria malaeziana – partea 3

Exista nenumarate feluri malaeziene, multe dintre ele putand fi preparate doar acasa. Cea mai buna metoda de a gusta bunatatile locale este, cu siguranta, aceea de a fi invitat în bucataria unei case malaeziene.

Exista si multe specialitati strict regionale, una dintre cele mai renumite fiind “Rendang” de vita, servita la ocazii speciale. “Rendang” este un curry condimentat, preparat din carne de vita si lapte de cocos. Este o mancare festiva, servita mai ales în timpul sarbatorilor religioase, ca Ramadan si Eid.

Supa nu este prea populara în bucataria malaeziana; exista însa o supa de oaie, “Sup Kambing”, foarte populara. Este preparata din oase de oaie, coaste în special, fierte cu ierburi aromate si condimente.
Porcul este interzis în bucataria malaeziana din motive religioase. Puiul este foarte popular, unul dintre cele mai cunoscute feluri fiind frigaruile fripte pe carbuni si servite cu castravete proaspat, creapa si un sos picant de alune. Sosul de alune face ca frigaruile sa fie speciale, combinatia aceasta fiind întalnita si în alte bucatarii din zona (thailandeza, cambodgiana, vietnameza, chineza).
Frigarui (satay) gatite pe strada
Multe restaurante malaeziene servesc “Nasi Padang”, termen originar din Padang, un district din Sumatra de Vest. Nu este propriu-zis un fel de mancare, ci mai curand orez servit cu diferite feluri de carne, peste, pasare si legume. Orezul poate fi simplu (masi kosong), aromat cu curcuma (nasi kunyit), sau gatit cu ghee (nasi minyak).

O mare diversitate de alimente este disponibila de a fi consumata alaturi de orez. De la feluri foarte iuti, pana la cele neutre, bogat aromate. Cele mai populare sunt “Sambal Udang” (creveti, sau calamari, în sos belacan picant), “Ayam Panggang” (pui fript pe gratar, în stil malaezian), “Otak Otak” (spuma de peste, mediu condimentata, pe baza de lapte de cocos).
Cele mai cunoscute si unanim apreciate sunt “Nasi Goreng” (orez prajit), “Bami Goreng” (taitei prajiti), “Laksa” (taitei de orez proaspeti, garnisiti cu castraveti, ceapa, salata verde si servit alaturi de supa de peste, sau de un sos de carne).

“Nasi Kerabu”, sau “Nasi Ulam”, este o specialitate din statul Kelantan, aflat pe coasta de est a Malaeziei. În mod traditional orezul este colorat albastru deschis cu flori de Clitoria ternatea. Acestea sunt uscate la soare si apoi fierte în apa. Mai sunt si alte plante locale (daun kentut, daun kudu, cekur, sapte tipuri de daun larak si kucing seduduk) folosite la colorarea orezului în diferite nuante: rosu, negru sau albastru. Acest orez colorat este servit cu “Ulam” (o combinatie de verdeturi aromate proaspete si condimente – menta, busuioc, lemongrass, frunze de limeta kafru, frunze de curcuma – cu vegetale crude: muguri de fasole, fasole verde lunga, salote, castravete) amestecat cu ingrediente cu gust puternic, cum sunt pestele sarat, creveti uscati, miez de nuca de cocos prajit samd.
Roti Jala (sursa foto: http://islam4parents.com/)
O creatie culinara unica este “Roti Jala” (paine plasa) care este un fel de clatita. Este preparata dintr-un aluat ca cel de clatite, din faina, oua, unt si lapte de cocos cu putina curcuma, pentru culoare. Se folosesc forme speciale cu gaurele mici, pentru a crea clatite dantelate, gatite rapid pe un gratar fierbinte, uns cu putin ulei. “Roti Jala” este un acompaniament ideal pentru mancaruri cu sosuri bogate, cum sunt curry-urile, si este servit mai ales la ocazii speciale.

Citeste si articolul →   Pe scurt despre doenjang

Deserturile sunt servite adesea dupa masa, sau dupa o gustare; cele mai multe sunt preparate în casa, desi se pot cumpara cu usurinta si de la restaurante, mai ales în timpul Ramadanului. Deserturile malaeziene sunt exceptionale si folosesc ingrediente ca lapte de cocos (santan), miez de cocos proaspat ras, zahar de palmier si pandanus.

“Telur Belada”, adica „Oua cu ardei iute”, este o reteta excelenta pentru momentele în care tot ouale sunt singurul aliment pe care îl mai ai în frigider. Ouale se fierb tari, apoi se iutesc cu sambal si belacan. Se servesc cu orez fiert.

“Sup Kambing” este o supa preparata din oase de oaie, rasoale sau coaste, care sunt fierte îndelung într-un lichid aromat cu verdeturi si condimente. Se serveste cu orez fiert, garnisita cu salote si frunze proaspete de coriandru. Supa, extrem de aromata si de satioasa, este deosebit de gustoasa.

“Roti Canai”, sau “Roti Prata”, este un preparat de origine indiana, un fel de clatita devenita una dintre gustarile preferate ale malaezienilor. Se serveste alaturi de curry-uri, mai ales langa cele preparate cu carne de pui.

“Kari Ayam” este un curry malaezian extrem de popular. Reteta de baza foloseste un amestec pudra de curry specific Malaeziei, adaptata dupa pastele de curry thailandeze. Ingredientele pot varia, dar cele mai obisnuite sunt lemongrass, galangal, radacina proaspata de curcuma si tamarind.
Piata de peste malaeziana
Curry-ul de peste malaezian foloseste o pudra de curry speciala pentru peste, derivata tot din pastele de curry thailandeze, preparata de obicei din galangal, tamarind, ardei iuti thailandezi, lemongrass si belacan.

Citeste si articolul →   Advieh - arome iraniene

Conform multor nutritionisti, bucatariile din Asia de sud-est sunt cele mai sanatoase. Argumentele retetelor asiatice sunt: grasimi putine, lipsa supra-tratarii termice, abundenta de legume, peste, orez, paste, leguminoase, bun echilibru nutritional, la toate acestea adaugandu-se o paleta încantatoare de gusturi, arome, culori si texturi, superioare celorlalte bucatarii etnice. Malaezia nu face exceptie, bucataria ei fiind pentru noi o necunoscuta ce merita cercetata pe îndelete.

(sfarsit)

În aceeasi serie de posturi:
Bucataria malaeziana – partea 1
Bucataria malaeziana – partea 2

18 comentarii pe “Bucataria malaeziana – partea 3

  1. Mihaela Abu El Shaikh spune:

    Foarte frumoase articolele despre Malaezia.
    Eu am fost la Kuala Lumpur, insula Langkawi si insula Penang; in Penang exista un procent mai mare de populatie de origine chineza si ei nu consuma carne de vita.
    Lemongrass da salatelor o aroma deosebita.
    Din mancarurile mai delicioase imi aduc aminte de :
    “Ikan Goreng Bawang Putih Berkicap”-peste fript intreg in ulei mult(deep fried) cu garnitura de sos de soia picant si usturoi
    “Ayam Goreng Nusantara” -pui marinat in unt si condimente, apoi fript in mult ulei si servit cu sos Amandari si “Nasi Putih”-orez fiert pe aburi
    “Kerabu Mempelam Tiga Serangkai”-salata din mango ras cu ceapa,lemongrass , ardei iuti taiati marunt si suc de limeta-un adevarat deliciu
    “Ikan Goreng Beriada Istimewa”-peste fript intreg cu sote de chilli,ceapa, usturoi si sos de tamarind
    Mi-au placut mult rambutanul si cempedakul.
    Trebuie neaparat mentionat fructul “durian” sau “regele fructelor”; ghida noastra ni l-a descris in felul urmator: smells like hell but tastes like heaven( miroasa ca iadul dar gustul e raiul); este un fruct foarte popular , dar datorita mirosului dezgustator( comparat cu al sosetelor murdare) este interzis in hotelurile de lux.
    O seara buna iti doresc!

    • Radu Popovici spune:

      @Mihaela: Nici in Malaezia nu am fost inca. Am scris din citite si gatite. 🙂 Bine venite completarile. Chinezii care nu mananca vita sunt, probabil, hindusi, si au interdictie religioasa.
      Am mancat durian in Cambodgia si, sincer, nu m-au inpresionat nici mirosul si nici gustul. Mi s-a parut ca nu miroase nici atat de urat, si ca nu este atat de bun; in plus are o consistenta cam neplacuta. Cel putin mie mi-a lasat aceasta impresie.

  2. Hooda spune:

    Puteti gati mancare malaeziana acasa, in magazine exista o serie de ingrediente. Nu veti regreta efortul depus ptr a gati o masa maleziana. Saptamana asta am incercat sa gatesc cateva retete si am fost f. incantata de rezultat.

  3. Hooda spune:

    Imi place mancarea maleziana, e sanatoasa si usoara. La sosurile de carne eu folosesc ca garnitura orez cu lapte de cocos. Il prepar astfel. o cana de orez basmati pakistanez, 1 cana si 1/2 de apa, sare, 2 linguri mari de lapte de cocos, o picatura de ulei, o bucatica de scortisoara. Merge in loc de pandan ghimbirul? Stie cineva unde se gaseste in Ro pandan?

  4. Hooda spune:

    Buna seara dle Radu, Eu fac frecvent roti jala, este foarte gustoasa. Imi permit sa va dau o reteta. 1 3/4 cana de faina
    1 1/2 cana de lapte degresat
    1/2 cana de apa
    1 ou
    1/2 lingurita de sare
    3/4 tlingurita de turmeric
    1/2 lingura de unt topit ptr uns tigaia

    Se cerne faina intr-un castron mare, se adauga apoi restul ingredientelor si se amesteca foarte bine. Se unge tigaia cu ulei si se incalzeste tigaia la foc mediu. Se picura aluatul cu o sita sau se fac clatite din compozitie. Se prajesc pe o parte si pe cealalta.

  5. cristi-j spune:

    inteleg ce spui dar nu la asta m-am referit (si nici nu e chiar asa in cazul mee/mi – mee e un tip de taitei si nu are legatura cu engleza) spuneam de faptul ca bami goreng e de fapt o denumire de la olandezi pentru taiteii bakmi din indonezia , in malaezia e mee goreng . dar asa cum am spus sunt detalii care sunt neimportante .

  6. cristi-j spune:

    chiar nu e important , e vorba doar despre detalii care oricum nu ar fi retinute . cui ii pasa de exemplu ca se spune mee sau mi goreng si nu bami goreng sau ca sosul de curry se serveste alaturi de roti prata si nu invers … si altele asemenea .

    • Radu Popovici spune:

      @cristi-j: Chestia cu mee, sau mi provine din transcriere. Englezii zic mee (fiindca aud mi cu i lung), iar francezii zic mi, fiindca asta aud. M-am mai lovit de transcrieri diferite, gen gong bao/kung pao si altele asemenea.

  7. cristi-j spune:

    despre bucataria malaeziana stiu mult mai multe comparativ cu celelalte din zona . a fost foarte placut sa-mi aduc aminte de feluri de mincare , termeni , ingrediente si locuri citind acest serial . s-au strecurat destul de multe confuzii dar oricum nu stie aproape nimeni despre ele asa ca n-are rost sa ma apuc sa le corectez . ce e de stiut e ca bucataria malaeziana se inrudeste mult cu cea indoneziana si daca ar fi de retinut doar citiva termeni astia ar fi nasi lemak – intr-adevar un fel de mincare nationala – si sambal – nelipsit in diversele lui forme .
    am ajuns la sfirsitul colectiei de seriale despre bucatariile nationale si din asia de sud-est ar mai lipsi doar vietnam (si eventual myanmar-burma ; laos ; poate citeva amanunte despre singapore / hong kong / taiwan) sper sa continui si eventual sa revii asupra unora (mai ales india si china care sunt uriase si au fost tratate mai la inceput si mai pe scurt) .
    multumesc mult .

    • Radu Popovici spune:

      @cristi-j: Eu zic ca ar fi bine sa le corectezi, totusi. Materialul este luat din carti si de pe Internet. Iti pot indica si cartile, poate ai acces la ele.

    • Radu Popovici spune:

      @naereus: Buna! Asta chiar ca este o veste grozava! Chiar la Siam ma refeream, imi placea foarte mult si i-am simtit lipsa… mi-am dus acolo toti prietenii. Pacat ca se scumpise foarte mult in ultimul timp, chiar inainte sa se mute de pe Eminescu. Oricum, se gatea foarte bine si am mers acolo mereu cu mare placere. Multumesc de veste!

  8. Elena Toma spune:

    Cate lucruri interesante am aflat! Am asteptat sfarsitul demersului privind bucataria malaieziana ca sa ma minunez despre ce lucruri minunate sunt si la care avec acces foarte greu. In Romania (cu precizarea ca mai ales Bucurestiul ma intereseaza), aveti cunostinta de un restaurant cu acest specific. Eu nu prea le cunosc, dar ar merita sa incerc o parte din aceste gusturi, chiar daca nu le-or fi preparand ca la ei acasa.
    Multumesc inca o data pentru astfel de articole, care sunt asa de bine documentate si de interesante despre aceste culturi.
    Sunt si eu abonata la un site si un blog in engleza privind cultura culinara malaieziana, dar necunoscand limba engleza atat de bine incat sa pot intelege chiar toate fineturile de acolo, aceasta sinteza este foarte bine venita.
    Felicitari!

    • Radu Popovici spune:

      @Elena Toma: Din cate stiu eu nu exista nici un restaurant malaezian in Bucuresti… nici vietnamez, filipinez, laotian, cambogian, indonezian. A fost unul vietnamez, dar s-a inchis cam de un an… La fel unul thailandez, foarte bun, care s-a inchis si el. Mai este unul thailandez, Moods, dar n-am mai fost pe-acolo de 2-3 ani. Barka Saffron mai are feluri thailandeze si indiene, dar nici acolo nu am ajuns 🙁
      Stam rau de tot la capitolul acesta. Unii au avut curaj sa faca astfel de experimente si au fost nevoiti sa-si inchida afacerile, din lipsa de public. Romanul nu prea este curios si cred ca nici nu are bani de experimente. Cand o tara este saraca, primele care sufera sunt cultura si educatia, din pacate.

Dă-i un răspuns lui Radu Popovici Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.