Bucataria olandeza – paradoxul frugalitatii creative (partea 2)

Bucataria olandeza – influente

Continuam astazi seria articolul despre bucataria olandeza si ne vom ocupa, foarte pe scurt, de modul în care a fost influentata de culturile cu care a venit în contact si de felul în care acestea au fost integrate. Acest proces continua si acum, atat datorita emigrantilor cat si datorita globalizarii si accesului larg la informatie.
În primul episod au fost amintite influentele burgunde si franceze, astazi vom evidentia influentele mai exotice.

Indonezia

Olanda a fost odata o mare putere coloniala. Contoarele comerciale, coloniile si asezarile lor împanzeau Africa, Asia, America de Nord si Caraibele. Indonezia, cu marea sa bogatie de mirodenii, era considerata cea mai importanta posesiune a coroanei olandeze.
Din acest motiv, olandezii nu doar au îmbratisat cu entuziasm mancarea indoneziana în posesiunile lor, dar au importat-o si în propria tara. Nu s-au multumit doar sa se lase influentati de ea, ci au influentat-o la randul lor. Astazi olandezii din Olanda considera mancarea indoneziana ca fiind aproape indigena.
Preparate ca „nasi goreng”, „bami goreng”, „babi ketjapand” si „satay” figureaza adesea în meniurile restaurantelor olandeze, în timp ce „rijsttafel” (din orez, pasta sambaal si diferite alte mici preparate) „bamischijf” (taitei prajiti în baie-de-ulei cu o crusta de pesmet) si „patat sate” (cartofi prajiti cu sos satay) sunt un excelent exemplu de fuziune olandezo-indoneziana. Am discutat doar cu doi olandezi în viata mea, si ambii erau îndragostiti de mancarea indoneziana.
Preparatele listate mai sus, ca si altele, se gatesc la ei acasa, si au cam acelasi statut pe care îl au la noi pilaful si musacaua, adica au devenit, între timp, olandeze.

Turcia si Maroc

Muncitorii imigranti din Turcia si Maroc au venit în Olanda la sfîrsitul secolului trecut. Multi s-au stabilit acolo definitiv, unii deschizand chiar magazine alimentare si restaurante.
Aceasta abundenta de restaurante marocane si turcesti au dus la familiarizarea olandezilor cu cultura culinara turceasca si marocana.
Dat fiind ca ingredientele erau si ele foarte usor disponibile în miile de mici magazine etnice proaspat aparute, olandezii su început sa dea atentie preparatelor turcesti si marocane. Cele mai populare sunt „fattoush” si „falafel” care au început sa faca parte din mancarea gatita acasa de olandezi.
Cuscusurile si tajinele au fost la început exotice, dar au devenit apoi preparate de zi cu zi, ca si kebaburile turcesti si lipiile turcesti, numite „pide”.

Caraibe: Surinam si Antilele Olandeze

Surprinzator, fostele colonii Surinam si Antilele Olandeze nu au avut o influenta semnificativa asupra bucatariei olandeze, cu tot exotismul lor tropical. Conform cartii „Koks & Keukenmeiden” (1996, J.VanDam / J. Witteveen), au existat motive obiective.
Aparent imigrantii surinamezi si antilezi si-au pastrat pentru ei mostenirea culturala, inclusiv cea culinara, rezultatul fiind ca integrarea lor a fost mult mai superficiala decat cea a indonezienilor, turcilor si marocanilor.
Totusi, astazi exista în orasele olandeze magazinele specifice surinameze care vand sanviciuri si acele „toko” (magazine) cu alimente surinameze si antileze; painea cu ghimbir si bananele plantain au început si ele sa monopolizeze rafturile supermarketurilor.
Probabil ca peste alte cateva zeci de ani influenta caraibiana se va simti din ce în ce mai puternic.
Mi se pare admirabil modul în care se realizeaza aceasta fuziune culinara. Chiar ma întreb, la noi, dupa influentele vechi romane, grecesti, turcesti si frantuzesti, cum vom integra preparatele italienesti, libaneze, spaniolesti si chinezesti care încep sa fie din ce în ce mai populare.
Este un proces fascinant, la care mi-as dori sa fiu martor; as vrea deci sa se întample în urmatorii 20 de ani. Sa revenim însa la Olanda.

Citeste si articolul →   Bucataria tunisiana

Mostenirea olandeza

Desi olandezii au fost mai mult „la primire” în ce priveste cultura culinara, nu s-au multumit numai sa absoarba, ci au reusit si sa influenteze. Astfel, „oliebol” (literal „bile de ulei” – gogosi olandeze) si rudele lor, un fel de parjoale de mere, au fost exportate în Lumea Noua, unde au evoluat la gogosile „donut” de astazi.
În SUA exista o zicala: „american ca placinta cu mere”, dar corect ar fi fost sa se spuna „olandez ca placinta cu mere”, caci exista dovezi clare ca olandezii au fost cei care au adus acolo placintele cu mere înca înainte ca SUA sa existe.
Clatitele de tip pancake se mananca peste tot în lume, fiind populare mai ales în SUA si Africa de Sud (o alta fosta colonie olandeza) unde sunt considerate parte a identitatii nationale. Desi multe tari se lauda ca acest preparat le apartine, olandezii au, se pare, exclusivitatea acestei inventii.
Tot ei au dat Africii de Sud pretioasele tarte cu lapte, „koeksusters” si „vetkoek” (ambele pe baza de oliebol), si „soetkoekies” (un tip de fursecuri). De fapt, stiati ca olandezii au introdus în America furseurile, acele „cookies „atat de populare? De fapt pana si termenul în sine, „cookie” provine din olandeza, din „koekje”.
(va urma)


8 comentarii pe “Bucataria olandeza – paradoxul frugalitatii creative (partea 2)

  1. cristi-j spune:

    doar o clarificare :
    rijsttafel nu e un preparat si nu cred ca poate fi considerat un exemplu de fuziune olandezo-indoneziana .
    pe scurt : olandezii sunt intr-adevar responsabili de rijsttafel (care inseamna „masa cu orez” adica un fel de bufet) . pe vremea coloniilor , bogatii proprietari de plantatii , din diverse motive (curiozitate , dorinta de a evita mancarea prea picanta specifica indoneziei , dorinta de a-si arata bogatia si puterea) au inceput sa adune si sa guste la o singura masa un numar mare de mancaruri variate din diverse regiuni ale indoneziei dar in portii mici . acest lucru a devenit o traditie si a evoluat intr-un banchet menit sa arate bogatia si diversitatea culinara a celei mai importante colonii olandeze .
    exista in regiunea minangkabau din sumatra cu capitala la padang , acelasi stil de bufet , nasi padang , si e numele sub care e cunoscut acest stil de a manca atunci cand si in locurile unde nu se foloseste rijsttafel .
    bufetul consista din doua tipuri de orez si din 10 – 40 feluri de mancare in portii mici dar rijsttafel nu cuprinde mancare olandeza sau influentata de olandezi ci mancare indoneziana deci contributia olandeza e numele si punerea impreuna a mancarurilor si mai putin spre deloc la stilul mancarii sau ingrediente sau stilul de gatit.

    un bun exemplu de fuziune e spekkoek , o prajitura cu multe straturi (9-21) creata tot pe vremea coloniilor cu reteta bazata pe preparate olandeze si cu ingrediente locale care acum se intalneste si in olanda si in indonezia (sub numele de kek lapis sau lapis legit adica o prajitura foarte dulce in straturi) . este cam scumpa datorita procesului laborios de preparare . se face de obicei la sarbatori . am avut ocazia sa mananc facuta de casa de cineva din indonezia care era semi-profesionist (adica le si vindea) si a fost o mare diferenta fata de cea de la magazin . era extraordinar de buna , foarte dulce si foarte satioasa , iti ajunge o bucatica mica … hahaha

    • Radu Popovici spune:

      @cristi-j: He, he, chiar asteptam sa vii cu completari. Special nu am amintit de lapis legit, desi ai pomenit-o si intr-un comentariu anterior, caci imi doream ca cineva (in speta tu) sa deschida o discutie. In ce priveste rijstttafel, comtributia olandeza este, intr-adevar, doar la nivel „organizatoric”. Nu am intrat in detalii (se gasesc informatii complete pe wiki si pe alte site-uri), caci imi doream interventii.
      De multe ori cititorii vin si pomenesc lucruri despre care abia urmeaza sa scriu in partile care urmeaza articolului, si-mi cam strica „planurile”. De data aceasta am lasat unele locuri goale tocmai pentru cei care cunosc bucatariile indoneziana, turceasca si marocana, sau pentru cei care au calatorit in Olanda si isi pot impartasi amintitile.
      Multumesc pentru completari, foarte bune!

  2. toni spune:

    Fain! Cam scurta partea a doua, dar ma gandesc ca ai fost nevoit sa-o tai aici din cauza structurii. Surpriza pentru mine influentele turcesti si marocane. Despre Indonezia stiam, ca mai toata lumea. Nu stiam nici despre clatirale „americane”, nici despre placinta cu mere. A meritat lectura.

    • Radu Popovici spune:

      @toni: Ai intuit bine. Partea a treia, si ultima, este destinata bucatariilor, preparatelor si produselor (branzeturi, bauturi, mezeluri etc.) regionale. Materialul este sensibil mai lung, dar trebuie sa fie inclus intr-un singur articol, ca sa aiba un inteles clar.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.