Bucătăria coreeană – partea 4

Băuturile
La masă, coreenii beau cel mai des apă, sau „boricha”, un fel de ceai preparat din orz prăjit. Ceaiul verde este, de asemenea, o băutură populară, consumul lui fiind introdus odată cu dezvoltarea budismului, în secolul VII, ca parte indispensabilă a ritualurilor. În timpul dinastiei Koryo, ceaiul a devenit popular în rândul nobilimii, al claselor superioare şi al curţii regale.

Există, desigur şi băuturi alcoolice, inclusiv vin, „chungju”, o varietate de bere de casă şi „magkoli”, o băutură tare, de culoare albă, preparată din orez. Totuşi, cea mai faimoasă băutură alcoolică este „soju”, un lichior tare, din cereale, care era distilat, iniţial, în mânăstirile budiste. Popularitatea lui este atât de mare, încât nicio masă nu este completă fără un paharel de soju.

În trecut, băutul era îmbrăcat în convenţii şi ceremonialuri, mai ales pentru a arăta respect tovarăşilor de băutură. În timp, aceste tradiţii s-au mai relaxat, deşi există încă unele reguli de la care coreenii nu au abdicat. Una dintre acestea, este de a permite persoanelor mai vârstnice de a se aşeza în cel mai respectat scaun, acela care este cel mai aproape de cămin, sau cu cea mai bună vedere spre intrare.

Coreenii nu-şi vor turna singuri de băut, dar este politicos să torni de băut companionilor de la masă. Băutura este primită folosind ambele mâini, şi este mai important să se accepte bputura, decât să se bea cu adevărat. A refuza primul pahar oferit este o îngrozitoare impoliteţe şi este mult mai bine să se accepte primul pahar şi să fie doar atins cu buzele, decât să fie refuzat. Cantitatea care trebuie băută la masă este încă un subiect de dezbatere. Există, însă, în Coreea, o vorbă din bătrâni:”Nu te opri după primul pahar, trei pahare sunt cam puţine, cinci pahare este exact cât trebuie, iar şapte pahare sunt deja un exces”.

Aranjarea mesei
Mesele clasice, coreene, sunt de formă rotundă, simbolizează soarele, legat de yang, în timp ce cele patru picioare ale mesei sunt conectate la pământ, legat de yin. Aceste aranjamente işi au originea din timpul dinastiei Chosun.

Citeste si articolul →   Bucătăria olandeză – paradoxul frugalităţii creative (partea 1)

Aranjarea mesei este unul dintre cele mai impresionante aspecte ale bucătăriei coreene şi este unic atât ca selecţie a felurilor de mâncare, cât şi ca formă de prezentare. Ca şi în alte ţări asiatice, un vas cu supă şi un fel cu orez sunt obligatorii pentru fiecare persoană.
Ceea ce face ca masa coreenilor să fie diferită de cea a vecinilor lor este faptul că mâncărurile sunt servite simultan, nu consecutiv. Meniul tradiţional, numit „hanjungsik”, conţine un mare număr de feluri, servite simultan, atât de multe încât masa aduce mai curând a banchet. Masa este atât de plină, încât pare să se prăbuşească sub greutatea farfuriilor, iar acest exces este caracteristic coreenilor. O masă trebuie să incorporeze o mare varietate de ingrediente, arome şi gusturi, ca şi metode diferite de a găti.
Mesele sunt aranjate diferit, funcţie de ingredientul care este baza felului principal al mesei.

Masa bansang
Cel mai obişnuit aranjament se bazează pe un bol cu orez, ca fel principal; acesta se numeşte „bansang”, sau „bapsang”. „Ban”, sau „bap”, înseamnă orez gătit, iar „sang” înseamnă masă. Dacă felul principal este bazat pe tăiţei, numiţi „myun” în coreeană, atunci aranjamentul mesei se va numi „myunsang”.

La un aranjament clasic, de tip „bansang”, felul principal din orez va fi acompaniat de o supă, o farfurie cu kimchi şi o selecţie de garnituri, numite „chup”. Numărul acestora se reflectă în numele dat aranjamentului, cu trei, cinci, şapte, nouă sau 12 chup. În vechime, aceste cifre erau o reflectare a statutului social: trei sau cinci chup semnifica o stare sociala umilă, în timp ce nouă chup erau rezervate nobilimii. O masă cu 12 chup, sau „surasag”, era îngăduită doar regelui. Aceste meniuri luxoase şi ostentative necesitau, de multe ori, câteva zile ca să fie preparate şi ofereau un amestec complex de feluri calde şi reci, cu ingrediente aromate, sau neutre, şi cu o armonie de texturi şi culori.

Citeste si articolul →   Mangez-vous français? (2)

Indiferent câte chup erau aduse la masă, noţiunea de echilibru şi armonie era reflectată în alegerea mâncărurilor. Mâncăruri fierbinţi erau alăturate celor reci, ingredientele neutre, sau aromate erau alese ca să se completeze unele pe celelalte. Legumele crocante erau alăturate tocanelor, sau budincilor catifelate, în aceeaşi măsură fiind echilibrate şi carnea, fructele de mare şi legumele.

(va urma)
În aceeaşi serie de articole:
Bucătăria coreeană – partea 1
Bucătăria coreeană – partea 2
Bucătăria coreeană – partea 3
Bucătăria coreeană – partea 5


8 comentarii pe “Bucătăria coreeană – partea 4

  1. Cezar Bianu spune:

    Bravo Radu. Am cautat multe bloguri culinare in cautarea unor astfel de articole precum cele pe care le prezinti tu aici. Nu de mult timp am devenit interesat de bucataria coreana , dar vreau sa spun ca ce ai tu aici este destul de complex si bine scris ca articol…e user friendly daca pot sa ma exprim asa 🙂

    Amuzant este ca am inceput sa ma interesez mai mult de bucataria coreeana dupa ce am fost ,initial , atras pe ramura asta de aceasta bautura soju 🙂

    Oricum dragut blog culinar. Mai vin pe aici 🙂

    • Radu Popovici spune:

      @Cezar Bianu: Articolele despre bucataria coreeana sunt doar pentru introducerea in subiect a unor cititori nu neaparat interesati de ea, ci doar curiosi sa capete cateva informatii de cultura generale.
      Soju? Interesant…
      Esti binevenit oricand, pacat ca in acest moment blogul nu poate sa-ti ofere prea multe retete coreene.

  2. Radu Popovici spune:

    @Anais: Multumesc pentru completari. Este o placere cand intalnesc pe cineva pasionat si cunoscator.
    Articolele acestea au fost scrise acum cativa ani, astazi le-as fi scris cu totul altfel, caci am evoluat si eu, iar sursele de informatii sunt mult mai numeroase.
    Cred ca suporta o re-scriere completa. 🙂

  3. Anais spune:

    Băuturile tradiționale coreene sunt fabricate din orez, cartofi dulci, cereale și aluat din malț. Se clasifică în funcție de puritate, cantitatea de alcool pe care îl dețin, dacă este sau nu distilat și din ceea ce este fabricat. Există 5 mari tipuri: yakju (lichior pur rafinat, fermentat din orez), soju (lichior distilat), takju (lichior nerafinat fermentat din cereale, gros la aspect), vin din fructe și vinuri medicinale făcute din diferite semințe și rădăcini.
    Cea mai populara bautura este insa Soju.termenul vine din chineza-shaojiu si inseamna lichior ars.

  4. Violeta spune:

    Felicitari Radu pentru articolele legate de bucataria coreeana, dar si pentru restul articolelor in general. Site-ul tau este un adevarat deliciu culinar, dar si cultural.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.