Pasari
In cazul prepelitelor, porumbeilor, bibilicilor sau oricarei pasari mici, taiati aripile si picioarele, apoi mancati restul corpului cu furculita si cutitul. Nu puneti niciodata mana pe corpul pasarii; puteti insa sa mancati aripile si picioarele cu mana.
Pui de gaina
Incepeti cu jumatate de pui. Separati aripile si picioarele de la incheieturi cu furculita si cutitul. Apoi fixati pulpa (sau pieptul, sau aripa) cu furculita si taiati cu cutitul o bucata cat o inghititura. Nu taiati niciodata mai mult de o bucata.
Daca masa este protocolara, renuntati la carnea pe care nu o puteti curata de pe oase cu furculita si cutitul. Daca masa e mai putin protocolara, puteti manca cu mana oasele mai mici – incercati insa sa folositi o singura mana.
Antricoate
Antricoatele se tin cu furculita si se taie cu cutite ascutite, de friptura. Daca antricotul are o “manecuta” (o bucata de hartie sau de staniol infasurata in jurul osului), va puteti folosi de ea ca sa tineti friptura cu mana stanga in timp ce cu dreapta taiati atent in jurul osului. Nu ridicati niciodata osul cu mana ca sa-l roadeti! Hartia sau staniolul sunt pentru décor, nu o invitatie la lacomie.
Peste
Mai intai taiati capul si coada pestelui cu furculita si cutitul si mutati-le intr-o parte a farfuriei. Apoi inserati varful cutitului pe langa sira spinarii, si despicati pestele de la un cap la altul. In acest moment, aveti trei optiuni: 1) trageti sira spinarii afara; 2) desfaceti pestele ca pe o carte, si scoateti sira spinarii; 3) ridicati fileul de deasupra, mancati-l, apoi scoateti sira spinarii din fileul ramas.
Daca v-a scapat un os, scoateti-l din gura intre degetul mare si aratator.
Marii pasionati de peste mananca uneori si capul, daca pestele e mic.
Picioare de broasca
De obicei, picioarele de broasca se mananca cu mana; cele de dimensiuni mai mari se pot desface de la incheieturi cu furculita si cutitul, inainte de a fi mancate cu mana.
Painea
Eleganta cu care mananca painea este ceea ce distinge un mesean educat, dar puteti trece testul cu brio daca tineti minte ca painea, chiflele sau briosele se rup in doua (sau in bucati mici) inainte de a le unge cu unt si a le manca. Biscuitii mici nu trebuiesc rupti.
Folositi-va propriul cutit pentru unt, si untul din propria farfurie. Painea se unge pe farfurie, sau imediat deasupra ei. Cutitul de unt se tine pe farfurioara speciala, catre marginea ei din dreapta, cu manerul putin iesit in afara, ca sa nu se murdareasca. Painea prajita proaspat si briosele fierbinti se ung imediat cu unt. Grisinele nu trebuiesc neaparat rupte; se pot unge cu unt pe o singura parte.
Finger foods
In traducere literala, “mancare de mancat cu degetele”. De cate ori aveti dubii, uitati-va ce face gazda dumneavoastra. Si tineti minte: cand sunt oferite de pe o tava, aceste aperitive se pun intai in propria farfurie, apoi se baga in gura! Fara teama de a gresi, urmatoarele mancaruri se mananca de obicei cu mana: porumbul fiert, scoicile si stridiile servite in jumatate de cochilie, sandwich-urile mici, ridichiile, telina, maslinele, fursecurile si bomboanele, anumite fructe
Sandwich-uri
Tineti intotdeauna minte ca sandwich-urile mici si tartinele se mananca cu mana, iar cele mari trebuiesc taiate. Orice sandwich cald, servit cu sos, se mananca cu furculita si cutitul.
Midii, stridii si moluste
Pentru moluste si stridii, daca sunt servite crude, in jumatate de carapace, incepeti prin a stoarce zeama de lamaie (tinuta in palma, ca sa nu stropeasca) pe molusca sau stridie – nu in sos. Tinand scoica in farfurie cu mana stanga, extrageti molusca sau stridia, folosind furculita speciala. O puteti inmuia in propriul bol cu sos (desi de multe ori, la mese protocolare, molustele si stridiile se servesc numai cu lamaie), apoi se baga in gura toata bucata, pe molusca sau stridia individuala se mai pot pune hrean sau sos de cocktail. Molustele sau stridiile nu se taie niciodata. Puteti sorbi zeama din cochilie, dar numai in situatii foarte lipsite de protocol; oricum, acest lucru se face cu cat mai multa discretie. In cazul molustelor fierte, ridicati ambele jumatati ale cochiliei deschise (daca cochilia nu se deschide la fiert, nu mancati continutul!). Molusca se scoate afara din cochilie tragand-o de “trompa”. Teaca acesteia se arunca, apoi, tinand molusca de trompa, cufundati-o in bolul de supa, apoi in untul topit, si mancati-o dintr-o inghititura. Toate cochiliile goale se pun pe o alta farfurie. Puteti bea supa din bol, daca doriti. Procedura este in principiu aceeasi pentru midiile fierte, numai ca nu trebuie sa va mai faceti griji pentru trompa si teaca acesteia.
Pentru midiile fierte intr-un sos asemanator cu supa (moules marinières, de exemplu), se ia in mana fiecare cochilie si se extrage midia cu furculita speciala; o alta posibilitate este sa o sorbiti direct din jumatatea ei de cochilie, impreuna cu sucul propriu. Supa ramasa in bol se poate manca inmuind in ea o bucata de paine tinuta in furculita, sau cu lingura, ca o supa obisnuita. Molustele, stridiile, scoicile sau crevetii prajiti se pot taia cu furculita, apoi se mananca. Crevetii (prajiti in stil oriental) pot fi ridicati de codita, inmuiati in sos, apoi se mananca partea de sub codita.
Crabi
Se rupe cate un picior, care se sparge cu spargatorul de nuci. Se scoate carnea cu furculita speciala, se inmoaie in unt topit sau in maioneza, si se mananca.
Cu crabii cu carapace tare, mai intai se rup picioarele cu mana si se suge carnea din ele (cu cat mai putin zgomot posibil). Restul corpului se intoarce pe spate, si carnea se poate scoate cu furculita sau cu o scobitoare.
Clestii de crab serviti ca aperitiv se scot din carapace du degetele, se inmoaie in sos si se sug.
Crabii cu carapace moale se mananca intregi, cu furculita si cutitul.
Homar
Purtati o baveta, sau macar un servet, la gat. Cu mana, rupeti clestii cei mari ai homarului. Folositi un spargator de nuci ca sa deschideti fiecare cleste, apoi scoateti carnea cu furculita speciala, inmuiati-o in sos (unt topit pentru homarii fierbinti, maioneza pentru cei reci), si pofta buna!
Apoi, rupeti coada. Daca a fost deja despicata pe lungime, carnea este usor de scos. Daca nu a fost, rupeti solzii unul cate unul, si scoateti carnea intr-o singura bucata. Aceasta se taie cu cutitul, se inmoaie si se mananca. In ultimul rand, rupeti picioarele si sugeti carnea din ele.
Melci
De obicei, melcii se aduc la masa impreuna cu o pereche de linguri articulate, intre care se prinde cochilia ca sa puteti extrage carnea dinauntru cu furculita speciala. Daca nu exista lingurile, luati cochilia in mana cu ajutorul servetului.
Cand cochiliile s-au mai racit putin, puteti sa sorbiti din ele untul cu usturoi si sucul. Alternativa este sa puneti o bucatica de paine in furculita, si sa o inmuiati in acest suc.
Oua fierte moi
Ouale fierte moi pot aparea la masa intr-un suport special, eventual chiar acoperite cu un “capison”, ca sa se pastreze calde. Dupa ce ati scos capisonul, loviti oul orizontal (in capatul mai ascutit) cu un cutit, tinand suportul cu mana, pana cand coaja se desface. Dati coaja la o parte, puneti-o pe farfurioara, condimentati oul dupa gust, si mancati continutul cu o lingurita.
Sushi
Candva considerat o delicatesa japoneza rara, sushi este acum foarte des intalnit. Se compune din peste crud, desi termenul sushi se refera la felul de mancare in sine, care deseori include orez si legume facute rulou impreuna cu pestele. Sushi exista intr-un mare numar de varietati, printre care include somon, tipar, biban sau macrou.
Se ia cate o bucata, cu betisoarele sau cu mana, se inmoaie in sos de soia si se mananca cu o bucatica de wasabi. Poate fi urmat de o inghititura de sake. Pentru a curata gura intre diferitele tipuri de sushi, puteti mesteca o bucatica de ghimbir murat. De obicei, sushi se comanda in cantitati mici, si se savureaza, nu se inghite pe nemestecate.
(va urma)
In aceeasi serie de articole:
Bunele maniere la masa – partea 1
Bunele maniere la masa – partea 3
Bunele maniere la masa – partea 4
Bunele maniere la masa – partea 5
Bunele maniere la masa – partea 6
Bunele maniere la masa – partea 7
@samoila tudorel: Chestia cu calamarii si homarii “foarte rari” chiar m-a distrat! Sa nu mancam melci si midii ca dispar! Rechinii sa se descurce pe cont propriu ca sunt mari… si rai… Ecologia sa traiasca! 🙂
Nu voi manca niciodata vanat! Dar J .C. (exploratoru) a fost foarte explicit fiind vorba de speciile pe cale de disparitie! Romanii (putini la numar) consuma: melci, scoici, calmari si indeodebi, homari, foate rari. Fac o exceptie si,,,,,,,,mananc rechin.