Am povestit de multe ori cum mă întorc de fiecare dată din străinătate cu câte o valiză plină de ingrediente adunate din toate colţurile lumii. Nu mai menţionez faptul că adun orice ingredient nou peste care dau prin supermarketuri, magazine etnice, magazine naturiste, magazine online, pieţe etc.

Sunt un mare norocos, căci partenera mea de viaţă mă susţine, mă încurajează şi mă ajută enorm; nu numai că nu se arată deranjată de această manie/obsesie a mea, dar îmi şi semnalează de multe ori alimentele şi ustensilele care i se par interesante. Se dovedeşte îndeajuns de aventuroasă ca să guste, fără să crâcnească, tot ceea ce gătesc şi să mă ajute cu observaţii şi sfaturi. Toate acestea le face cu mare dragoste şi discreţie. Multe dintre materialele scrise în acest blog nu ar fi existat fără ea şi nu-i voi putea niciodată mulţumi îndeajuns. Mai sunt norocos şi pentru faptul că din profesia mea, din traduceri şi din „bucătăreală” îmi ies destui bani ca să-mi pot permite mici fantezii culinare. Mulţi nu au acest noroc, iar acesta este unul dintre motivele pentru care împărtăşesc cu plăcere ceea ce aflu experimentând de unul singur.

Revenind la cămara mea, trebuie să mărturisesc că nu sunt o persoană foarte ordonată. Sticluţele, borcănaşele, punguliţele, cutiuţele cu ingrediente se adună, iar eu le tot „înfig” în cămară, încercând, ce-i drept, să ţin o oarecare ordine şi logică în aşezare, dar fără mari şanse de reuşită, căci cumpăr multe, prea multe, şi aşa ingredientele sfârşesc puse unele sub altele, unele în spatele celorlalte etc. Cum nu le pot vedea pe toate, de multe dintre ele uit şi nu rareori am cumpărat produse pe care le aveam deja, şi la fel de des am aruncat ambalaje intacte, cu produse uitate prin câte un cotlot şi expirate între timp.
Camara cu provizii
Ei bine, am făcut zilele trecute (în week-end) ordine şi curăţenie… la sânge. Rafturi spălate, ingrediente triate, grupate, etichetate, listate etc. Cămăruţa mea cu ingrediente are 5 rafturi, dintre care cel mai mare este ocupat cu zeci de farfurii, de diverse forme şi culori, pe care le folosesc atunci când fotografiez ceea ce gătesc. Rămân deci 4 rafturi ocupate de ingrediente.
Când am făcut ordine, le-am întins pe masă, pe podea, pe scări etc. Nu am o bucătărie foarte mare, dar nici foarte mică (are vreo 9 mp), dar se umpluse cu tot felul de recipiente. Am avut inspiraţia să fac rapid o fotografie cu ingredientele, deja triate, de pe 2 dintre rafturi. Înmulţiţi cu 4, căci mai aveam 2 rafturi pline ochi, plus un frigider mare burduşit şi mai adăugaţi vreo 200 de punguţe, borcănaşe şi cutiuţe cu condimente, care ocupă 2 rafturi în alt dulap. Veţi avea astfel o vagă idee despre câte ingrediente folosesc, sau încerc să folosesc.

Nu faceţi ca mine. Cumpăraţi mai puţin şi folosiţi cât mai repede. Nu este nevoie să precizez că acesta este modul în care încerc şi eu să procedez, doar că nu-mi iese deloc…