Campul de lupta

Waterloo, restaurant belgian
Str. Traian nr. 188, Bucuresti

Una dintre pasiunile mele din copilarie, adolescenta, tinerete si chiar maturitate, este istoria. Vorbesc aici de perioada de dinainte de a ma interesa de gastronomie. Chiar si acum citesc cu mare placere carti istorice. Nu este de mirare ca Waterloo, ca denumire, îmi face inima sa tresara. Mai ales daca este un restaurant numit Waterloo; nu exista multe locuri în Bucuresti care sa pot îmbina pasiunea pentru istorie cu cea pentru bucatarie.
 
Asa ca atunci cand prietenul meu Laurentiu mi-a propus sa dam o raita pe la Waterloo, nu am putut sa-l refuz, mai ales ca era o premiera pentru el. Chiar eram curios cum va reactiona, caci este un mesean dificil de multumit, la care toana de moment este foarte importanta.

Ce sa va spun? Waterloo ne-a priit mult mai mult decat lui Napoleon. Mi-as fi dorit ca decorul sa aminteasca mai mult de celebrul camp de lupta, de Napoleon si de luptele si epoca sa. În afara de cateva harti ce servesc drept fata de masa si de o proclamatie de epoca ce este alaturata olivierei, nimic nu aminteste de marea batalie ce a schimbat soarta Europei secolului al XIX-lea.

Practic, este un restaurant belgian care s-ar fi putut numi oricum: Bruxelles, Chimay, Liège etc. Interiorul si terasa sunt cam ponosite, iar reclamele atarnate pe pereti, majoritatea la diverse sortimente de bere (existente probabil si pe vremea lui Napoleon), si ornamente prafuite si destul de impersonale, nu reusesc sa creeze atmosfera la care te-ai fi asteptat sa existe într-un loc numit Waterloo.

Trecand peste acest aspect, al atmosferei care nu exploateaza îndeajuns un nume celebru si plin de semnificatie, este un loc ce merita vizitat cu prietenii, sau tovarasii de afaceri, sau în cuplu.

Lista de bucate este destul de stufoasa, si destul de… belgiana. Am comandat vestitele clatite belgiene, cu diferite umpluturi. Foarte bune, dar portia cam mititica; dupa 4-5 îmbucaturi te uitai cu pofta în farfuria goala, sperand ca din sos sa-si mai faca aparitia vreo clatituta fierbinte si savuroasa. Din pacate, te uitai degeaba. Cred ca portia ar fi putut fi dubla, fara nicio problema. De altfel, sunt atat de bune încat cred ca ai avea o masa excelenta comandand cate o clatita din cele 4 feluri disponibile. Asa, ca portie, o singura bucata a fost putin.

A urmat cate o carbonade flamande, însotita de mingiute de piure cu varza rosie si condimente, o chestie pe care nu am mai vazut-o în alte parti, deosebit de gustoasa. Vita din carbonade era frageda ca se desfacea cu furculita, iar sosul era gros si gustos. Una peste alta, mancarea mi s-a parut foarte bine gatita, iar meniul ascunde numeroase surprize placute (stiu fiindca le-am încercat în alte ocazii, cu ceva timp în urma). Nici chiar Laurentiu nu a avut decat comentarii laudative la adresa bucatarului.

Berea belgiana de la Waterloo este foarte scumpa, mult mai scumpa decat oriunde am baut-o, si asta include Paris, Roma, Barcelona, adica orase nu tocmai ieftine. Belgienii se lauda cu peste 450 de feluri de bere (fara cele care se produc doar regional), iar Waterloo ofera, probabil, vreo 5 sortimente care ating, si chiar depasesc, pretul unei cantitati echivalente de vin. O fi ea bere belgiana, dar nici chiar sa dau 14-15 lei pe o sticluta de 330 ml…

Ca impresie generala, a fost o experienta placuta, avand bucataria ca puncte forte, dar si atmosfera si, partial, preturile ca bile negre.

În concluzie:
În concluzie: mancarea: 5 puncte, serviciul: 4 puncte, atmosfera: 3 puncte, portii: 4 puncte, pret: 3 puncte. Doar 19 puncte din 25 posibile, ceea ce lasa loc la îmbunatatiri, mai ales la capitolul atmosfera, decor si pret.
 
Legenda:
0 puncte: execrabil / scump ca ochii din cap
1 punct: rau / mult prea scump
2 puncte: binisor / cam scump
3 puncte: mediu / pret ok
4 puncte: bine / destul de ieftin
5 puncte: excelent / neasteptat de ieftin