Se pare că Brillat-Savarin a spus cândva cam aşa: “Ca o masă să fie reuşită, este nevoie 4 condiţii: bucate pasabile, un vin bun, meseni prietenoşi şi timp suficient.” De remarcat că, în cazul unei ieşiri la restaurant, două dintre aceste elemente depind doar de client, care trebuie să le aibe “la purtător”: timp de cheltuit şi comeseni de calitate. Practic, restaurantul ar trebui să asigure doar mâncare pasabilă şi vin bun. Este oare de ajuns?
M-am întrebat ce părere ar avea cititorii mei despre o ieşire la restaurant, de unde şi ideea acestui sondaj de opinie la care au răspuns 1200 de persoane.

50% dintre cititori merg la restaurant ca să mănânce şi/sau să bea ceva deosebit. Iată un lucru care mă bucură, căci cred că acesta trebuie să fie motivul corect pentru care am alege să ieşim din bucătăria proprie şi să mâncăm ceea ce gătesc alţii, adică profesioniştii.

11% dintre cititori ies la restaurant ca să socializeze. Este de înţeles, restaurantul este un loc unde îţi poţi aduna prietenii, unde se poate vorbi şi chiar mânca şi bea ceva, fără să mai fii nevoit să faci curăţenie după invitaţi.

9% dintre participanţi recunosc că merg la restaurant în ideea de a fura ceva meserie. Asta înseamnă fie că sunt profesionişti, fie că sunt amatori, dar doritori de a-şi îmbunătăţi repertoriul de reţete, modul de aranjare în farfurie, tehnicile de gătit etc.

8% dintre cititori vor, în principal, să fie serviţi de alţii. Cred că este o schimbare binevenită pentru cineva care, în restul timpului, îi serveşte ei pe alţii. Mă refer aici la unele mame, care sclavagesc prin bucătărie pentru copii şi soţ. Fiindcă veni vorba despre servit, mă distrează teribil şi mă enervează în aceeaşi măsură chelnerii care te întreabă cu un zâmbet tâmp: “Ce serveşte domnu’?”.

8% dintre votanţi aleg să meargă la restaurant ca să se distreze, să profite de atmosferă, de meseni, de serviciul bun, de mâncare sau băutură. Cred că acest motiv este, de fapt, un fel de reuniune a celor de dinainte, căci nu cred că te poţi simţi bine dacă mănânci prost, dacă nu ai meseni convenabili, dacă nu eşti surprins cu nimic plăcut şi dacă eşti prost servit.

4% dintre cititori ies la restaurant doar din obligaţie, adică nu de bună voie. Nu pot să zic că nu-i înţeleg. Poate că ieşirile anterioare i-au dezamăgit, iar acest lucru nu este greu. căci restauraţia românească nu este chiar una de top. Încă ne putem “lăuda” cu manageri şi patroni care habar nu au pe ce lume sunt, cu bucătari slab pregătiţi, cu chelneri neşcoliţi… cu toate tcele rele.

Care ar fi concluzia acestui sondaj? Oare, pentru a avea succes, este de ajuns să ai mâncare pasabilă şi vin bun? Aş zice că nu ; aceste condiţii sunt absolut necesare, dar nu şi suficiente. Mai trebuie să-l faci pe client să fie atât de în largul lui încât să nu simtă cum trece timpul şi să-i facă plăcere să-i invite acolo pe cei dragi. Ajungem astfel la atmosferă, la serviciu, la decor şi, mai ales, la acea USP (unique selling proposition), acel mic ceva care te face să te diferenţiezi de ceilalţi şi să fii unic în felul tău. Acel ceva care face ca oferta ta să fie irezistibilă. Restaurantul trebuie să spună o poveste, să aibă o personalitate a lui, să ofere ceva ce nu găseşti în altă parte.
Atât cât mă duce pe mine capul, cred că acest lucru nu reuşesc să-l înţeleagă mulţi dintre managerii, bucătarii, somelierii şi ospătarii noştri.