Aceasta reteta are si varianta video.
Weisswurst, in traducere “carnati albi”, sunt carnati bavarezi preparati din carne de vitel si slanina de porc, ambele foarte fin tocate. Aromele folosite pentru a-i asezona sunt destul de variate – de la ceapa, lamaie si patrunjel, la nucsoara, ghimbir, hrean si cardamom – dar eu am ales, dupa cum veti vedea mai jos, o varianta ceva mai simpla.
In varianta traditionala, un Weisswurst era preparat fara aditivi sau conservanti, iar in absenta refrigerarii trebuia consumat imediat, caci era perisabil. Tot in mod traditional, acesti carnati se gatesc prin fierbere molcoma, in apa sarata, circa 10 minute, timp in care capata o culoare alba-gri. Sunt adusi la masa in lichidul in care au fiert, ca sa nu se raceasca, si sunt mancati fara “piele”.
Eu, nefiind un mare amator de carnati fierti, i-am incercat, insa, prajiti in putin ulei si mi s-au parut deliciosi alaturi de un mustar iute. Puteti incerca ambele variante, si cea fiarta si cea prajita, ca sa va faceti o idee.
Bucatarie: germana
Dificultate: usor
Cantitate: 4 portii
Timp de preparare: 30 minute + uscare
Timp de gatit: 0
Ingrediente:
1 kg pulpa de vitel
500 g slanina de porc
2 lingurite de hrean, ras
2 cepe mici
1/2 lingurita de nucsoara, rasa
1 1/2 linguri de patrunjel proaspat, tocat
1/4 lingurita de coaja rasa de lamaie
1 lingurita de sare
1/2 lingurita de piper alb, macinat
100 ml zeama de oase
mate de porc, curatate
Instructiuni:
Weisswurst are o textura mai asemanatoare cu cea a unui crenvurst, foarte fina, asa ca slanina si carnea de vitel sunt trecute prin sita fina a masinii de cel putin doua ori.
Se taie carnea de vitel si slanina fasiute late de circa 2 cm, ca sa poata fi antrenate mai usor de melcul masinii. Se trece carnea prin masina de tocat, utilizand sita de tocare fina. La a doua trecere a carnii prin masina de tocat, se adauga si ceapa.
Se amesteca tocatura cu celelalte ingrediente.
Se fixeaza matele de porc pe tulumba masinii si se umplu cu mixtura de carne. Se rasucesc apoi carnati dupa dimensiunea care va convine.
Se agata carnatii si se lasa pana a doua zi, sa se usuce si sa se scurga putin, intr-un loc bine aerisit si racoros, de preferinta la o temperatura sub 3-4°C
Se gatesc apoi imediat, sau se transfera in congelator, pentru o folosire ulterioara.
Nota:
Aceasta reteta de carnati, ca si altele ce vor urma in curand, a fost preparata cu masina de tocat Naumann NM-300. Este o masina de dimensiuni mici, foarte compacta, destinata tocarii carnii, dar si altor ingrediente. Motorul sau are 1200 w, deci este destinata uzului casnic; asta inseamna ca nu poate functiona continuu ore in sir, caci riscati sa ardeti motorul. De asemenea, nu este indicat sa macinati cu ea oase sau alte ingrediente foarte dure, ori foarte elastice.
Folosita cu grija isi face treaba neasteptat de bine. Are, in opinia mea, un raport pret-calitate foarte bun.
Chiar ma gandeam dupa ce am citit titlul si inainte de cuprins ca desi romanii sunt amatori de carnati (nu ca gemanii desigur dar oricum …) nu cred ca niste carnati albi bavarezi ar fi in fruntea preferintelor, mai ales gatiti in modul traditional. Mi s-a confirmat aceasta cand am citit ca si tu esti la fel … hahaha . De fapt nici in Germania carnatii albi nu sunt prea populari inafara Bavariei. Si cred ca sunt si mai putini atat de pasionati incat sa isi faca singuri dar, cine stie, poate curiozitatea.
Pana sa ajung la Munchen nu incercasem asa ceva dar acolo, probabil si datorita atmosferei, mi-au placut, au picat excelent mai ales ca era si o zi rece ploioasa. Aici i-am incercat pe gratar si prajiti in tigaie si imi plac toate trei modurile.
Ca sa dezvolt mai mult despre partea traditionala, se spune ca acesti carnati albi nu trebuie sa auda clopotele din miezul zilei si deci se servesc dimineata. Asta, de fapt, are legatura cu ce spui si tu adica ca trebuie mancati repede, proaspeti, pentru ca sunt perisabili. Desi se manaca dimineata, sunt serviti cu weissbier, bere alba, si impreuna cu mustar dulce, nu iute, covrig bavarez sau paine de secara si uneori salata de cartofi.
Desi altadata erai foarte riguros, mai ales in privinta gatirii in apa si variantelor termenului general “fierbere” , aici vad ca folosesti fierbere desi nu e asa. Carnatii se pun in apa cand aceasta ajunge la fierbere, se opreste focul si se lasa 10-15 minute. Fierti (dupa intelesul strict) 10 minute ar avea toate sansele sa se sparga si sa se imprastie.
@cristi-j: Corect despre fierbere. Am cazut si eu in pacatul vorbirii instinctive, fara sa gandesc. Nu am aprofundat “fierberea” acestor carnati, fiindca nu ma interesa, dar ar fi trebuit s-o fac.
I-am incercat si “fierti”, dar nu prea mi-au placut; cu mustar dulce, nici atat. Se vede ca serviti ca in Bavaria nu sunt deloc pe placul meu.
Prajiti, insa, se schimba treaba: sunt deliciosi, mai ales (dupa gustul meu) cu mustar iute.
Mi s-au parut insa o varianta interesanta la carnatii nostri (vor fi si din aceia pe blog), care sunt cam la fel si preparati cam cu aceleasi ingrediente principale, cu mici schimbari doar pe la asezonare.