Am dat intamplator peste cateva filmulete pe youtube. Va prezint doar trei dintre ele, dar mai sunt cateva zeci asemanatoare. Ele prezinta un alt fel de cultura culinara, socanta poate pentru cei mai multi dintre noi. Cei mai sensibili vor avea, probabil, unele dificultăţi în a parcurge acest material.

Primul dintre filmulete este filmat in Coreea, la piata de peste Noryangjin si prezinta un tip de mancare japoneza. Am ramas cu impresia ca biata caracatita din farfurie este deranjata de sosul de soia este turnat peste ea si incearca sa fuga din farfurie. Din pacate este cam lenta…

Nu sunt sigur daca bietul animal este mort, iar membrele i se contorsioneaza din cauza sosului sarat, sau este viu si incearca sa scape. Se pare ca ceea ce privim este un stil de bucatarie japoneza, in care fructele de mare se consuma vii, sau, ma rog, nu complet moarte. Acest stil este numit “ikizukuri”, sau “ikezukuri”, si inseamna “gatit viu”. Este un fel de sashimi care se prepara din pesti, creveti, homari sau caracatite inca vii.

La “ikizukuri” clientul isi alege animalul din acvariu, sa zicem un peste. Bucatarul il fileteaza viu, fara sa-l ucida, si il serveste pe o farfurie, feliat, cand inima inca ii pulseaza. In alte variante de ikizukuri pestele filetat este transferat temporar intr-un acvariu, ca inoate si sa-si revina putin, pentru a fi gata pentru un aldoilea fel de mancare.
Ikizukuri de peste consta in feliute subtiti, sau bucatele, garnisite cu feliute de lamaie, decorate cu ghimbir sau alge nori.

Caracatitele mici si sepiile sunt de obicei infasurate in jurul unor betisoare si inghitite vii.
Si in alte tari asiatice, animalele marine sunt consumate vii (creveti in Thailanda, de exemplu).
Ikizukuri este un stil foarte controversat si, as zice eu, extrem. Este controversat nu doar in alte tari (Australia, de exemplu, l-a interzis), dar chiar si in Japonia.

Se pare insa ca nu doar japonezilor le plac chestiile foarte proaspete. Bucataria coreeana se poate “lauda” cu sannakaji, o “delicatesa” care consta in caracatita vie taiata bucatele si servita imediat, cat timp acestea misca. Marturisesc ca eu as lua-o la fuga in fata acestor preparate.

Nici chinezii nu sunt mai cuminti. Reusesc sa gateasca pestele astfel incat sa ramana viu si sa priveasca in ochi mesenii. Nu stiu cum se numeste aceasta „delicatesa”, in orice caz cei din jurul ei fac glume si par sa se bucure de starea in care se afla pestele.

Trebuie sa recunosc ca filmul acesta chiar ma deranjeaza. Celelalte sunt doar socante. OK, inteleg, mananci ceva viu, dar macar pastreaza naibii o urma de respect. Este singura judecata pe care imi permit sa o fac in privinta acestor obiceiuri culinare.
Culturile care le permit sunt extrem de diferite de a noastra si nu pot fi obiectiv. Chiar daca mie mi se face sila si imi vine sa afirm ca este o cruzime sa chinui astfel animale nevinovate, ma abtin totusi sa condamn ceea ce nu inteleg. Niciodata nu voi “gati” astfel animalele si nici nu voi gusta astfel de preprate. Respect insa alte culturi si incerc sa le inteleg.

Si noi, occidentalii, macelarim vacile, in timp ce indienii venereaza acest animal; mancam carne de porc pe care musulmanii si evreii o considera impura; aruncăm racii, de vii, în apa clocotită; frăgezim caracatiţele lovindu-le cu cruzine de pietre. Nu punem insa gura pe serpi, viermi de mare, insecte si alte alimente care nu se potrivesc cu felul nostru de viata. Ce sa mai vorbim despre canibali…