Am dat intamplator peste cateva filmulete pe youtube. Va prezint doar trei dintre ele, dar mai sunt cateva zeci asemanatoare. Ele prezinta un alt fel de cultura culinara, socanta poate pentru cei mai multi dintre noi. Cei mai sensibili vor avea, probabil, unele dificultati în a parcurge acest material.
Primul dintre filmulete este filmat in Coreea, la piata de peste Noryangjin si prezinta un tip de mancare japoneza. Am ramas cu impresia ca biata caracatita din farfurie este deranjata de sosul de soia este turnat peste ea si incearca sa fuga din farfurie. Din pacate este cam lenta…
Nu sunt sigur daca bietul animal este mort, iar membrele i se contorsioneaza din cauza sosului sarat, sau este viu si incearca sa scape. Se pare ca ceea ce privim este un stil de bucatarie japoneza, in care fructele de mare se consuma vii, sau, ma rog, nu complet moarte. Acest stil este numit “ikizukuri”, sau “ikezukuri”, si inseamna “gatit viu”. Este un fel de sashimi care se prepara din pesti, creveti, homari sau caracatite inca vii.
La “ikizukuri” clientul isi alege animalul din acvariu, sa zicem un peste. Bucatarul il fileteaza viu, fara sa-l ucida, si il serveste pe o farfurie, feliat, cand inima inca ii pulseaza. In alte variante de ikizukuri pestele filetat este transferat temporar intr-un acvariu, ca inoate si sa-si revina putin, pentru a fi gata pentru un aldoilea fel de mancare.
Ikizukuri de peste consta in feliute subtiti, sau bucatele, garnisite cu feliute de lamaie, decorate cu ghimbir sau alge nori.
Caracatitele mici si sepiile sunt de obicei infasurate in jurul unor betisoare si inghitite vii.
Si in alte tari asiatice, animalele marine sunt consumate vii (creveti in Thailanda, de exemplu).
Ikizukuri este un stil foarte controversat si, as zice eu, extrem. Este controversat nu doar in alte tari (Australia, de exemplu, l-a interzis), dar chiar si in Japonia.
Se pare insa ca nu doar japonezilor le plac chestiile foarte proaspete. Bucataria coreeana se poate “lauda” cu sannakaji, o “delicatesa” care consta in caracatita vie taiata bucatele si servita imediat, cat timp acestea misca. Marturisesc ca eu as lua-o la fuga in fata acestor preparate.
Nici chinezii nu sunt mai cuminti. Reusesc sa gateasca pestele astfel incat sa ramana viu si sa priveasca in ochi mesenii. Nu stiu cum se numeste aceasta “delicatesa”, in orice caz cei din jurul ei fac glume si par sa se bucure de starea in care se afla pestele.
Trebuie sa recunosc ca filmul acesta chiar ma deranjeaza. Celelalte sunt doar socante. OK, inteleg, mananci ceva viu, dar macar pastreaza naibii o urma de respect. Este singura judecata pe care imi permit sa o fac in privinta acestor obiceiuri culinare.
Culturile care le permit sunt extrem de diferite de a noastra si nu pot fi obiectiv. Chiar daca mie mi se face sila si imi vine sa afirm ca este o cruzime sa chinui astfel animale nevinovate, ma abtin totusi sa condamn ceea ce nu inteleg. Niciodata nu voi “gati” astfel animalele si nici nu voi gusta astfel de preprate. Respect insa alte culturi si incerc sa le inteleg.
Si noi, occidentalii, macelarim vacile, in timp ce indienii venereaza acest animal; mancam carne de porc pe care musulmanii si evreii o considera impura; aruncam racii, de vii, în apa clocotita; fragezim caracatitele lovindu-le cu cruzine de pietre. Nu punem insa gura pe serpi, viermi de mare, insecte si alte alimente care nu se potrivesc cu felul nostru de viata. Ce sa mai vorbim despre canibali…
Auci. Cel din urma este cel mai înfricosator. Cat sadism.
Revin, biata caracatita, parca vrea sa sara din farfurie, nu-i place deloc dusul, iar pestele parca ii cearta, e nemultumit ca-l ciupesc intruna.
Acuma ca sa zic, interesante obiceiurile culinare ale unora, dar eu as manca tot mai bine o bucata de branza decat un sobolan, insa gusturile nu se discuta.
@maria: Morala este ca toti avem tabuuri si prejudecati legate de mancare si ca obiceiurile noastre culinare pot parea altora la fel de ciudate cum ni se pare noua consumul de sobolani. 😀
Radu, azi imi doresc niste sarmale bine fierte, vreo 5 ore cum le fac eu. Sunt informata despre aceste”gusturi culinare”, nu le comentez dar nici nu pot sa le gasesc vreo explicatie, cu atat mai mult cu cat sunt implicate si o multime de aspecte….medicale. O fi raspunzatoare vreo gena nepamanteana, mai stii…
@Teo: Daca ar fi sa aleg, si eu as alege tot sarmalele. 🙂
asa cum ai spus , mai sunt destule exemple . in special e vorba despre fructe de mare dar mai poate fi dat si cazul viperei in vietnam . astfel de lucruri apar cam in toate tarile din asia dar trebuie sa intelegem ca nu sunt obisnuite , sunt cazuri rare , exceptii , majoritatea populatiei nu e de acord cu asa ceva dar accepta posibilitatea existentei lor . nici noi nu trebuie sa intelegem culturile si obiceiurile de acolo , e suficient sa acceptam diversitatea , sa trecem peste ignoranta si sa nu credem ca toti de acolo sunt niste ciudati si sa nu incercam sa ne impunem propriile obiceiuri si moduri de a gandi si a vedea lumea , nu cred ca suntem deloc superiori . cred ca astfel de lucruri , inclusiv tratamente aplicate semenilor vin dintr-un stil diferit de viata de-a lungul istoriei , civilizatii diferite , culturi diferite , religii diferite , un alt mod de a vedea si intelege viata si moartea si importanta lor , importanta mai mica acordata individului comparativ cu grupul si multe altele .
sunt socante astfel de imagini , mai ales pentru vestici si nu e nevoie sa le urmam si nici macar sa le intelegem , doar sa acceptam posibilitatea existentei lor . pe de o parte vin din obsesia pentru prospetimea mancarii , in special a fructelor de mare , pe de alta parte din anumite credinte / ritualuri legate de asa zise efecte benefice de diverse feluri pentru diverse persoane .
tin minte ca prin anii 80 circulau mai multe documentare de genul shocking asia , de mare succes , pe vremea aia nu exista internet si nici mii de canale tv .
@cristi-j: Corect. Tin minte cum, in Cambodgia, profesorul de la cursurile de bucatarie imi povestea cum a mancat sobolani. Pe scurt: era mic de tot, parintii i-au spus sa manance, i s-a pus mancarea pe masa, era frumos condimentata, a gustat-o si i-a placut. Apoi a crescut si mancatul de sobolani i s-a parut ceva absolut normal. Am discutat apoi cu el despre branzeturi si s-a inverzit la fata; mi-a spus ca i se par ingrozitor de scarboase. 🙂
La fel, un prieten coreean. El mananca stinky tofu (tofu fermentat, care miroase ingrozitor de urat) si kimchi (niste muraturi extrem de mirositoare si de picante), dar nu poate suferi branza. Fiecare cu perceptia lui.
Oh, sincer, nu am avut curaj sa vad filmuletele, dar am citit ceea ce ai scris tu si m-a parasit curajul cu totul. Nici eu nu inteleg aceasta cultura culinara.
@Alexandrina: Sunt destul de socante filmuletele, intr-adevar.
tot aceste popoare au si niste metode de tortura,de data aceasta adresata semenilor lor,de o cruzime absoluta…e o cultura pe care zic eu ca nu o putem a intelege asa usor,cind eu am remuscari si pentru stridiile raw mincate…:(
@alison: Toate popoarele au metode ingrozitoare de tortura, nu doar asiaticii. Si la categoria genocid, noi, occidentalii, stam la fel de “bine”; aminteste-ti-i doar pe Stalin, Hitler, de teroarea comunista din toata Europa de est si de toate pogromurile indreptate impotriva evreilor din ultima mie de ani. Nu cred ca cruzimea este o caracteristica a asiaticilor, este una a intregii omeniri. Cum spuneam, o cultura culinara diferita, pe care nu reusesc s-o inteleg. O accept insa; din partea mea pot face ce doresc.