Iata ca a luat sfarsit prima editie a Galei Bloggerilor Culinari. Prima editie, caci organizatorii, adica echipa care conduce restaurantul „The Harbour”, si-au aratat disponibilitatea de a continua în anii viitori.
Am fost invitat sa particip la festivitatea de decernare a premiilor de pe data de 24 februarie 2012, si sa oficiez decernarea premiilor uneia dintre categorii, asa ca pot sa va prezint cateva observatii si pareri de la fata locului.
Ştiu ca stiti ca am colaborat în lunile din urma cu „The Harbour”, organizand acolo cateva degustari de condimente, dar acest lucru nu ma va împiedica sa fie cat se poate de sincer si de obiectiv.
Mai întai cateva impresii despre participarea la aceasta gala. Nu au fost prezente multe dintre blogurile pe care eu le apreciez a fi foarte bune. Nu vreau sa dau nume, caci sunt sigur ca mai toti stiti care sunt acele bloguri. Sunt convins ca unii dintre bloggerii cunoscuti ori nu au timp sa mai participe la concursuri, ori considera ca au atins un anumit nivel si lasa deschis acest gen de competitie blogurilor mai tinere.
Mai exista un motiv pentru care unii au ocolit aceasta gala, si anume faptul ca votul publicului a fost criteriul principal dupa care s-au selectat finalistii. Nu vreau sa intru în amanunte si sa explic de ce nici eu însumi nu agreez deloc aceasta maniera de votare; sunt însa absolut convins ca ea a îndepartat multe bloguri, în special cele care au ajuns sa aiba vechime, influenta si trafic.
Un blog se adreseaza publicului. Are, în mod clar, aceasta destinatie. Cu toate acestea, nu blogurile cele mai bune au, neaparat, si cei mai multi cititori; este si normal sa fie asa, caci publicul are, în general, criterii de apreciere care tin seama de necesitatile sale si nu de valoarea blogului. Votul publicului ar fi, într-un fel, justificat, în alt fel dimpotriva.
Eu continui sa cred ca o jurizare asigurata exclusiv de jurnalisti culinari (atentie, nu din bucatari, somelieri sau restauratori), care înteleg perfect fenomenul de blogging si care pot aprecia atat calitatea scriiturii si a fotografiilor, cat si cea a detaliilor tehnice si a retetelor, dar mai ales calitatea informatiilor oferite de un blog, ar fi mult mai potrivit.
Revenind la concurenti, am remarcat o oarecare discrepanta, caci la gala au participat cateva bloguri bune si foarte bune, tinute de profesionisti sau macar la nivel de profesionist, care s-au si detasat de celelalte si care au obtinut chiar mai multe premii (printre acestea cele ale lui Nico Lontras, Uica Mihai, Ciolacu Ana-Maria, Marcel Iorga), si altele apartinand începatorilor, cu calitatile si defectele acestui nivel.
Cateva cuvinte si despre premii. La multe concursuri, ce-i drept mai putin în ultimii 1-2 ani, premiile au fost adesea aproape simbolice. De data aceasta însa, sponsorii si-au luat treaba în serios. Premiile, din cate am înteles, au fost consistente ca valoare si au constat din… ustensile necesare unui blogger, oferite de Logitech, Bilancia si Bristot, de la suporturi pentru laptop pana la roboti de bucatarie.
Distinctiile, sub forma unui hublou de corabie, mi s-au parut foarte originale, bine lucrate si în ton cu specificul restaurantului „The Harbour”. De remarcat ca cel mai adesea premiantii primesc doar o diploma. „The Harbour” a avut aceasta ideea, care face ca premiile lor sa fie deosebite; aceasta grija pentru detalii de calitate spune, si ea, cate ceva despre eforturile întreprinse pentru organizarea galei.
Fiindca am scris cuvantul „organizare”, trebuie sa apun ca a fost, probabil, cea mai buna pe care am vazut-o eu la vreun eveniment de acest gen si stiu ca a implicat eforturi considerabile, atat banesti cat si de logistica. Tot respectul pentru munca depusa si banii cheltuiti.
Vedeam pe fetele chelnerilor cat de concentrati erau, de asemenea cat de emotionati erau cei din management. Toti pareau obositi, dar gata sa faca fata pentru cele cateva ore care urmau.
Daca ar fi sa sintetizez într-o singura fraza senzatia lasata de gazde, este ca au fost extrem de amabile si foarte prezente… în mod discret. Asa trebuie sa fie gazdele. Mereu langa tine atunci cand ai nevoie de ele, dar fara sa-si impuna prezenta sau sa eclipseze invitatii.
Un lucru spectaculos, pentru mine, a fost realizarea legaturii video cu participantii rezidenti în alte orase si tari, care nu au putut fi prezenti în Bucuresti decat prin intermediul tehnologiei digitale. Acestia au putut fi prezentati publicului si au putut adresa invitatilor cateva cuvinte, de pe ecranele televizoarelor din restaurant. Un astfel de efort întreprins de organizatori denota, dupa mine, respect pentru eveniment si pentru participanti.
Un alt lucru extrem de placut a fost formatia care a asigurat fondul muzical. Am înteles ca se numeste „The Breeze” – sper sa nu gresesc – si a fost de un profesionalism desavarsit. Melodii bine alese, bine interpretate, fara a acoperi evenimentul, ba reusind chiar sa-l completeze într-un mod fericit.
Mancarea a fost nu doar suficienta si diversa, dar si bine gatita si gustoasa. A fost una dintre putinele ocazii din ultimele luni cand am simtit nevoia sa-mi mai umplu o data farfuria. Nu am facut-o, caci ma feresc sa mananc mult seara, dar ati înteles ce vreau sa spun. Barul, la fel, a fost la înaltime.
Prezentatorul evenimentului a fost Cosmin Tudoran, de la „Cassa Loco”. Este extrem de dificil sa fii un bun prezentator; nu esti pus acolo, cu microfonul în mana, doar pentru a citi castigatorii. Trebuie sa fii nostim, optimist, zambitor, sa impui atmosfera în care se desfasoara evenimentul. Oamenii de show stiu cum sa faca aceste lucruri, caci sunt antrenati. Daca ar avea si cunostinte gastronomice si s-ar documenta temeinic despre cei pe care urmeaza sa-i prezinte, pot face o treaba a naibii de buna.
Cosmin este o persoana obisnuita sa vorbeasca în fata publicului, a avut verva si prezenta scenica, desi s-a simtit pe alocuri ca nu cunoaste destul de bine domeniul (ma refer la domeniul culinar si de jurnalism culinar). A avut însa o prestatie mult mai buna decat am vazut în alte ocazii, iar adesea a dat dovada de prezenta de spirit si de umor de buna calitate.
Concluzie:
Nu stiu daca am acoperit toate aspectele, în definitiv am cautat si eu sa ma simt bine si sa conversez cu amicii veniti la fasa locului. Am povestit lucrurile asa cat le-am putut observa în cele 3 ore cat am fost prezent acolo.
Cu exceptia catorva mici scapari, neimportante de altfel, nu am observat practic niciun defect de organizare demn de a fi mentionat. Am plecat de la „The Harbour” cu o buna impresie si cred ca aceasta gala poate fi o excelenta motivatie pentru multi dintre bloggeri.
Imi pare rau ca n-am vazut printre participanti nume ca Laura Adamache, Edith Francu, Invat sa gatesc (v-ati uitat vreodata pe blogul asta? Poezie, nu alta) si ar mai fi cateva. Cred ca n-au participat din acelasi motiv: jena sa ceara voturi de la public. Nici nu mi se pare de altfel normal sa faci asta. Sunt bloguri mai bune decat multe dintre cele pe care le-am vazut premiate. Una peste alta, ma bucur ca am citit un articol ca cel al lui Radu. Bine punctat.
@Dana: Partea proasta este ca atata timp cat altii nu se jeneaza sa cerseasca voturi, astfel de concursuri vor avea mereu participanti. Sponsorii sunt cei pacaliti, de fapt. Se uita la numarul de participanti, nu la calitatea lor. Daca ar parcicipa blogurile importante, atunci si concursul ar avea parte de o mult mai buna expunere.
@Dana – sa nu uitam totusi ca e concurs de “bloguri”. Imediat ce apar “specialistii” vor aparea si vocile care-i contesta (“ce treaba are ala cu blogingu? Ce treaba are ala cu bucataria?!”). Cred ca e mai bine cum zicea Radu – aia doi-trei care se pricep si la una si la alta sa jurizeze :).
Tragand linie – e bine ca s-a facut, asteptam editia de la anul (unde poate o sa particip si eu 🙂 ).
Consider ca un astfel de concurs ar trebui jurizat doar de specialisti. Si ma refer la acelasi lucru la care te-ai referit si tu: specialisti care sa aprecieze o fotografie de calitate, o prezentare corecta a retetei (in sensul intelegerii ei) si in aceeasi masura o scriitura buna – povestea trebuie apreciata in egala masura. De ce nu un castigator pe baza votului publicului? Pentru ca nu demult, de exemplu, am primit un mesaj pe facebook, private, in care mi se cerea un like la o fotografie. Cu aceasta metoda persoana respectiva a primit aproximativ 3000 de voturi, pe care le-a cersit, asa cum spunea cineva mai devreme, si a castigat o excursie la Milano. Si in timp ce cu o mana cerea voturi, cu cealalta scria pe facebook cat de suparata este pe cei din lista de prieteni ca i-au spus La multi ani mai devreme decat trebuia. Si fara nicio jena i-a facut prosti. In vazul lumii, nu in private. Dupa care a plecat la Milano. Si-a mai fost premiata si la BloGuourmet. Vi se pare corect? Mie nu. Aduceti specialisti si apoi vom vedea cine sunt adevaratii castigatori. Subscriu: un blog culinar nu trebuie sa fie doar un retetar copiat dintr-o carte de bucate. Felicitari pentru obiectivitatea articolului.
@Dana: Da, voturile publicului pun concurentii in situatii jenante si permit falsificarea si deturnarea concursului. Sunt convins insa ca nu a fost cazul si aici, caci dupa public a existat un juriu care a aplicat alte criterii.
Am aflat despre acest concurs Blogourmet de pe twitter si m-am hotarit sa particip pentru ca am crezut ca va fi jurizat de specialisti. Cu aproximativ o saptamina inainte de inceperea concursului, am primit un email in care eram invitata sa imi mobilizez prietenii de pe FB sa voteze pentru mine. M-am dezumflat instantaneu 🙁 pentru ca NU imi place si refuz sa cersesc voturi pentru blogul meu. Citesc bloguri si scriu despre mincare din placere, sint perfectionista, imi place mincarea bine gatita, indiferent daca gatesc un fel de mincare simplu sau fac niste combinatii fusion. Imi place bucuria pe care o simt oamenii pe care ii invit la masa, ma bucur atunci cind inspir pe cineva si nu ma supar cind sotul meu ma critica in sens constructiv (dar daca se itimpla asta, nu voi posta reteta pe blog pina nu o refac pina cind imi iese perfecta/uber delicioasa) :))
Parerea mea este ar fi fost bine ca cei care au organizat acest concurs, sa jurizeze individual fiecare blog. Asa, concursuri cu clickuri sunt o groaza pe internet, concursuri la care nu particip niciodata. Cred ca ar fi dat mai multa greutate acestui concurs.
Ma bucur mult, in toata dezamagirea asta, am vazut printre cistigatori foodbloggers pe care ii apreciez foarte tare, ie Nico Lontras, Just Love Cookin’, TasteBazaar, What Liberty Ate etc.
@Yolanda: Sunt cam de aceeasi parere cu tine. Nu am incredere in votul publicului. In viata insa, aproape tot este rezultatul unui compromis. Poate ca pe viitor aceasta gala nu va mai depinde deloc de votul publicului.
Imi dau si eu cu parerea de la distanta. Nu ma intereseaza concursurile, dar cred ca este nevoie de ele asa ca factor stimulent mai ales pentru bloggerii incepatori.
Pana la urma cu sau fara votul publicului, macar gala asta a fost bine organizata, nu din saracie ca prin alte parti. Au fost premii substantiale, muzica, transmisii de la distanta, mancare, trofee, diplome. Adica tot tacamul. Trebuie ca si sponsorii sa capete ceva in schimb, adica expunere. Am senzatia ca organizatorii merita felicitati caci au incercat sa ofere maximul posibil in conditiile actuale. 🙂
@memphis: Ai surprins totul perfect, as zice eu. 🙂
Maestre, îti multumim frumos de aprecieri!
@BREEZE: Asa, ca intre “maestri”, eu va multumesc frumos. Prezenta voastra acolo chiar a contat. 🙂
Felicitari organizatorilor pt tot ceea ce au oferit, felicitari premiantilor. Ma bucur sa recunosc chipurile unora dintre participanti.
La cat mai multe editii de acest gen!
@maria elena: Da, cred ca merita intr-adevar felicitari. 🙂
Am tot citit impresii de la toti participanti, dar ma bucur ca am citit si impresiile tale legate de aceasta Gala. Regret ca nu am putut ajunge, mai ales ca premiul la sectiunea “cea mai complexa forma de prezentare a unei retete”, a fost inmanat chiar de tine. A fost ridicat de o nepoata, e vorba de locul II. Sper sincer ca blogul “Culorile din farfurie” se afla printre cele citite si apreciate si de tine.
@Sara&Miki: Stiu, am vorbit putin cu nepoata. 🙂 Blogul vostru este printre cele pe care le-am “rasfoit”. Din pacate am atat de putin timp, incat nu pot sa spun ca citesc cu adevarat vreun blog. Uneori nu reusesc nici sa corectez ceea ce scriu in propriul blog, daramite sa mai citesc si altele.
Sunt intru totul de acord cu tot ce ati prezentat! Si ma simt onorata ca mi-a fost inmanat premiul chiar de catre dumneavoastra 🙂 ! Va citesc si va apreciez demult!
O zi frumoasa va doresc,
Diana Oana
@Diana: Ma bucur ca ma cititi. Sper ca acest premiu sa va stimuleze si sa progresati continuu.
felicitari tuturor si eu cred ca si bucatarii profesionisti cat si bloggeri culinari pot lucra impreuna spre o educatie si cultura culinara mai ridicata in randul concetatenilor nostrii
@ciprian: Corect. 🙂
“…jurnalisti culinari (atentie, nu din bucatari, somelieri sau restauratori), care înteleg perfect fenomenul de blogging” – eu stiu doar unul sau poate doi oameni care pot face chestia asta – sa fie jurnalisti si sa inteleaga si fenomenul de blogging.
Pana la urma urmei conteaza ce urmarim intr-un blog culinar – inspiratie pentru retete sau povesti despre retete. Ce este mai bun – un blog culinar care iti spune o poveste frumoasa despre un ou fiert sau unul care-ti da sec o reteta de “saumon en croute cu sos de spanac tanar”? (exagerarea e voita 🙂 ).
@jollyca: Eu as zice ambele. Blogul culinar este un mijloc de educatie; cel putin eu asa ii vad rostul. Daca nu da informatie de calitate, dupa mine nu ar trebui sa existe. Sunt pe piata atatea carti de retete incat un blog care face doar asta nu este necesar. Mai ales ca am avut ocazia sa jurizez retete de pe diverse bloguri si pot sa spun ca, de cele mai multe ori, este vai si amar. Nu poti educa pe cineva, cand tu insuti habar nu ai sa redai o reteta in mod corect.
In ce priveste jurnalistii culinari, tu zici ca stii doar vreo doi. Chiar si asa, ai ceva contra unui juriu format din doar doua persoane? 🙂