Am postat pe blog reţete din 35 de ţări. Unele dintre aceste ţări sunt bine reprezentat numeric, altele figurează doar cu una sau câteva reţete. Acest lucru arată pentru că sunt o persoană curioasă şi interesată să afle lucruri noi, dar şi că am preferatele mele dintre toate aceste bucătării etnice.
Sondajul „Ce bucătărie etnica te-ar interesa cel mai mult?” a fost făcut pentru a determina ce anume bucătării vă interesează pe dvs. Ideea este ca, în măsura în care preferinţele dvs. se intersectează cu ale mele, să încerc să prepar reţete care să vă fie pe plac şi dvs., nu doar mie.

După 2000 de voturi sondajul s-a cam conturat, lucru ce mă face să-l opresc. Mărturisesc că rezultatele sunt în acelaşi timp parţial conforme aşteptărilor mele, dar şi parţial surprinzătoare. Haideţi s-o luăm pas cu pas.

Cei mai mulţi dintre cititori, adică 16%, preferă bucătăria chinezească. Mă aşteptam la acest lucru datorită reputaţiei binemeritate a acestei bucătării, restaurantelor cu specific chinezesc care au împânzit ţara, preţului accesibil al preparatelor, dar şi rezultatelor unui sondaj anterior, realizat anul trecut, în care cititorii care îşi manifestau această preferinţă erau cei mai numeroşi. Mă bucură acest lucru, căci sunt pe cale să lansez împreună cu partenerii mei două proiecte culinare informativ-educative care au ca subiect bucătăria chinezească.

Locul al doilea este, de loc surprinzător, ocupat de bucătăria italiană cu 10% dintre voturi. Restaurante italieneşti, sau aşa-zis italieneşti, există cu sutele, mâncarea italiană este bună şi sănătoasă şi oarecum apropiată de ceea ce mai gătim şi noi, ingredientele se găsesc destul de uşor (să zicem), aşa că anticipasem o poziţionare a acestei bucătării în primele 3 locuri.

Poziţia a treia este ocupată de bucătăria indiană, cu 9% dintre voturi. Acest lucru mă bucură, căci este una dintre preferatele mele. Bogată şi diversă, somptuoasă ca arome, gust şi culoare, vestită pentru modul în care foloseşte condimentele, bucătăria indiană mai are şi avantajul că unele dintre ingredientele sale specifice sunt disponibile şi pe piaţa noastră. Avem, cel puţin în Bucureşti, şi câteva restaurante decente, aşa că iubitorii acestei bucătării o pot degusta destul de uşor.

Surprinzătoare este poziţia a patra, ocupată de patru bucătării diferite, cu acelaşi punctaj: 8% dintre voturi. Bucătăpriile thailandeză, turcească, libaneză şi japoneză îşi împart această poziţie. Bucătăriile turceşti şi libaneze nu m-au surprins. Sunt bine reprezentate pe piaţa de restauraţie, ambele au preparate excelente şi sunt destul de bine popularizate pe site-urile şi blog-urile culinare. Mai mult, unele preparate sunt asemănătoare nu doar între ele, ci şi cu preparate din bucătăria noastră, aşa că este foarte uşor pentru oricine să se adapteze la ele.
Surprizele vin din partea bucătăriilor asiatice, cea thailandeză şi cea japoneză. În ce priveşte prima dintre ele, surprinde faptul că o bucătărie extrem de exotică şi de puţin popularizată, aşa cum este cea thailandeză, şi care mai suferă şi handicapul absenţei cvasi-totale a ingredientelor specifice, a reuşit să stârnească mai mulţi „fiori” culinari decât multe alte bucătării etnice, prezumtiv mai titrate, clasate în urma ei.
Şi poziţionarea bucătăriei japoneze este surprinbzătoare. Mă rog, este surprinzătoare pentru mine. Eu consider bucătăria japoneză ca fiind destul de interesantă, dar relativ… neinteresantă faţă de aproape oricare alta din Asia. Pe lângă faptul că în totalitate preparatele japoneze tradiţionale sunt de origine străină (chinezească, coreeană, şi chiar portugheză), eu nu reuşesc să regăsesc în ea aproape nimic din ceea ce mă fascinează la multe dintre celelalte culturi gastronomice asiatice. Dar aceasta este doar părerea mea, a publicului este cu totul alta şi nu pot decât să o respect.

Poziţia a cincea este ocupată de bucătăria grecească cu 7% dintre voturi. Sincer, eu o vedeam mai sus, şi datorită preparatelor în sine, dar şi datorită turismului (de masă) românesc în Grecia continentală şi insulară, care a oferit multor zeci de mii de români ocazia să o cunoască la faţa locului, gătită de localnici. Şi localnicii ştiu să o gătească, aşa cum am şi remarcat în mai multe rânduri, ultima dată chiar în recentele articole despre insula Kos.

6% dintre voturi au fost acordate entităţii numită de mine „altă bucătărie”. Tare mi-e teamă că puteam fi mai clar în enunţul acestui sondaj şi să specific că în el nu doresc să vă referiţi la bucătăria românească, căci sunt foarte sigur că este o bucătărie care ne interesează pe toţi, fără excepţie, şi despre care ştim oricum mai multe decât despre cele din alte ţări. Sunt, din păcate, destul de sigur că unele voturi acordate categoriei „altă bucătărie” provin de la cei care şi-ar fi dorit să voteze bucătăria românească. Tare sunt curios ce alte bucătării în afară de cea românească au fost votate de cititori, căci m-am străduit să le listez în sondaj pe toate cele care mi s-au părut mie a fi importante.

Tot 6% din voturi a strâns şi bucătăria franceză. Foarte puţin, în opinia mea… şi spre mirarea mea. Chiar dacă în acest moment unii dintre români nu prea au Franţa la inimă, din motive care nu fac obiectul acestui blog, totuşi este una dintre bucătăriile care au influenţat decisiv bucătăria noastră. Ingrediente se găsesc, reţete la fel, metodele de gătit sunt aceleaşi cu cele folosite de noi, restaurante sunt şi ele destule pe piaţă (oricum, sunt mai multe decât cele indiene, thailandeze şi japoneze), aşa că nu pot decât să cred că iubitorii acestei bucătării nu vizitează blogul meu.

Urmează bucătăriile mexicană şi spaniolă, ambele cu 4%, nord-africană cu 3%, caraibiană şi vietnameză cu 2%. Extrem de surprinzătoare poziţia modestă ocupată de bucătăria spaniolă. Motivele mirării mele le bănuiţi, ele se referă şi la turismul românesc, extrem de bine reprezentat în Spania, la multele zeci de mii de români care lucrează acolo şi chiar la moştenire culturală comună. Deşi nici eu nu am fost entuziasmat de mâncarea din Spania, mă refer la cea gătită în restaurante, reţetele pe care le-am încercat acasă (unele dintre ele sunt şi pe blog), au fost excelente.

Ca o concluzie finală, în afara bucătăriei chineze care s-a detaşat de la bun început, nu mai puţin de 7 alte bucătării sunt despărţite de doar 3 procente, adică diferenţa de la 7 la 10%, iar alte 7 bucătării de 4 procente (între 2 şi 6% dintre voturi). Acest lucru sugerează o mare diversitate a opiniilor. Numărul de voturi a fost alocat în mod destul de echilibrat şi cred că pentru mulţi cititori a fost extrem de greu să aleagă o singură bucătărie dintre cele listate.

O altă concluzie este aceea că reţetele postate de mine în blog respectă destul de bine preferinţele cititorilor; poate şi de aceea aceşti cititori îmi vizitează blogul. Bucătăriile etnice (în afară de cea românească) cele mai bine reprezentate prin reţete sunt cele din Italia, China, India, Thailanda, Franţa, Vietnam şi Cambodgia. În unele dintre aceste ţări am călătorit şi chiar am urmat unele cursuri scurte, în altele nu am ajuns decât în mod virtual, citind mult despre ele şi gătind.

Preferinţele mele personale (fiind blogul meu, trebuia să vă aşteptaţi să-mi spun şi eu părerea) se îndreaptă către bucătăriile thailandeză, indiană şi italiană, urmate de cea chinezească şi vietnameză; la acest moment, aceasta este şi ordinea, deşi trebuie să mărturisesc că bucătăria italiană mi se pare din ce în ce mai pe gustul meu şi ar putea, în viitor, să urce în clasament.

Mă bucur că cititorii mei reuşesc să fie interesaţi de bucătăriile est şi sud-est asiatice (China, Japonia, India, Thailanda) şi de cele mediteraneene (Italia, Turcia, Liban, nordul Africii). Sunt atraşi, desigur, şi de exotism, dar şi de o alimentaţie sănătoasă, pe bază de vegetale, peşte, fructe de mare şi carne de pasăre, paste, orez şi leguminoase, fără prăjeli şi grăsimi, fără sosuri pe bază de unt, smântână şi făină; sunt interesaţi de gusturi şi arome noi, de condimente, de asocieri spectaculoase ale ingredientelor, de metode de gătit mai deosebite şi mai sănătoase. Cred că acest lucru mi se datorează parţial, căci am încercat să promovez unele dintre aceste bucătării şi anumite ingrediente şi metode de gătit, ca şi partea cultural-filozifică pe baza căreia au fost create aceste culturi gastronomice.

M-aş bucura ca această curiozitate să fie tendinţa generală a românilor care gătesc; mi-ar plăcea teribil ca bucătăria noastră să adopte unele dinte ingredientele şi tehnicile culinare ale bucătăriilor mediteraneene şi asiatice. Adică ceea ce este foarte valoros şi care s-ar putea „grefa” pe bucătăria noastră. Mi-ar plăcea să schimbăm în bine modul nostru de a ne alimenta, nu într-atât încât să ne pierdem identitatea gastronomică, dar îndeajuns ca să progresăm.