Ehei, greu cu preferinţele astea… Acest sondaj de opinie a rămas cel mai mult timp pe prima pagină a blogului tocmai pentru faptul că nu reuşea să stabilească o ierarhie clară. Dar nici nu cred că poate face acest lucru, aşa că trebuie să iau ca rezultat final starea de fapt.

Reamintesc faptul ca optiunile supuse la vot au fost urmatoarele: gustari, salate, supe şi ciorbe, feluri principale pe bază de carne de pasăre, feluri principale pe bază de peşte şi fructe de mare, feluri principale pe bază de carne roşie, preparate vegetariene, feluri principale pe bază de vânat, deserturi.

Pe primele două locuri, la egalitate sau prin rotaţie, unul înaintea celuilalt cu 1-2 voturi, însumând împreună 34% din voturi, sunt felurile principale pe bază de carne de pui şi deserturile. Ce deduc eu de aici?
În general carnea de pui este slabă, se găteşte repede, uşor (nu ai des probleme de genul lipirii de grătar sau de tigaie, trebuie făcută complet, nu rare sau medium rare etc.) şi este foarte versatilă. Combină deci patru mari calităţi: simplu, rapid, potrivită aproape la orice, fără grăsimi. Cititorii mei sunt deci persoane ocupate, fără mult timp liber.
Deserturile sunt, în opinia mea, preferatele femeilor. Ele se simt mult mai în largul lor preparând deserturi, ele au răbdare şi minuţiozitate. Deducţie: au votat multe cititoare.

Pe următoarele două locuri salatele şi preparatele din peste si fructe de mare. Procentele adunate de aceste categorii sunt 26%, împărţite din nou în mod egal. Salatele se prepară rapid şi conţin de obicei multe vegetale şi puţine calorii şi grăsimi. Peştele şi fructele de mare sunt şi alimente considerate sănătoase, potrivite unei diete uşoare şi lipsite de grăsimi. Cred că tot femeile au stabilit şi aici ierarhia. Femeile sunt mai preocupate de modul în care arată, de diete şi, din experienţa mea, tot ele sunt mai curioase şi mai dispuse să gătească ingrediente relativ noi pe piaţa noastră, cum sunt creveţii, scoicile, calmarii etc.

Pe următorul loc, cu 13% sunt gustările. Şi acestea se prepară rapid, fără multă „manoperă” şi se pot servi oricând; pot chiar să înlocuiască în meniu, în cazul celor lipsiţi de timp şi chef de gătit, preparatele mai consumatoare de timp, ca supele şi felurile principale.

Următoarele două locuri, cu câte 9% dintre voturi, sunt împărţite între cele două extreme: vegetarieni şi iubitorii de carne roşie. Este un pic ironică această potriveală. Pe de o parte cei foarte preocupaţi de dieta lor, de cealaltă cei care preferă să se bucure de o masă fără să-şi facă probleme.
Mostra de vegetarieni întâlnită de mine este distribuită echilibrat între bărbaţi şi femei, iar iubitorii de carne roşie sunt în mod clar majoritar bărbaţi. Carnea roşie se găteşte ceva mai greu şi mai mult timp decât cea de pasăre. La meniuri vegetariene nu mă prea pricep, nu veţi găsi prea mulţi vegetarieni printre bucătari sau pasionaţii de gastronomie, deci nici eu nu sunt vegetarian, dar ştiu că este ceva mai complicat să cauţi, să alegi şi să găteşti echilibrat folosind doar vegetale. Timpii mai lungi de gătit şi lipsa de preocupare pentru dietă a publicului masculin explică numărul celor care preferă săngătească preparate cu carne roşie. Numărul vegetarienilor este explicabil prin popularitatea relativ scăzută în România a acestui tip de dietă.

Cu 8% dintre voturi urmează supele şi ciorbele. Aţi observat că se mănâncă din ce în ce mai puţine supe şi ciorbe? Eu însumi mănânc destul de rar, şi aproape exclusiv supe asiatice, dar compensez prin multe feluri principale cu sosuri diverse, în special curry-uri. Poate supele sunt „cronofage” comparativ cu salate, peşte, gustări şi nu avem prea des chef să lăsăm la fiert ore în şir o oală pe flacără mică?

Pe ultimul loc, cu doar 3% dintre voturi, este vânatul. Explicaţia, sau una dintre ele, este simplă: vânatul nu se găseşte deloc uşor şi se prepară cu dichis. Prepararea este complicată căci presupune aproape întotdeauna fezandare, marinare şi timpi lungi de gătit.

Concluzie finală: cititorii mei sunt persoane cu timp liber limitat şi preponderent femei, chiar m-aş aventura să estimez numărul lor undeva între 60-70%.