Ce sunt fructele de mare?

Acest termen a început să fie folosit pe scară largă şi la noi abia în ultimii 10-15 ani şi stârneşte încă destule confuzii.

Am prieteni care deschid câte o carte de reţele la capitolul numit FRUCTE DE MARE şi se miră că găsesc multe reţete cu… peşte. “Păi, se întreabă ei, unde sunt calmarii şi caracatiţele? De ce găsesc aici o grămadă de peşti?

Şi eu am folosit adesea denumirea „peşte şi fructe de mare”, care este un pic redundantă, pentru a denumi această categorie de ingrediente în scopul de a fi clar înţeles de toată lumea.

Profit de ocazie ca să încerc să lămuresc, culinar vorbind, nu doar acest termen, ci şi alţii înrudiţi şi deopotrivă stârnitori de confuzii, cum sunt CRUSTACEE, MOLUŞTE, CEFALOPODE şi ECHINODERME.

Ca termen culinar „crustacee” denumeşte animelele marine şi de apă dulce care servesc drept alimente (creveţi, crabi, langustine, homari, scoici, midii, stridii, calmari, arici de mare, sepii, caracatiţe etc., dar şi melci, raci şi broaşte).

Unele dintre aceste vieţuitoare sunt de fapt moluşte (scoici, midii, stridii, caracatite, sepii, calmari), batracieni (broaste), echinoderme (arici de mare), gasteropode (melc) dar aceste denumiri sunt evitate în meniuri sau reţete, pentru a evita ca mesenii şi clienţii să facă asocieri ce ar putea avea efect contrar stârnirii apetitului.

Ca termen ştiinţific „crustacee” denumeste animalele acvatice cu corpul alcătuit din segmente acoperite cu o carapace chitinoasă (creveţi, crabi, langustine, homari), „moluşte” denumeşte animalele cu corp moale, închis cel mai adesea într-o cochilie (scoici, midii, stridii), dar şi clasa aşa-numitele „cefalopode” (calmari, sepii, caracatiţe), iar „echinoderme” denumeşte animalele cu schelet extern, calcaros, format din plăci (arici de mare).

Citeste si articolul →   Pachetele de omleta cu legume si creveti

Acestea din urmă se întâlnesc mai rar, mărturisesc că nu am văzut niciodată arici de mare, dar, dacă tot am adus vorba despre păpici provenite din mare, nu pot să le ignor.
Sursa foto: www.montereygourmetshops.com
Termenul „fructe de mare” este privit diferit. Europenii în general îl aplică vieţuitoarelor marine cu excepţia peştilor, balenelor şi delfinilor, deci oricărui alt animal marin, sau plantă marină, consumat(ă) ca aliment.

Această clasă de ingrediente ar include deci algele şi crustaceele marine (termen care, din punct de vedere culinar, cum am văzut mai sus, include şi moluştele – cu clasa cefalopode cu tot – şi echinodermele).

Bineînţeles că şi aici anglofonii fac tot posibilul ca să contribuie şi ei la „marea zăpăceală”; nu se mulţumesc să conducă pe partea greşită a drumului, să măsoare lungimile în inch, distanţele în mile, iar temperatura în grade Fahrenheit, ci folosesc altfel termenul „fructe de mare”.

Ei denumesc astfel, prin extensie, şi peştii si chiar animalele şi plantele comestibile care trăiesc în apă dulce. Nu sunt insă sigur dacă şi mamiferele gen balenă şi delfin intră la aceeaşi categorie.

Lăsând gluma deoparte, cred că este util să ştim şi cele spuse în ultimul paragraf, mai ales dacă vrem să facem o traducere de la ei la noi, sau invers; documentaţia culinară în limba engleză este cea mai bine reprezentată, depăşind-o net pe cea în limba franceză, nu doar pe internet, ci şi pe suport carte şi CD.

În concluzie, sper să apreciem şi mai mult fructele de mare, acum când ştim cu precizie cu cine avem de-a face!

Citeste si articolul →   Garides saganaki – Creveti gratinati cu sos de rosii

Bibliografie:

  • DEX
  • Ana Maria Gal: „Alimente şi preparate culinare din bucătăria românească şi internaţională”
  • en.wikipedia.org

  1. cristi-j spune:

    @ama_lazar : eu am invatat un lucru care e simplu si logic si are corespondent (oarecum) si la carnea cu care suntem obisnuiti aici ca de exemplu pui/gaina batrana. nu are rost (decat daca e nevoie pentru o anumita reteta si asta e mai rar) sa luam marimi mari la calmar si caracatita (la creveti si moluste marimile diferite sunt de obicei soiuri diferite si nu conteaza), cu cat sunt mai mici/tinere cu atat sunt mai usor de gatit, mai sigure si mai fragede si gustoase. decat un tub de calmar mare si gros (cu carne multa … hehehe) mai bine mai multe mici si decat o caracatita cat curcanul mai bine cateva din cele mici.

  2. ama_lazar spune:

    Doi ciobani merg la un restaurant mediteranean. Dupa ce citesc meniul il intreaba pe chelner:

    – Dom’le draga, ce is acelea fructe de mare?
    – Caracatita, calamar, rac, creveti, raspunde chelnerul.

    – Apoi bag de seama, zice unul dintre ciobani, dupa cum zici dumneata, că vulpea, ursul si lupu’ îs fructe de padure!

    lasand gluma la o parte, foarte buna recomandarea referitoare la timpul de preparare al lor insa vreau sa stiu daca timpul nu depinde si de maturitatea lor, daca atunci cand cumparam fructe de mare cum ar fi calamarii, pot fi mai fragezi daca sunt mai tineri, sau mai tari si gumati daca sunt mai mari si batrani, fiindca am vazut ca se gasesc cu carnea mai groasa sau mai subtire
    cum sa stim ce sa alegem

    de asemenea am gasit foarte bune si utile articolele referitoare la mirodenii si condimente, mai ales combinatiile de arome, care de multe ori sunt greu de gasit, respectiv toate specificatiile referitoare la gustul lor si substituenti

    well done!

    • Radu Popovici spune:

      @ama_lazar: Fain bancul! 🙂
      La fructele de mare conteaza si dimensiunea. Daca sunt mari, se mai adauga 1-2 minute la timpul de gatit. Crevetii si scoicile de tot felul se gatesc de obicei 3-4 minute.
      Calmarii se gatesc fie 3-4 minute, fie se fierb la foc mic vreo 20. Ce este intre aceste doua limite, are carnea tare.
      Caracatitele se gatesc la foc mic, 20-60 minute, functie de dimensiune.
      Nu am auzit vreodata sa exista o corelare intre varsta fructelor de mare si timpul de gatit. Nu prea fac miscare, ca sa li se intareasca muschii. 🙂

  3. axl spune:

    foarte util articolul.Deci ca sa trecem la rezumat in domeniul culinar ”fructele de mare ” cuprinde :algele (…si fructele de mare propriu zise) si crustaceele ,moluste etc iar in domeniul stintific desigu crustaceele ,moluste ,cefalopode etc in afara ariei fructelor de mare propriu zise sunt numite animale acvatice,marine.Totusi am vazut unlele nelamuriri de ex la simina (faza c meniu in restaurante),presupun ca meniu in restaurantu ala era bn orientat pt ca a separat ”fructele de mare ” de carenea de peste .Parerea mea:))

  4. Mihaela spune:

    Am gasit articolul cam tarziu 🙂 dar mi s-a parut foarte interesant. Eu nu am mancat niciodata „fructe de mare” in Romania, si sincer cand mi-am auzit prietenele vorbind prima data despre fructe de mare, nici nu am stiut sigur ce sunt.
    Intradevar, in America in „seafood” sunt cuprinse tot ceea ce vine din apa, inclusiv pestele. In meniurile de la restaurant insa sunt specificate exact ce este in mancare: ce fel de scoici, caracatita, creveti, homari, calamari. Singura data am mancat caracatita prajita in San Diego, si sincer m-as mai duce odata acolo si numai sa mai mananc odata. Prajita in aluat crocant, o caracatita asa de frageda, fara nici urma de „chewy”.

    • Radu Popovici spune:

      @Mihaela: Invidiez pe oricine traieste in apropierea unei mari nepoluate. De acord cu caracatita, totusi crevetii raman preferatii mei.

  5. cristi-j spune:

    @marcel . cred ca in comentariile tale de dupa intrebare ti-ai raspuns singur . pentru mine vinatul era pe ultimul loc din multe motive , inclusiv cel cu vulpea si strugurii . deci : nu sunt familiarizat cu domeniul , nu se gaseste carne de vinat , este scumpa (cel putin asa stiu eu) , este foarte rosie , de cele citeva ori cind am mincat (mai demult) nu mi-a facut o impresie grozava . si daca ma gindesc mai gasesc motive .
    nu am nimic cu faptul ca animalele sunt impuscate , toate animalele pe care le mincam sunt omorite , dar , fara lipsa de respect , nici nu am o parere grozava despre vinatoare , mai ales cum e inteleasa in aceasta perioada . e mai mult tir decit vinatoare si ma mir ca inca nu se foloseste mitraliera . dar nu pot sa intru intr-o discutie despre asta pentru ca nici nu ma pricep si nici nu e un subiect care sa ma atraga . asa cum ai spus si tu nici gatitul vinatului nu e fara probleme deci e nevoie de cineva care sa fie pasionat si sa se priceapa . nu e cazul meu .

  6. Marcel spune:

    Hmmm!
    🙁
    Mai bine nu scrie acum! Nu te supara pe mine pt treaba asta!
    Lasa-ma pe mine sa-ti dau mai intai cateva „indicatii pretioase” necesare! Nu vreau ca dinnou sa se creada ca un preparat facut din carne de vanat (oricare ar fi el) e ca o talpa de bocanc – si la gust si la fragezime!
    As vrea sa „glorific” aceste preparate! Si spun astea, pt ca si in restaurantele cunoscute ca fiind de specific vanatoresc, nu mananci ceva „deosebit”! Tot o talpa de pantof ti se serveste!
    Chiar si bucatarii mei, cand le-am adus o pulpa spate (dreapta-hihi!!!) de la un mistret, mi-au pregatit „ceva deosebit”, de n-am putut nici macar sa-l taiem cu cutitul! Si mi-au mai facut si un iepuras de l-am aruncat pe geam! Pana nu i-a invatat nevasta-mea cum trebuie facut, am aruncat carnea de vanat la gunoi!
    …..
    Am fost chiar la Predeal intrun restaurant de specific (nu-i spun numele), si mi-am „blestemat zilele”!

    Si cred ca-i gata dialogul despre vanat!
    Aici e vorba de „fructe de mare”!
    Vb in particular! OK?
    🙂

    • Radu Popovici spune:

      @Marcel: Am vazut cu ochii mei sirurile lungi, nesfarsite, de animale impuscate. Cand zic ca erau sute, nu exagerez cu nimic. In fine, asta nu are relevanta in discutia de aici si nici la acest post. Voi scrie special pentru tine cateva articole despre vanat. Te astept acolo cu multe comentarii. 🙂

  7. Marcel spune:

    N-ai sa gasesti vanat prin magazine (doar rareori), si ce se gaseste iti garantez eu, ca e de cea mai proasta calitate – tot ce-i bun opresc pentru ei!
    Dar te provoc sa-ti gatesc ceva din carne de vanat (nu-ti spun ce, tu doar trebuie sa-ti inchipui ca e vitel, sau porc (domestic) si mai comentam dupa aia!)
    Pacat ca nu mai am niste prepelite – hmmmmm, delicioase – dar tot n-o sa te dezamagesc! O sa te lingi pe degete!
    OK?
    🙂

  8. Marcel spune:

    Vanatoarea e legifiata ca fiind un SPORT!
    Exista asa numitele AJVPSuri, adica Asociatia Judeteana a Vanatorilor si Pescarilor SPORTIVI.
    Deci vanatoarea nu e un macel si nu e o distractie!
    Prin vanatoare se tine controlul asupra popularii unor areale cu animale salbatice!
    Mai tineti minte cum intrun an, au aratat la TV, de pe plaja din Mamaia, cum umbla un mistret de colo-colo (parca intrase si intrun hotel).
    Sau ce-ar mai face bietul nostru taran (si asa destul de amarat) daca recoltele la care a muncit un an intreg ar fi devastate de mistreti, cerbi, iepuri etc?
    Hai sa nu mai etichetam pe vanatori (apropo, eu sunt vanator!) drept Criminali si vanatoarea ca pe o activitate de Crima Organizata!!!
    PS
    Nu e usor sa fi vanator si sa participi la o vanatoare organizata!
    E foarte mult efort si fizic si financiar!
    🙂

    • Radu Popovici spune:

      @Marcel: Ai dreptate, dar mie scenele alea aratate la stiri tot mi-au intors stomacul pe dos. Alea erau excese, nu sport. Oricum, ca sa nu ramai cu vreo impresie gresita, nu gandesc nimic rau despre vanat, vanatoare si vanatori, pur si simplu nu am dat peste vanat prin magazine si nici nu am gatit vreodata.

  9. Marcel spune:

    Vad ca ieri, ati fost in mare voga cu comentariile! Am pierdut momentul asta pt ca mi-am inchis calculatorul.
    Dar totusi, fac si eu o intrebare (mai ales pt Radu si pt cristi-j): avand in vedere ca pe „listele voastre”, vanatul e pe ultimul loc, am rugamintea sa-mi raspundeti: DE CE?
    Carnea de vanat e cea mai sanatoasa, animalul nu se hraneste cu concentratele care le mananca cele din crescatorii (ci cu tot ce gaseste in natura), carnea nu e grasa, si daca e bine pregatita e Delicioasa!
    Sper ca nu sunteti ca vulpea care n-ajunge la struguri si tipa ca-s acrii!
    Inseamna ca ori n-ati mancat un preparat vanatoresc bine pregatit (ca mai sunt unii care fac o talpa de bocanc si spun ca asta-i gustul la carnea de vanat!) ori sunteti „indignati” ca acele animale sunt impuscate! (carnea din magazine, provine din animale crescute in abatoare si sacrificate – normal – prin alte metode! Dar tot omorate sunt si ele, ca doar nu le adoarme nimeni inainte de sacrificare, ca sa nu „simta” nimic sau ca sa simta bine la sacrificare!
    🙂
    Si acum fac comentariul final, adaptat la articol:
    Pe vremea cand in Romania, nimeni nu auzise de fructe de mare, eu ma saturam de creveti, caracatite, homari, crabi, alge etc. Iar cand le aduceam in tara si le puneam pe masa aceste bunatati, toata lumea se stamba si nici nu dorea sa se uite la ele! Nu mai vorbesc ca reactia asta o aveau si la icre negre si icre rosii!
    Cam asa e si cu vanatul, NU?
    🙂

    • Radu Popovici spune:

      @Marcel: Nu pot raspunde in numele lui cristi-j, dar la mine vanatul este pe ultimul loc din doua motive: nu prea ma omor dupa carnea rosie si nici nu sunt obisnuit cu vanatul fiindca nu se gaseste, cel putin pe „traseele” mele de cumparaturi.
      Nu sunt indignat de vanatoare, ci de macelul deghizat uneori sub acest nume, asa cum am vazut pe la stiri secvente de la „vanatorile” organizate de Tiriac, cand se omoara sute de animale, doar de dragul „distractiei”.

  10. elena spune:

    Buna,Radu!uite,eu ma gandeam ca”fructe de mare” provine de la faptul ca grecii le consuma in timpul postului ortodox(conform unui sinod de prin anii 500-poate,care a inclus animalutele de mare fara sange ‘rosu’ in categoria de post)…si fiind frumos colorate si decorative si de post …au iesit fructe.
    Aricii de mare sunt protejati si e interzisa comercializarea deci nu au cum sa se gaseasca.In Grecia,pe stanci,sunt o gramada..eu am vrut sa mananc dar erau asa draguti ca mi-a fost mila sa-i arunc in oala cu apa clocotita asa ca i-am dus inapoi!

  11. simina spune:

    Dar pe blogul tau le putem cere? 🙂 Mama-mama cate comentarii s-au adunat. Foarte corecta chestia cu mancatul echilibrat si variat, ca si cea cu experimentarea.

  12. memphis spune:

    @Radu: Ei, m-am prins si eu ca este o semi-gluma, dar termenii nu sunt atat de prost alesi. Pot fi o idee destul de buna daca elimina confuziile si impaca si capra si varza. 🙂 Propunerea ta nu este atat de aberanta ca cea americana, care numeste fructe de mare si pe cele de apa-dulce cu acelasi termen, si care iata ca este folosita bine mersi.

    • Radu Popovici spune:

      @memphis: OK, poate ca ce am spus nu este chiar o aberatie, dar nu cred ca vom apuca sa auzim pe cineva cerand „fructe de apa-dulce” in vreun restaurant! 🙂

  13. Elena Toma spune:

    Mamaaaa, ce v-ati incins! Pana la urma, cred ca ne intoarcem la discutia: comand un meniu cu fructe de mare si sau comand o ceafa de porc grasa, fie ea si la gratar?
    Masura de care ziceati apartine celor echilibrati in toate si noua care ne dam cu parerea pe aici. Din pacate, majoritatii romanilor le-a ramas infipta in creier ideea ca mancarea noastra e cea mai sanatoasa, cat mai multa si cat mai putina miscare.
    De ce nu am putea sa mancam din cand in cand si ceafa la gratar, eventual cu niste condimente, si din cand in cand sa incercam ceva nou? Eu mi-am dat intalnire cu crevetii prin 95-96 si a fost dragoste la prima vedere. Am consumat si altele, dar nu pot sa le devin fan. Cu pestele este o discutie lunga, avand in vedere ca sunt pescarita.
    Cat despre viata lunga a unor inaintasi, tine tot de mentalitate, adica au fost echilibrati in toate. Bunica mea adoptiva a murit la 85 de ani, varsta la care facea diverse activitati in bucatica de vie pe care o avea. Dar avea ore stricte de masa, cantitati echilibrate, alimente diverse, miscare si munca sa te tina viguros si percepte de viata clare, de la care nu facea rabat dupa cum bate vantul.
    In fine, discutia s-a dus pe un alt palier pentru ca deschizi cai interesante, pe care dorim sa le discutam, sa incercam sa le lamurim, Radu. Presupun ca ne pregatesti ceva material si despre peste, ca „leguma” necesara in alimentatie si ca prezenta in retetele din diverse gastronomii.

  14. memphis spune:

    @Radu: Ai dreptate apropo de omul-omnivor, sunt total de acord. Varietatea, masura, lipsa de stress, viata in aer liber, astea sunt cele 4 ingrediente de viata lunga.
    Imi place si ultima propunere, desi nu stiu cum va fi primit termenul „fructe de apa-dulce”. Are avantajul ca prin asemanare cu „fructe de mare” are un sens foarte clar si explicit. Oricum, altul mai bun nu-mi trece prin minte.

    • Radu Popovici spune:

      @memphis: Propunerea a fost facuta pe jumatate in gluma, nu m-am luat atat de in serios incat sa ma astept sa impun vreun termen culinar. 🙂

  15. cristi-j spune:

    desigur , in cazul bunicii lui . eu vorbeam in general si faceam un joc de cuvinte pentru genul de persoane pe care le vezi dupa o perioada mai lunga sau vezi poze mai vechi si iti dai seama ca sunt de cu totul alta marime . si ei sunt convinsi ca isi cunosc masura si maninca normal .

    • Radu Popovici spune:

      @cristi-j: Pai asta ziceam si eu: problema fiecaruia este sa-si afle masura… cea corecta, bineinteles. Eu cred ca si dietele acestea care ne-au napadit de peste tot trebuie sa tina cont de fiecare individ in parte. Fiecare are metabolismul sau, fiecare are o activitate specifica, traieste in alte conditii de stress etc. Importanta este masura fiecaruia in parte.

      • Radu Popovici spune:

        Mi-a venit o idee! Ca sa impacam si logica si varianta franceza si cea americana, hai sa le zicem astfel:
        – pesti: toti pestii, indiferent de provenienta (mare, ocean, rau, fluviu, lac)
        – fructe de mare: tot ce provine din mare (pesti, crustacee, molustete chinoderme, alge)
        – fructe de apa-dulce: tot ce provine din apa dulce (pesti, crustacee, moluste, batracieni, gasteropode, reptile, alge)

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.