Am avut recent inca o dovada ca romanul (sau doar cel de o anumita “calitate”) se naste invatat si suficient. Greu il scoti din ale lui, mai ales in cele ale burtii.
Am fost acum cateva zile, invitat de patron (care este si bucatar), in vizita la o carciumioara tipica de cartier, cu mancare simpla, fara mari pretentii de rafinament, dar bine gatita. Localul era renovat relativ recent, asa ca arata bine. Era ora 17:00, iar carciuma era pe trei-sferturi goala.
Patronul-bucatar mi-a marturisit ca, vazand cateva din emisiunile mele de la Brava TV, a fost placut surprins de pasiunea mea pentru gatit si de modul in care, pana si lui, vechi profesionist, am reusit sa-i starnesc interesul. Omul, sa-i zicem Costel, ma invitase pentru ca, profesional vorbind, se simtea singur. Voia sa discute cu cineva pasionat, care sa-i inteleaga incercarile de a diversifica meniul si de a gati altceva decat friptura la gratar cu cartofi prajiti. Am vorbit vreo 3-4 ore, intorcand lucrurile pe toate partile, dar nu pentru ca omul ar fi avut nevoie de vreun sfat de la mine; ii trebuia, pur si simplu, un partener de vorba.
Meniul carciumii, pe care l-am citit cu multa atentie, cuprindea, pe langa “clasicele” intalnite mai peste tot, diverse alte retete pe care Costel le adaptase dupa emisiuni vazute pe Travel&Living, sau pur si simplu le inventase. Ar face el mai multe, dar se izbeste, din pacate, de lipsa de interes a publicului. Lumea care ii calca pragul carciumii este teribil de conservatoare.
“Cum sa gatesc cu ghimbir? Pai am un cuplu, clienti vechi de tot, care comanda doar ceafa la gratar cu cartofi prajiti. De fiecare data mananca acelasi lucru. El mai comanda, rareori, si altceva, dar ea este de groaza: doar ceafa si iar ceafa!” – mi-a spus Costel cu obida.
“Am incercat tot felul de marinade, am gatit peste, de pilda. Am facut o data o stiuca umpluta, de 2 m lungime, de a trebuit s-o tai in trei bucati ca sa intre in cuptor. Crezi ca apreciat-o cineva? Mi se strica pestele in frigider. A trebuit sa renunt, romanul nu are cultura pestelui, a fructelor de mare… romanul e frate cu porcul.”
“Am fost in Grecia cu niste prieteni, a continuat Costel, iar la carciuma, eu cu nevasta am comandat tot ce era pe lista, sa vedem cum mananca grecii. Amicii mei au comandat toti ceafa de porc cu cartofi. Bai, oameni buni, din asta mancati acasa pana va iese pe urechi! Chiar nu sunteti deloc curiosi sa incercati si altceva?”
Mi-am dat seama ca nu doar oamenii din cartier sunt de vina; si Costel este la locul nepotrivit, sau, mai bine zis, merge inaintea vremurilor sale. Poate inca nu a venit timpul ca oamenii sa priveasca altfel bucatareala, sa o considere un mod de a-si imbunatati viata si sanatatea, nu doar o suma de procedee si tehnici de umplut burta.
Costel este unul dintre cei care incearca intr-adevar sa progreseze si sa devina mai bun, dar nu si-a gasit deocamdata publicul… Indiferenta, lipsa de cultura culinara, superficialitatea, dezinteresul pentru propria dieta, toate aceste “calitati” ale publicului il trag in jos, iar Costel este nefericit profesional. Cati bucatari or fi ca el?
Nu mai muncim cu totii afara, pe camp, in frigul iernii, ca sa avem nevoie de grasime si de mii de calorii. Ne-am schimbat modul de viata in ultimii 20 de ani, trebuie sa ne schimbam si dieta. Cand stai cu fundul in fata calculatorului si circuli doar cu metroul, ai nevoie de fructe, de legume, de verdeturi, de condimente, nu doar de ceafa si cartofi prajiti in mult ulei. Mancam prea mult porc… sa nu ocolim carnea de pasare, pestele, fructele de mare, legumele, pastele, orezul.
E globalizare, ce naiba! Unii plecam sa muncim in Spania si Italia, altii ne facem concediile in Grecia, Spania, Tunisia si Turcia. Magazinele sunt pline de ingrediente noi, pe internet sunt milioane de retete pe care nu le-am incercat. La noi in oras apar tot felul de restaurante etnice. Avem deci surse de inspiratie, mai trebuie doar sa ne scuturam din amorteala. Desteapta-te, romane!, acesta ne este imnul national, si e inca al naibii de bine infipt in actualitate. Studiile facute de nutritionisti trag semnale grave de alarma. Adolescentii nostri sunt obezi fiindca mananca toate prostiile de la fast food, iar adultii gatesc nesanatos, atunci cand o mai fac. Bolile de inima, digestive si de circulatie vor face curand ravagii daca o tinem tot asa.
Trebuie sa ne gasim, cat mai repede, un Costel al nostru, fie in propria casa, fie la carciumioara din colt!
Din pacate, copiii nu vin cu manual de instructiuni, deci parintii lucreaza in meseria de parinte dupa ureche. De aceea, societatea ar trebui sa urmareasca atent si sa impuna strict norme de functionare, chiar si in relatiile parinte-copil , scoal-copil.
Ma uitam zilele trecute la un reportaj la Discovery-cred, cum un grup de saraci erau ajutati sa-si faca o casa, lucrand dupa serviciu un minim de ore pe zi, inclusiv sambetele si duminicile, in final casa dvenind a lor si iesind fiecare si cu o meserie in constructii. Acolo in fiecaqre saptamana, venea un nene inspector in constructii. Spre final, observatiile lui au fost ca peretele geamului nu e finisat drept, deci trebuie refacut?????
Nu conta ca e casa aluia, e a lui, dar respecta anumite norme, peretii trebuie sa fie drepti.
Daca ar veni si in scoli cineva, sa scoata buticurile alea cu cola si snackuri dubioase, sa vada puhoiul de copii ca nu sunt permise, nu ca exista pe toate gardurile, ar mai afla ceva.Dar, degeaba ii spui acasa sa ia o apa minerala sau un sirop facut in casa pe care il pui in sticla, cand ajunge la scoala si toti au cola si rad de el, cat rezista? Si asa e si cu filmele pe care le vede, si cu muzica pe care o asculta.Sigur, a evoluat lumea, e alta muzica, dar si aici sunt valori si nonvalori.
Insa grupul trage si tu ca parinte te pui importiva valului.Cati parinti au o minte deschisa sa caute portite, alternative, solutii ca sa faca toata aceasta educatie contra lene si contra incultura sa fie ambalata intr-un pachet frumos, sa nu fie ceva-contra?
Unde-am ajuns de la un simplu gratar………..
Apropo de chinezisme… astia sunt din aia care, de obicei, isi iau VW si ii pun folie pe geamuri. Si apoi te intreaba: “Ce ziceai ca ti-ai luat? Honda? E o marca d-aia chinezeasca care au adus astia si la noi? Aaa, nu… tre’ sa fie vreun model de Kia… Cat consuma?”
Am auzit de multe ori asta 🙂
Oooo… Radu, ma uimesti cu vehementa. Nu as fi zis ca am sa te vad folosind metafore asa extremiste ca asta cu permisul de a face copii. 🙂
Oricum, in principiu ai dreptate si sunt de acord cu ce spui. Trist este intr-adevar ca nu stiu nici macar ca nu stiu.
Pana la urma atata timp cat omul poate opta in cunostinta de cauza, e in regula sa aleaga sa se indoape cu chiftele. Trist e sa nu fi auzit niciodata de creveti, asa este.
Din pacate si in gastronomie intervine conservatorismul, cultura limitata si patriotismul local prost inteles la romanilor. Am niste prieteni, sot si sotie care nu vin niciodata la mine la masa impreuna. El mananca doar ceafa la gratar si cartofi prajiti, care pe la mine nu se prea intampla. Si cand spun “doar” nu e nicio figura de stil. Asta manaca de cand se stie si nu are de gand sa incerce altceva. La fiecare invitatie aud invariabil acelasi lucru… “iar ma chemi la scoici si chinezisme d-alea d-ale voastre? Lasa ca vine doar Andreea…”
E doar o chestiune de alegere pana la urma; cineva destept spunea: “Lasa-i sa moara prosti”…
Scuze, dar… eu cred ca este o chestiune si de Respect. Respect fata de tine insuti, fata de ceilalti. Sigur ca acest respect se capata daca ai cei 7 ani de acasa, dar sunt oameni care nu au avut cine sa le creeze aceasta baza si totusi stiu ce este respectul. E de discutat mai amplu aici. Dar eu am o teorie, ca toate aceste probleme vin din lipsa de respect. Uitati-va la societatea asta a noastra: aproape nimeni nu respecta pe nimeni, dar nici pe el insusi. Nu trebuie sa fii sclavul unei camere dotata cu ustensile, ci sa faci ceva sanatos, bun si necesar pentru a te alimenta sanatos. Eu cred ca daca ai o cariera de succes, trebuie sa te alimentezi sanatos si cat mai variat ca sa fii optim adecvat acelei cariere! Hrana adecvata inseamna organism mai sanatos, deci mai apt pentru a face fata unei cariere de succes. Deci, toate – comoditate, lipsa exemplelor pozitive, lipsa respectului, a CURIOZITATII (care spune multe despre starea de sanatate mentala) – creeaza o natie de obezi! Ce rusinos! Nu-mi replicati ca oamenii sunt din ce in ce mai saraci, ca nu este o scuza. Exact ce spui, Radu, sunt legume, fructe, peste, lucruri nu foarte scumpe, dar balaceala in mocirla obisnuintei ii fac sclavii unei alimentatii neadecvate.
Concluzia? De asta imi place acest blog!
@Elena Toma: Totul tine de educatie, inclusiv lipsa de respect. Educatia de acasa este decisiva; ar trebui ca adultii sa capete un permis de a face si creste copii, pentru ca avem milioane de “reproducatori” care nu stiu sa-si educe odraslele. Educatia din scoala este egala cu zero; sistemul de invatamant se schimba in fiecare an si peste tot domneste confuzia: profesori incapabili si dezinteresati, incompetenta manageriala, elevi deja cretinizati de televizor, de manele, de circul din fotbal si de site-uri porno.
Datorita profesiei am ocazia sa cunosc multi tineri. Unii dintre ei sunt remarcabili (foarte putini, din pacate), dar cei mai multi sunt jalnici. Majoritatea lor nu a citit niciodata o carte intreaga. Aproape toti prefera sa manance la McDonalds, KFC, sau, in cel mai bun caz, isi iau o pizza, sau o shaorma (am ajuns sa urasc preparatele astea…). Sunt oameni de aproape 30 de ani care nu au auzit de chimen, coriandru, maghiran, oregano, care nu stiu ca busuiocul se poate folosi la gatit, care nu pun gura pe peste, creveti si alte fructe de mare. Raspunsul cel mai des este: “Creveti? N-am gustat niciodata; nu mananc eu rahaturi d-astea!” N-au gustat niciodata creveti, dar in ignoranta lor stiu deja, dinainte, ca sunt rahaturi. Nu mananca legume si nici fructe, in schimb, se imbuiba cu cole ingrozitoare, cu prajeli nesanatoase, cu oribilele chiftele numite hamburgeri, cu deserturi cu gust de plastic. Nu stiu sa scrie corect, nu au vocabular, nu stiu sa se imbrace, nu stiu sa se poarte, nu stiu sa se alimenteze… practic, nu stiu nici sa traiasca, iar cel mai tragic lucru este ca nu stiu nici macar ca nu stiu.
si ca un adaggio la tot ceea ce am spus pina acum,
va anunt ca acum gatesc macrou la cuptor cu conopida gratinata!
e super!
incercati!
scuze,repet:nu am vrut sa fiu rautacios!
dar…..prieten….daca tu imi poti da o definitie in ziua de azi…ok …..o diger!
nu-s obisnuit,sint un tip foarte ciudat si cam nesociabil…cred eu.
oricum,va multumesc tuturor celor care sinteti alaturi de mine!
@radu:cu regret ,tin sa te anunt ca din momentul in care i-am dat vestea lui yayuk…..ma cam evita
asa ca sincer cred ca vom mai astepta putin in ceea ce priveste retetele indoneziene
am un link
dar se refera numai la nasi goreng!
scuze!
@victor.cernica: Nu-ti face probleme, Victor. Am cateva carti cu sute de retete indoneziene, malaeziene, filipineze si singaporeze, iar internetul este plin de alte mii de retete. Macar sa am timp sa gatesc 10% dintre ele… In ce priveste ajutorul, acesta poate fi si moral. Poate nu-ti strica niste prieteni in plus, chiar daca ai 5 medici in familie.
@andra:nu ma intreba cum mi-a iesit prima ciorba la 16 ani!
si acum parca vad….hehehe
ideea e ca ….zau….eu unul daca as avea o fata as indruma-o sa stie pt ea
dar daca ar avea ocazia sa manince numai in oras i-as reprosa!
inca nu au ajuns restaurantele de la noi sa-ti serveasca numai mincare …chiar proaspata si buna!
….nu toate
dar asta e trendul
si ca tata de fata(daca as fi)i-as spune ca nu merita efortul!
ce mare minune e ,sa-ti vina sotul acasa si sa te gaseasca cu nasul in cratiti?
asta e societatea!
s-a dus vremea noastra cind apreciam mincarea bunicii(pe care,fie vorba intre noi,o pomenesc si acum!)
asta e!
incerc sa tin pasul!
nuuuuuuuuuu
sinteti niste dulci!…multumesc din suflet
dar …am o dambla …formata de pe la vreo 16 ani
MA DESCURC SINGUR!
nu ca v-as subestime potenta….doamne fereste…dar…..imi place sa nu ramin dator nimanui…asta am invatat eu in cei 22 de ani de singuratate
acum am un sprijin care face cit voi toti la un loc(nu ma judecati gresit!)….horia
asa ca ..zau….chiar sint ok
fiecare cu ale lui…ca doar asta ne insufla societatea asta moderna!
oricum multumesc din suflet ,dar am 5 medici in familie!
@victor.cernica: Eu inclin sa-i dau dreptate lui Radu. Este vorba despre educatia primita in familie. Multa lume desconsidera meseria de bucatar; nu dau doi bani pe ea si o asimileaza cu un lucru facut in sila, doar fiindca trebuie facut. Putini stiu ca a gati este o placere, un act de iubire (cum zici si tu) si un act de cultura, poate chiar o arta sau cel putin un mestesug demn de tot respectul. Ca sa gatesti bine si sa fii creativ trebuie sa te documentezi si sa muncesti, ori cei tineri nu mai sunt educati in spiritul muncii. Modelele pe care le impune televiziunea sunt ale celor care abia leaga cuvintele si nu au citit o carte in viata lor, dar care stiu in schimb sa dea tunuri, sa se culce cu milionari si le fac copii, sa fure fara sa fie pedepsiti; toti ceilalti sunt doar fraieri, viermi, loseri.
@corina:
nu vreau sa fiu circotas dar ,nu credeti ca societatea noastra impune prea multe?
sint tata de baiat,si singur fiind incerc si ….sper ca am reusit sa il conving pe horia ca gatitul este o davada de iubire. a hrani pe cineva…e o dovada de iubire. nu le iau apararea fetelor care habar nu au sa lacrimeze la tocatul unei cepe, dar…..eu sint mai ingaduitor….stiu cum e sa te descurci de mic
important e ca …avem barbati (ca si mine) hehehehehe…care duc traditia!
P.S:ma simt ok
deja am fost la minsk
o sa fie ok
sper!
ma inclin …..voie buna!
@victor.cernica: Multa bafta, Victor, sper din tot sufletul sa ai numai vesti bune de acum incolo! Tine-ne la curent si spune daca te putem ajuta cu ceva.
Acum am ajuns la articolul asta, dar nu ma pot abtine de la comentariu.
Eu observ ceva ciudat la tinerii de azi.Nu e vorba de obisnuinta de acasa, ci de dorinta de a fi oraseni si afirmati, pe care o observ mai ales in privinta fetelor.
Nu ca nu le sclipeste beculetul la o reteta interesanta, dar considera un afront sa intrebi ce au gatit.O doamna inseamna o femeie care nu stie ce e bucataria, pentru ca e rusinos sa gatesti.
Doar cativa baieti tineri sunt interesati, dar sunt priviti ciudat, dar mai putin ciudat ca fetele care au cunostinte din domeniu.
Am o casuta de vacanta unde la un moment dat au venit si trei cupluri de tineri.Experienta a fost deosebit de interesanta.
Cei trecuti de 35ani,cand a venit vremea sa pregatim ceva de masa, n-au zis nimic si s-au apucat sa trebaluiasca, sa curete legume, sa faca salata. Tinerii, ma refer la cei cam de 22-30ani, au fugit afara.Dupa un timp,le-am strigat pe doua din fete sa stearga masa si sa o aseze, au fost extrem de surprinse, mi-au spus ca de ce sa puna masa, ca doar fiecare poate sa-si ia o farfurie daca vrea sa manance si ca ele nici acasa nu fac asa ceva. Le-am rugat sa asezoneze salata si sa o puna in boluri, ca pun eu masa, dar au spus ca nu stiu ce sa puna pe ea, ca ele o cumpara la punga??????
Baietii din grup au fost insa mult mai saritori, au cerut ei sa faca legumele la gratar, sa faca un sos de usturi, s-au inscris la ceea ce stiau ei sa faca, fara probleme.
Am vazut atunci o moda a tineretului, un fel de jena fata de munca bruta din bucatarie, pentru care s-a creat un curent de aversiune, de intrare in derizoriu .Cum, doar sunt director de vanzari la compania X, doar nu crezi ca fac pui la cratita?
@Corina: Ai dreptate in ce spui. Eu unul sunt ingrijorat mai mult de faptul ca nu stiu sa scrie, nu citesc nimic si au un vocabular de maxim 300 de cuvinte. Asta cu gatitul este floare la ureche, dar din urma vin generatii intregi de trogloditi. Nu doar cultura culinara, TOATA CULTURA, se duce, incet-incet, pe apa sambetei.
Am citit parerile exprimate, cu unele lucruri sunt de acord, si anume educatia si ceea ce ai primit in cei 7 ani de acasa isi pun amprenta pe aproape orice individ, insa cred ca principala vinovata pentru lipsa de interes si curiozitate in a incerca ceva nou(indiferent ca este vorba de mancare, condimente, o alta cariera, etc) este COMODITATEA , cred eu caracteristica semenilor nostri.
Atunci cand doresti sa incerci ceva noi iti asumi riscul de a nu-ti placea(iti asumi responsabilitatea pentru ceea ce alegi), eu cred ca cei mai multi fug de responsabilitatea pe care o incumba a face o alegere. Cred ca la cei mai multi le este frica sa incerce ceva nou.
Cei care au avut curajul sa isi largeasca orizontul profesional dupa 1989, cei care au avut curajul sa-si deschida o afacere, sa gandeasca la timpul viitor sunt cei care ar comanda acele specialitati pe care le-ati mentionat, insa este important sa-i faceti sa vina in localul dumneavoastra. In general sunt persoane care in prezent au varsta cuprinsa intre 30 si 45 ani.
Apropo de obezitate, 1 din 4 romani este OBEZ.
Nu este prea bine? Oricum, multa bafta lui Costel!
@Elena: De acord, este vorba despre comoditatea intelectuala, sau, mai curand, despre lipsa de dinamism mental. Aceasta lene a neuronilor exista insa peste tot, in orice tara. La noi, din pacate, se naste o sinergie intre aceasta si lipsa de informatie, de educatie si de bani.
Pe linga toate cele scrise mai sus,se mai ” mosteneste “o reticenta fata de tot ce poate fi nou , benefic si datorita lipsei de pricepere a celei ce ti-a facut de mincare in cei sapte ani de acasa .
Daca ai avut parte de o mamica care sa stie sa faca doar cinci feluri de mincare,si asta ani de-a rindul de unde sa te fi obisnuit cu diversitatea ?
Pentru nasul mare ,la o nunta in Ardeal, unde se rupeau mesele de bunatatile preparate, bucatarii au trebuit sa-i gateasca ce minca el de 45 de ani : macaroane cu brinza si cafea cu lapte Am vazut cu ochii mei,si nu mi-a venit sa cred.
@Nicolae1961: He, he, chiar ca e tare chestia cu nasul… Apropo de cele care ne-au facut de mancare in cei 7 ani de acasa, pe langa lipsa de pricepere cred ca cei 50 de ani de comunism au avut o influenta covarsitoare. Ingrediente disparute total de pe piata, lupta pentru supravietuire (cantitate in loc de calitate), dispretul fata de meseriile legate de domeniul culinar, toate astea ne-au izbit in plin.
Mare dreptate ai! Toata lumea vorbeste si ras-vorbim despre diete sanatoase, ne plingem ca ne ingrasam si ca iesim din forma, dar nu renunta nimeni la carnurile de porc, la sosurile groase, la mincarea “sanatoasa” mostenita de la stramosii daco-romani. Pot sa inteleg ca cineva nu agreeaza crevetii, de exemplu (eu insami a trebuit sa-mi inving cindva aversiunea pentru ei, dar acum i-as minca de trei ori pe zi), insa nu pricep in ruptul capului de ce nu poate incerca o carne fina si delicata de peste – desi indeasa pe sub nas cirnati si toba de porc fara sa i se para gretosi. Cred insa ca proastele obiceiuri alimentare sunt o combinatie intre lipsa de educatie si cultura culinara, lipsa banilor si lipsa curiozitatii. Plus o sfinta mare imobilitate, pe care indraznesc s-o numesc “romaneasca”…
Pot intelege perfect lipsa banilor si lipsa de educatie. Nu pot accepta lipsa curiozitatii. Asta mi se pare ca tine deja de nivelul de dezvoltare intelectuala. Una dintre caracteristicile inteligentei este tocmai curiozitatea.