Cel mai bun bucătar “Continental Hotels 2011” – partea 2

Revin astăzi, aşa cum am promis, cu impresii de după jurizare. S-o iau, însă, de la început. M-am prezentat, punctual, la Grand Hotel Continental, cel de pe Calea Victoriei. Nu mai călcasem prin el de prin 1990, adică de 21 de ani şi trebuie să vă spun că, din câte îmi pot da eu seama, s-a schimbat enorm în bine.
Cel mai bun bucătar “Continental Hotels 2011”

Prima veste aflată la faţa locului, a fost aceea că Joseph Hadad nu poate veni. În prima clipă am fost dezamăgit, dar în final lucrurile s-au aranjat foarte bine. Înlocuitor a fost Daniel Stoenescu, o extrem de plăcută surpriză: competenţa şi echilibrul sunt două dintre calităţile domniei sale, dar nu ultimele. Gabriela Berechet, Jean-Alain Grumbach, Ştefan Bercea, subsemnatul şi gazda noastră, Radu Enache, eram cei care au completat juriul.
Cel mai bun bucătar “Continental Hotels 2011”
Din câte am putut afla, se pare că acest tip de concursuri se organizează extrem de rar la noi. Singurii care fac acest lucru an de an sunt cei de la Continental Hotels. O chestie foarte deşteaptă care nu doar se include în acele practici prin care îţi motivezi şi fidelizezi angajaţii, ci este şi un mod în care angajatorul poate măsura potenţialul propriului personal.
Concursul a fost complex şi, mărturisesc, obositor, şi nu doar pentru concurenţi. Prima probă a fost una teoretică, un test-grilă legat de reţetarul restaurantelor şi de normele de igienă care se aplică în restaurante. Rezultatele au fost destul de bune, nu excepţionale, dar undeva în jurul mediei şi deasupra ei.
Cel mai bun bucătar “Continental Hotels 2011”
Au urmat apoi patru probe practice. Criteriile lor de apreciere au fost complexe, acoperind practic toate aspectele, de la ţinuta şi modul de aranjare al punctului de lucru al fiecărui concurent, până la gustul şi aspectul preparatului. Pentru mine cea mai interesantă, din punct de vedere pedagogic şi psihologic, a fost proba de creativitate, unde fiecare dintre cei opt concurenţi avea la dispoziţie câteva ingrediente, din care trebuia să creeze un preparat, în 30 de minute. Pot spune că aici au fost, de departe, cele mai mari probleme şi s-au obţinut, în mod firesc, cele mai mici note. După părerea mea, această stare de lucruri se datorează lipsei de „experiment” personal, pe care un bucătar pasionat TREBUIE să o facă în permanenţă.
Cel mai bun bucătar “Continental Hotels 2011”
Celelalte trei probe au implicat prezentarea unor preparate exersate de concurenţi, iar prestaţia lor a fost în acest caz mult superioară, de la conceperea preparatelor, până la montare şi calităţile organo-leptice. Rapid, vă voi dezvălui temele acestor trei probe.
Prima dintre ele a avut ca temă „Stilul anilor ‘20”, care a avut ca ingredient obligatoriu vinul. A doua probă a avut tema „Vintage Food”, cu ingredient obligatoriu carnea de raţă, iar ultima dintre probe a avut tema „Desert Regal”, având ca ingredient obligatoriu mărul.
Aceste ultime trei probe s-au desfăşurat în faţa publicului, invitaţi din presă şi din lumea gastronomică şi cea a industriei hoteliere.
Cel mai bun bucătar “Continental Hotels 2011”
Concluzii se pot trage multe după acest concurs şi se pot spune şi mai multe. O să punctez doar câteva dintre ele. Prima şi cea mai importantă, este faptul că se simte că la noi şcoala durează şase luni şi se face aşa cum se face, în timp ce în ţările civilizate durează trei sau chiar patru ani. Din nou, şi o spun a mia oară, trebuie pornit şi la noi de la educaţie.
Dacă vreunul dintre cititorii mei are de gând să urmeze o şcoală de bucătari, îl rog din suflet să nu meargă la una care face doar partea de teorie, pentru motivul că este ieftină. Informaţi-vă din timp şi alegeţi-o pe cea mai bună dintre ele, adică răul cel mai mic, şi încercaţi să „furaţi” cât mai multe cunoştinţe.
Cel mai bun bucătar “Continental Hotels 2011”
Concurenţii, deşi lucrau deja de câţiva ani în bucătărie, aveau lacune legate de tehnicile elementare, de la asezonare până la tratament termic. Câţiva aveau excelentă tehnică de mânuire a cuţitului şi a tigăii, o bună manualitate, dar lăsau de dorit la capitolul gust şi combinare a ingredientelor. Unul singur dintre participanţi a folosit, la o singură probă, o tigaie neaderentă (cupru căptuşit cu inox), restul nu a vrut să rişte şi a adoptat tigăi teflonate. Nu s-a ştiut cum să se obţină o crustă crocantă pe piepţii de raţă, nu toţi au spălat ingredientele înainte de a le găti, aproape toţi au folosit decoruri necomestibile etc.
Pentru mine, care participam pentru prima dată la un astfel de concurs, aceste lucruri au fost o surpriză, dar cei care văzuseră deja zeci sau sute de astfel de concursuri, mi-au spus că acesta este nivelul general în bucătăriile de restaurante şi hoteluri.
Să nu credeţi însă că am remarcat doar lucruri negative. Este deja un act de curaj să participi la un concurs. A fost obositor şi stresant şi sunt convins că în condiţii mai lejere performanţa concurenţilor ar fi crecut cu cel puţin 25%. Toţi erau entuziaşti, dornici să progreseze; despre 2-3 dintre ei chiar cred că au un foarte bun potenţial, cu condiţia să aibă de la cine să înveţe.
Dacă ar fi să sintetizez aş spune că pentru a fi un bucătar BUN ai nevoie de:
– o foarte bună educaţie în şcoala de specialitate
– cunoaşterea obligatorie, la nivel măcar elementar, al limbii engleze, căci imensa majoritate a materialelor documentare este disponibilă deocamdată doar în engleză
– auto-educarea continuă, prin documentare şi exerciţiu
– un mediu de lucru competitiv, care să încurajeze progresul individual
Ca să fii FOARTE BUN, mai ai nevoie de alte două lucruri: pasiune şi talent.
În final, trebuie să remarc excelenta iniţiativă a conducerii de la Continental Hotels, organizarea aproape perfectă şi modul în care au răspuns concurenţii. Aceştia merită felicitaţi pentru curaj, pentru efortul depus, pentru pasiunea pe care au arătat-o. Sunt încă foarte tineri şi mai au timp să înveţe… dacă sistemul nu îi va învinge şi nu îi va plafona.
Cel mai bun bucătar “Continental Hotels 2011”
Pentru mine personal întreaga experienţă a fost un câştig. Am învăţat câteva lucruri, nu atât de tehnologie culinară, ci despre modul în care funcţionează un concurs organizat în mod profesionist. Am avut ocazia să cunosc şi să discut cu persoane care au aceeaşi pasiune ca mine şi cu care vorbesc aceeaşi limbă. Le mulţumesc pentru momentele scurte, dar foarte plăcute, petrecute împreună înainte şi după jurizare, ca şi în timpul micilor pauze dintre probe.
Cel mai bun bucătar “Continental Hotels 2011”
Câştigătorul titlului „Cel mai bun bucătar Continental Hotels” a fost George Baciu reprezentant al Grand Hotel Continental. Locul 2 a fost câştigat de Iulian Chivu, tot un reprezentant al Grand Hotel Continental, iar locul 3 a fost de Alin Burada de la Continental Forum Arad.
Reţetele pregătite de Baciu George, câştigatorul locului 1, au fost: scoici Saint Jacques servite cu sparanghel alb, sos de vin alb cu şofran şi caviar roşu; piept de raţă servit cu varză roşie cu nuci,
piure de păstarnac şi sos de vin roşu; tartă de mere cu cremă de vanilie servită cu sos caramel şi îngheţată de fistic.
Notă: Ştiu că am promis şi fotografii şi chiar am fost plin de bune intenţii. Am luat la mine aparatul foto, dar nu am avut deloc timp să-l folosesc. Programul a fost atât de condensat şi de solicitant, încât nu aş fi putut fotografia decât dacă aş fi tratat jurizarea cu superficialitate.
Noroc cu organizatorii, care mi-au trimis cateva fotografii.


  1. Alexandra spune:

    Buna ziua!

    Mereu ma incanta sa observ discutii despre arta gatitului, nu sunt foarte priceputa, recunosc, dar imi doresc enorm sa invat. Imi doresc sa pot urma o scoala de bucatari, o scoala foarte buna in Romania, mi-ati putea recomanda asa ceva? Am incredere in sfatul dumneavoastra. Am tot cautat pe internet sa vad unde as putea face o scoala, un curs, diverse solutii, nimic concret.

    • Radu Popovici spune:

      @Alexandra: O scoala BUNA nu exista in Romania. Meseria de bucatar este tratata aici la fel cu cea de manichiurista, instalator etc. Bucatarul face la noi o scoala profesionala de calitate sub-mediocra.
      Diploma o puteti obtine usor, dar daca veti sa invatati cu adevarat sa gatiti tare ma tem ca trebuie sa fiti autodidacta.

  2. Yoyo spune:

    Felicitari Radu! Am convingerea ca invitarea ta in juriu are ca motiv competenta ta, cunostintele enciclopedice si activitatea depusa pentru a promova gatitul corect si pasiunea fata de tot ce tine de gastronomie. Pentru tine gastronomia nu este o meserie ci chiar viata ta. Asta se simte dupa felul cum scrii. Iti tin pumnii in continuare!

    • Radu Popovici spune:

      @Yoyo: Iti multumesc pentru cuvintele frumoase. Pot recunoaste ca sunt pasionat si ca muncesc mult. In ce priveste competenta si cunostintele, stiu exact ce drum am parcurs si car de mult mai am de invatat. Inclusiv din aceasta jurizare. 🙂

    • Radu Popovici spune:

      @cristi-j: Este o tunica obisnuita de bucatar, dar purtand numele si functia sa, plus logo-urile organizatiilor profesionale din care face parte. Plus o medalie legata de functia de presedinte al ANBCT. Plus vreo 2-3 insigne.

  3. cristi-j spune:

    „doar munca” zici ? mariana spunea mai sus ca „daca iubesti ceea ce faci, nu vei simti ca muncesti nici macar o zi din viata ta” … hahaha

  4. cristi-j spune:

    hahaha … nu stiu , orice . cum s-a procedat , in ce a constat . asa cum spui la inceput articolului , „s-o iau insa de la inceput” hehehe … daca ai fost in juriu si nu l-ai tratat cu superficialitate (adica n-ai avut timp nici pentru poze) inseamna ca s-au intamplat multe si pentru cineva dinafara ar fi interesant de aflat cum si ce se desfasoara in culise .

    • Radu Popovici spune:

      @cristi-j: Pai nu s-a intamplat nimic palpitant. Concurentii au gatit, juriul i-a observat in toate privintele: aspect personal, abilitati tehnice, organizarea spatiului de lucru, incadrarea in tema a preparatului, respectarea procedurilor de lucru (inclusiv de igiena), aranjare in farfurie, decor, armonie culoare-textura, gust, originalitatea preparatului si altele asemenea. Cat dura proba stateam cu ochii pe ei. Ne mai sfatuiam intre noi, ne impartaseam observatiile. Apoi gustam preparatele, dadeam notele si faceam adunarea.
      In pauze, noi juriul beam un pahar de apa si/sau cafea si mai discutam una alta, in general tot despre gatit, ingrediente, preparate etc. Nu a fost nimic ocult sau palpitant, doar munca, dar compania a fost foarte placuta.

  5. mariana dmt spune:

    @Cristi-j.
    Multumesc, Cristi, pentru corectie. Stiu ca graba nu este o scuza dar sunt usor jenata si simt nevoia sa ma justific asa 😛 Data viitoare cand mai postez, nu voi mai incerca sa fac 3 lucruri in acelasi timp , uite ce iese :))

  6. cristi-j spune:

    @mariana : scuze ca indraznesc , la subiectul abordat (teacher’s book ?) era binevenita un pic de atentie … „ia-i” nu „i-ai” (de 2 ori) .

  7. cristi-j spune:

    interesant si tocmai de aceea parca mi-ar fi placut sa te intinzi mai mult la povesti .

    in restaurantele mari/pline oboseala si stresul fac parte din rutina asa ca n-ar trebui sa constitue o piedica si sa influenteze cu 25% prestatia , cred ca mai curand au contat lucrurile din afara rutinei , cadru oficial , schimbarea locului si a atmosferei , publicul , emotiile .

    la noi nu sunt prea multe lanturi de restaurante / hoteluri asa ca nu prea sunt multi care sa organizeze astfel de concursuri sau poate nu la nivelul asta . concursurile in cadrul unei companii mi se par binevenite , in rest , nu prea inteleg concursurile de bucatareala decat daca eventual se pregatesc aceleasi preparate .

    poti sa spui mai multe despre jurizare , ce si cum s-a facut ?

    • Radu Popovici spune:

      @cristi-j: Cu stress-ul din restaurant sunt obisnuiti. A fost vorba de stress-ul de concurs, de cel generat de o comisie de examinare formata din necunoscuti, de locul de munca strain etc. O sa primesc si fotografiile facute de organizatori, poate acestea sa completeze cu „amanunte” vizuale articolul meu.

  8. mariana dmt spune:

    Trist…:( Daca nu tragic…

    Eu ma uit si in domeniul meu…I-ai omului teacher’s book-ul din fata sau taie internetul si e pierdut… I-ai luat modelul din fata si gata…se stinge lumina… 🙁

    🙁 Dar, hai, lasa speranta sa moara ultima…

  9. mariana dmt spune:

    Salut, Radu!
    Asteptam impresiile tale, am fost foarte curioasa vis-a-vis de acest gen de concurs la noi si tare mi-as fi dorit sa fiu acolo, macar ca si spectator!

    Cel mai mult mi-ar fi placut proba de creativitate, acolo se vede cat de pasionat esti, cat de inventiv, creativ, talentat si cat de mult iubesti ceea ce faci. O adevarata provocare! Nu ma surprinde ca s-au luat punctajele cele mai mici aici…Scolile noastre pun foarte mult accent pe modele…scoala modelelor si a teoriilor…Ai un model, TREBUIE sa faci asa, pentru ca…ASA SE FACE. Nu te lasa sa experimentezi, sa simti, sa gandesti, sa intelegi, sa treci totul prin propriile filtre, sa practici, sa te indragostesti de ceea ce inveti si sa ajungi sa iubesti…

    Mi-ar fi placut foarte mult si Vintage Food si Desert Regal, unde deja am un preparat in minte :))

    Da, 6 luni de scoala intr-un asa domeniu e hilar de putin iar pericolul intrarii intr-o rutina periculoasa a absolventilor odata ajunsi intr-un restaurant este atat de mare…Ce pacat…Daca am intelege ca o meserie nu se practica doar pentru bani, ne-am face viata mult mai usoara si cu siguranta mult mai placuta…Asa cum am mai spus-o, daca iubesti ceea ce faci, nu vei simti ca muncesti nici macar o zi din viata ta…

    • Radu Popovici spune:

      @mariana: Neata! Nu mai am ce adauga la capitolul educatie. Acesta este sistemul, din pacate. Sincer nu cred ca in timpul vietii mele se va petrece o schimbare spectaculoasa in acest domeniu.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.