De foarte multe ori, atunci când invit pe cineva la o degustare de bere, sau la un Beer & Food Pairing, mă lovesc de o anume reacţie. Cei solicitaţi îşi ridică sprâncenele a mirare, ca şi cum nu le-ar veni să creadă. „Cum adică, degustare de bere? Berea e… bere, şi atât; ce ar fi de degustat la ea?” Din partea femeilor, de obicei, mai vine şi o scuză: „Îmi pare rău, mie nu-mi place berea…
Bere - sursa foto: dreamstime.com
Sincer, pot să înţeleg acest răspuns. Cred că şi eu, dacă tot ceea ce aş cunoaşte despre pictură ar fi cea de gang, aş afirma hotărât că nu-mi place pictura.

Ţin minte o serie de reclame la bere, de acum câţiva ani, care mi s-a părut încă de atunci ridicolă şi prostească. Reclamele erau toate o variaţiune pe aceeaşi temă. Personajele principale, şi anume o gaşcă de Georgei şi Dorei, îşi minţeau soţiile că se duc să joace fotbal, sau că se implică în alte activităţi de-ale băieţilor, pentru ca, de fapt, să profite de „biletul de voie” ca să se cinstească din belşug cu bere. Cu bere ieftină…

Cred că reacţia de respingere a berii, prezentă la multe dintre femei şi la o parte dintre bărbaţi, se datorează pe undeva şi prejudecăţilor induse de acest tip de reclame, care conturează o imagine deplorabilă a berii: berea este o chestie ieftină şi apoasă, fără gust, pe care o beau mai ales mitocanii, singurele ei efecte fiind faptul că te balonează, te fac să produci la WC mai mult decât ai băut şi mai te şi înzestrează cu aşa numita „burtă de bere”.
Un bărbat sofisticat nu poate bea bere; el bea vin, şampanie, coniac, whisky, cocteiluri, aproape orice altceva, dar în niciun caz bere. Aceasta este pentru bădărani şi rataţi.

Am spus mai sus „ca să se cinstească din belşug cu bere”, şi am făcut asta cu un scop. Belşugul, tradus prin bere băută cu zecile de sticle, este ceva ce suntem învăţaţi să urmărim cu orice preţ. 95% dintre bărbaţi vor afirma că preferă berea de larg consum, cea fără „caracter” (ca să citez o altă reclamă care mi-a rămas în minte), adică fără gust, sau mai curând cea atât de banală încât poate fi pe gustul tuturor.
Aceasta este un lichid apos, fără robusteţe, fără gust şi aromă, fără coloana vertebrală dată de hamei, malţ de calitate, drojdie atent selecţionată şi maturare făcută cu cap. Nici mie nu-mi place berea ieftină, de larg consum. Dacă aceasta ar fi singura bere pe care aş cunoaşte-o, aş putea afirma şi eu că nu-mi place berea.
Din fericire, există şi bere adevărată… păcat că reclamele realizate cu inteligenţă şi umor pentru unele mărci de bere belgiene şi germane, de altfel mai mult decât decente calitativ, nu au reuşit să dreagă stricăciunile de imagine aduse berii de reclamele pentru Georgei & Dorei.

Berea este văzută de cei mai mulţi ca o rudă săracă a vinului, lucru foarte departe de adevăr. Berea este mai veche decât vinul, este mai răspândită, mai populară, a fost mai importantă în istoria omenirii, este mai versatilă, mai variată şi mai uşor de asortat cu mâncarea. Şi, chiar dacă am doar noţiuni elementare despre cum se face vinul şi despre cum se face berea, aş afirma că a face o bere bună este la fel de greu cu a produce un vin bun.

Mi se dau diferite exemple din istorie, unele dintre ele reale, dar multe doar prost interpretate, care ar atesta că berea a fost şi este un fel de băutură a săracului. Nu mulţi ştiu că producerea berii a fost regularizată şi înregistrată în codul lui Hammurabi (1700 î.H.) şi de către vechii egipteni, unde se specifica în mod clar ce calitate trebuie să aibă berea, se stabiuleau pedepse pentru cei care călcau legea şi se legiferau cantităţile zilnice de bere la care aveau dreptul oamenii simpli, negustorii, funcţionarii publici, preoţii, marii nobili şi însuşi faraonul sau regele. Dacă cineva poate afirma că preoţii, nobilii şi regii (nu vreau să mă leg de funcţionarii publici, este posibil ca unii dintre ei să nu fi fost chiar înstăriţi) erau săraci, sau că ar fi acceptat o băutură ieftină şi proastă, se înşală amarnic.

Există din păcate şi beri şi vinuri proaste, care nici nu merită măcat gustate, dar berile şi vinurile de bună calitate sunt ambele demne de capete regale. Berea nu este o rudă săracă, este doar sora mai mare şi la fel de înstărită a vinului.

Cei mai mulţi dintre noi habar nu avem cum se face berea. Este un proces extrem de complicat. Un berar trebuie să aleagă dintre sute de tipuri de malţuri, extrem de diferite între ele, cereale prăjite, cereale nemalţate, îndulcitori, zeci de varietăţi de hamei şi sute de tulpini de drojdie şi să combine toate aceste ingrediente ca să ajungă la tipul de bere pe care îl are în minte.
Ceea ce face un berar seamănă mai mult cu ceea ce face un bucătar, decât cu ce face un vinar. Dacă berea nu îi iese de calitate, nu se poate justifica dând din umeri şi aruncând vina pe îngheţ, ploaie, vânt, mană sau altele asemenea: „Nu a fost un an bun… n-am avut ce să fac.

O bere bună este produsul pur al imaginaţiei şi al talentului conduse către un scop final, bine determinat. Producerea berii este o muncă grea, dar nu doar atât. Este o aventură extraordinară, fascinantă şi tulburătoare, iar asocierea ei cu mâncarea, deşi unii o numesc artă, pentru mine este mai mult o imensă bucurie şi plăcere.

În articolele următoare dedicate berii voi încerca să explic pe scurt şi pe înţelesul tuturor modul în care se produce berea, voi povesti despre principalele stiluri de bere, voi degusta pentru mine şi pentru dvs. beri de calitate, voi descrie cei mai importanţi producători (unii dintre ei au o istorie de sute sau chiar mai mult de 1000 de ani), dar mai ales voi încerca să asociez berea cu mâncarea.
Vă invit la o explorare a gusturilor şi aromelor altfel decât până acum.

Sumar articol
Chestie de imagine
Titlu articol
Chestie de imagine
Descriere
O bere bună este produsul pur al imaginaţiei şi al talentului conduse către un scop final, bine determinat. Producerea berii este o muncă grea, dar nu doar atât. Este o aventură extraordinară, fascinantă şi tulburătoare, iar asocierea ei cu mâncarea, deşi unii o numesc artă, pentru mine este mai mult o imensă bucurie şi plăcere.
Autor