Chestie de imagine

De foarte multe ori, atunci cand invit pe cineva la o degustare de bere, sau la un Beer & Food Pairing, ma lovesc de o anume reactie. Cei solicitati îsi ridica sprancenele a mirare, ca si cum nu le-ar veni sa creada. „Cum adica, degustare de bere? Berea e… bere, si atat; ce ar fi de degustat la ea?” Din partea femeilor, de obicei, mai vine si o scuza: „Îmi pare rau, mie nu-mi place berea…”

Sincer, pot sa înteleg acest raspuns. Cred ca si eu, daca tot ceea ce as cunoaste despre pictura ar fi cea de gang, as afirma hotarat ca nu-mi place pictura.

Ţin minte o serie de reclame la bere, de acum cativa ani, care mi s-a parut înca de atunci ridicola si prosteasca. Reclamele erau toate o variatiune pe aceeasi tema. Personajele principale, si anume o gasca de Georgei si Dorei, îsi minteau sotiile ca se duc sa joace fotbal, sau ca se implica în alte activitati de-ale baietilor, pentru ca, de fapt, sa profite de „biletul de voie” ca sa se cinsteasca din belsug cu bere. Cu bere ieftina…

Cred ca reactia de respingere a berii, prezenta la multe dintre femei si la o parte dintre barbati, se datoreaza pe undeva si prejudecatilor induse de acest tip de reclame, care contureaza o imagine deplorabila a berii: berea este o chestie ieftina si apoasa, fara gust, pe care o beau mai ales mitocanii, singurele ei efecte fiind faptul ca te baloneaza, te fac sa produci la WC mai mult decat ai baut si mai te si înzestreaza cu asa numita „burta de bere”.
Un barbat sofisticat nu poate bea bere; el bea vin, sampanie, coniac, whisky, cocteiluri, aproape orice altceva, dar în niciun caz bere. Aceasta este pentru badarani si ratati.

Am spus mai sus „ca sa se cinsteasca din belsug cu bere”, si am facut asta cu un scop. Belsugul, tradus prin bere bauta cu zecile de sticle, este ceva ce suntem învatati sa urmarim cu orice pret. 95% dintre barbati vor afirma ca prefera berea de larg consum, cea fara „caracter” (ca sa citez o alta reclama care mi-a ramas în minte), adica fara gust, sau mai curand cea atat de banala încat poate fi pe gustul tuturor.
Aceasta este un lichid apos, fara robustete, fara gust si aroma, fara coloana vertebrala data de hamei, malt de calitate, drojdie atent selectionata si maturare facuta cu cap. Nici mie nu-mi place berea ieftina, de larg consum. Daca aceasta ar fi singura bere pe care as cunoaste-o, as putea afirma si eu ca nu-mi place berea.
Din fericire, exista si bere adevarata… pacat ca reclamele realizate cu inteligenta si umor pentru unele marci de bere belgiene si germane, de altfel mai mult decat decente calitativ, nu au reusit sa dreaga stricaciunile de imagine aduse berii de reclamele pentru Georgei & Dorei.

Berea este vazuta de cei mai multi ca o ruda saraca a vinului, lucru foarte departe de adevar. Berea este mai veche decat vinul, este mai raspandita, mai populara, a fost mai importanta în istoria omenirii, este mai versatila, mai variata si mai usor de asortat cu mancarea. Şi, chiar daca am doar notiuni elementare despre cum se face vinul si despre cum se face berea, as afirma ca a face o bere buna este la fel de greu cu a produce un vin bun.

Mi se dau diferite exemple din istorie, unele dintre ele reale, dar multe doar prost interpretate, care ar atesta ca berea a fost si este un fel de bautura a saracului. Nu multi stiu ca producerea berii a fost regularizata si înregistrata în codul lui Hammurabi (1700 î.H.) si de catre vechii egipteni, unde se specifica în mod clar ce calitate trebuie sa aiba berea, se stabiuleau pedepse pentru cei care calcau legea si se legiferau cantitatile zilnice de bere la care aveau dreptul oamenii simpli, negustorii, functionarii publici, preotii, marii nobili si însusi faraonul sau regele. Daca cineva poate afirma ca preotii, nobilii si regii (nu vreau sa ma leg de functionarii publici, este posibil ca unii dintre ei sa nu fi fost chiar înstariti) erau saraci, sau ca ar fi acceptat o bautura ieftina si proasta, se însala amarnic.

Exista din pacate si beri si vinuri proaste, care nici nu merita macat gustate, dar berile si vinurile de buna calitate sunt ambele demne de capete regale. Berea nu este o ruda saraca, este doar sora mai mare si la fel de înstarita a vinului.

Cei mai multi dintre noi habar nu avem cum se face berea. Este un proces extrem de complicat. Un berar trebuie sa aleaga dintre sute de tipuri de malturi, extrem de diferite între ele, cereale prajite, cereale nemaltate, îndulcitori, zeci de varietati de hamei si sute de tulpini de drojdie si sa combine toate aceste ingrediente ca sa ajunga la tipul de bere pe care îl are în minte.
Ceea ce face un berar seamana mai mult cu ceea ce face un bucatar, decat cu ce face un vinar. Daca berea nu îi iese de calitate, nu se poate justifica dand din umeri si aruncand vina pe înghet, ploaie, vant, mana sau altele asemenea: „Nu a fost un an bun… n-am avut ce sa fac.”

O bere buna este produsul pur al imaginatiei si al talentului conduse catre un scop final, bine determinat. Producerea berii este o munca grea, dar nu doar atat. Este o aventura extraordinara, fascinanta si tulburatoare, iar asocierea ei cu mancarea, desi unii o numesc arta, pentru mine este mai mult o imensa bucurie si placere.

În articolele urmatoare dedicate berii voi încerca sa explic pe scurt si pe întelesul tuturor modul în care se produce berea, voi povesti despre principalele stiluri de bere, voi degusta pentru mine si pentru dvs. beri de calitate, voi descrie cei mai importanti producatori (unii dintre ei au o istorie de sute sau chiar mai mult de 1000 de ani), dar mai ales voi încerca sa asociez berea cu mancarea.
Va invit la o explorare a gusturilor si aromelor altfel decat pana acum.