Nu cred că sunt un plângăcios şi nici o persoană pesimistă, dar mă surprind adesea văicărindu-mă de una sau de alta. Am, ca toată lumea probabil, unele mici necazuri cotidiene, unele nereuşite; fac, ca mai toată lumea, unele greşeli. Toate acestea mă sâcâie.
Vreau să am mai mult, vreau să fac mai bine, vreau să ajung mai sus, iar nereuşita o resimt de fiecare dată; nu am învăţat încă să mă bucur de ceea ce am deja. Ar trebui să radiez de fericire şi să mă consider fericit, căci sunt extraordinar de norocos. Nu ştiam asta, dar am aflat de curând…

Zilele trecute am primit de la un prieten unul dintre acele e-mail-uri care circulă pe Internet, în sistem viral. Oamenii le transmit de la unul la celălalt fiindcă sunt nostime, frumoase, impresionante, inteligente, sau cu femei goale. Cel primit de mine nu conţinea femei goale şi nu ştiu, zău, dacă este nostim, frumos şi inteligent, dar cu siguranţă m-a impresionat… şi m-a pus pe gânduri. Cu toate că, probabil, unii dintre dvs. aţi văzut deja acest mesaj în propriile căsuţe de mail, risc şi îl reproduc în blog, ca să comentăm puţin pe marginea sa.
Veţi vedea o suită de imagini care se referă la cantitatea, calitatea şi costul mâncării pe durata unei săptămâni pentru câteva familii din diferite ţări. Fiecare dintre fotografii este sugestivă şi reprezintă un mod de viaţă.

Foto 1: o familie din Germania, 2 adulţi şi 2 adolescenţi – 500,07 USD
Germania
Puteţi vedea o mare cantitate de produse, o grămadă de sticle de bere, vin, apă minerală, sucuri de fructe (artificiale), „cola”, cărnăraie şi mezeluri cât pentru zece persoane, lactate, pizze, multe alimente semipreparate, ceva paste, destul de puţine legume şi fructe. Prea abundent şi cam nesănătos. Cred că la banii ăştia se putea mult mai bine.

Foto 2: o familie din SUA, 2 adulţi şi 2 adolescenţi – 341,98 USD
SUA
Multe pizze (care par a fi preferatele tinerilor), chipsuri, produse semipreparate, multă carne şi multe mezeluri, conserve. Nu se văd paste, nici orez, fructele şi legumele sunt cam pe sponci. Cred că mănâncă la fel de nesănătos ca nemţii de dinainte, dar măcar nu consumă atâta alcool şi dau mai puţini bani.

Foto 3: o familie din Japonia, 2 adulţi şi 2 adolescenţi – 317,25 USD
Japonia
Aici se schimbă total peisajul: orez, tăiţei de orez, sticluţe cu sosuri şi condimente, mult peşte, puţină carne, multe legume şi fructe, dar şi cam multe semipreparate. Totuşi, o dietă mult mai bine echilibrată decât cele de dinainte.

Foto 4: o familie din Italia, 2 adulţi şi 3 copii – 260,11 USD
Italia
Multă pâine, multe fructe şi legume, paste, conserve, ceva carne şi lactate, multe sucuri, inclusiv prea multă „cola”, dulciuri. Se putea şi mai rău, dar şi mult mai bine…

Foto 5: o familie din Mexic, 2 adulţi şi 3 copii – 189,09 USD
Mexic
Fotografia aceasta mă pune în încurcătură. Văd multe fructe şi legume, ceea ce este excelent, ouă şi lapte, o grămadă de oribilă „cola”, o alta de bere, dulciuri, apă plată… dar nu văd carne şi nici peşte.

Foto 6: o familie din Polonia, 4 adulţi şi 1 adolescent – 151,27 USD
Polonia
Destul de multe fructe şi legume, multă pâine, lactate, ceva carne, o singură sticlă de „cola”, multe dulciuri, ouă, conserve, mâncare pentru pisică, ulei, sticluţe cu sosuri, o vază cu trandafiri (dar cred că aceştia sunt doar de decor, nu de mâncat). Destul de variat, dar cu lipsuri, căci nu văd paste şi nici orez. Surprinzător pentru renumele polonezilor, nu văd nici alcool, afară de câteva sticle ce par a conţine bere. Cred că o fotografie cu o familie din România ar arăta oarecum asemănător, doar cu mai puţine vegetale şi mai multă carne, şi sigur cu mai multă „cola”, din păcate.

Ca o concluzie parţială, în absolut toate pozele se observă aşa-zisa „cultura culinară” supermarket-istă: multe semipreparate, multe conserve, multă „cola”, mult alcool, şi, cu mici excepţii, puţine vegetale. Cu excepţia fotografiei cu familia mexicană, legumele şi fructele nu par cumpărate de la piaţă. Oare mai există pieţe adevărate în Occident? În Europa, am vazut doar în Barcelona, în rest… poate că există, dar sunt foarte greu de găsit, sau majoritatea sunt ca ale noastre: murdare, scumpe, pline de mutre tuciurii. Toată lumea dă buzna la supermarket, iar micii comercianţi par a fi daţi totalmente la o parte. Păcat, căci rareori am văzut la supermarket personal instruit, capabil să susţină o discuţie la nivel elementar despre marfa pe care o vinde. Din păcate, ne aliniem şi noi rapid la aşa-zisa lume civilizată, iar bucătăria noastră tradiţională riscă să fie curând îngropată sub un maldăr de cutii de conserve şi de ambalaje provenind de la alimente semipreparate.

Oare direcţia în care se îndreaptă civilizaţia occidentală este una bună? Am ajuns prea ocupaţi ca să gătim şi ne bătem joc şi de cultura gastronomică naţională. Toţi suntem complici: producătorii, distribuitorii, clienţii, media. Nu numai că mâncăm şi bem o grămadă de prostii, adică ceea ce publicitatea ne bagă pe gât, dar cred că pierdem treptat contactul cu viaţa dureros de reală, aceea în care se discută în termeni ca sete, foame, boală, moarte… Pe mine unul trebuie ca, din când în când, cineva să mă scuture ca să mă dezmeticesc şi să-mi dau seama că micile mele necazuri zilnice chiar aşa sunt: mici de tot. Trebuie să am decenţa de a-mi măsura neîmplinirile cu o altă unitate de măsură. Tot ce nu este boală, sau moarte, sau propria viaţă, sau cea a familiei mele este doar ceva ce poate fi îndreptat, sau la care aş putea renunţa. Pentru mulţi semeni ai noştri problema se pune exact în felul acesta, şi veţi vedea asta mai jos.

Foto 7: o familie din Egipt, 7 adulţi şi 5 copii – 68,53 USD
Egipt
Prima impresie: mâncarea trebuie să fie foarte ieftină în Egipt. A doua impresie: s-ar putea ca egiptenii să nu mănânce întotdeauna atât cât să fie chiar sătui. A treia impresie: familia egipteană pare a urma cea mai echilibrată dietă. Foarte multe vegetale, ceva carne care pare a fi pui şi miel, orez, fasole, lipii, sucuri, apă, condimente, ulei. Lipseşte însă peştele. Cantitativ ceea ce se vede nu pare a fi de ajuns, dar calitativ pare excelent. Oare trebuie să te afli la limita sărăciei ca să mănânci corect, ca să ştii să dai deoparte mofturile dietelor la modă, sucurile artificiale, „alimentele” semi-fabricate, dulciurile industriale? Oare bunăstarea financiară ne induce şi proaste deprinderi culinare şi dietetice? Mie uneori aşa mi se pare…

Foto 8: o familie din Ecuador, 3 adulţi, 1 adolescent şi 5 copii – 31,55 USD
Ecuador
Nu ştiu dacă aceşti oameni se pot sătura cu ceea ce se vede în imagine. Nu vad de loc carne, nici peşte şi nici lactate, sau ouă. Aproape exclusiv fructe, legume, fasole, orez, manioc, cartofi, verdeţuri. Cu toate acestea, toţi par fericiţi. Par a spune: „Avem doar patru pereţi, câteva oale, o mână de paie pe jos şi câte ceva de mâncare, dar putea fi mult mai rău. Trăim! Suntem optimişti şi nu ne plângem.

Foto 9: o familie din Bhutan, 7 adulţi şi 6 copii – 5,03 USD
Bhutan
Da. Aţi citi bine: doar 5 dolari amărâţi pentru 13 persoane pe timp de o săptămână; cam 15 lei de-ai noştri. Mi se strânge sufletul. Nici nu mai contează ce se vede în fotografie. Toţi au feţele supte şi nu prea au putere să zămbească. Bărbatul din stânga râde, el ştie de ce, vreo doi copii încearcă să zâmbească (se face asta când eşti „tras” în poză, nu-i aşa? tataia din dreapta ne arată şi el un zâmbet strâmb, cu mulţi dinţi lipsă). Par însă demni şi sunt strânşi în faţa unui altar, ca o famile care are nevoie de sprijinul divinităţii. Oare se văicăresc şi ei? Poate, dar chiar au motive…

Foto 10: o familie din Ciad, 3 adulţi şi 3 copii – 1,23 USD
Ciad
Această imagine aproape mă amuţeşte. Ce vedeţi? Apă. 4 bidoane cu apă, aceasta este bogăţia lor principală. O ţin la adăpost, puţin în spatele lor, ca şi cum ar spune: „Ca să ne luaţi apa trebuie să treceţi, mai întâi, peste noi!”. Când nu se fac fotografii o ţin, probabil, ascunsă în cortul mizer din spatele lor.
O mână de fasole, una de orez şi câteva fructe, condimente, boabe… nici nu-mi dau seama ce este în acele punguţe. Cum să te saturi din aceste lucruri? Surprinzător, nu par trişti. Puştoaica mică, cea din braţele mamei, pare un pic supărată, iar băieţelul din dreapta este foarte serios, în rest se văd zâmbete. Cum de mai pot zâmbi? Mor de foame, stau într-un cort şi n-au văzut în viaţa lor un closet sau un televizor, poate nici măcar un bec aprins, dar zâmbesc. Să fie poate de vină speranţa, cea despre care se spune că moare ultima?

Cât cheltuim pe mâncare? A făcut cineva socoteala? Familia mea (adică doar 2 adulţi) cheltuie cam 110 USD pe săptămână. Mi-e greu să fac un calcul mai exact, căci eu mai gătesc şi de amorul artei. Cu suma aceasta aş hrăni familia din Ciad timp de un an şi jumătate. Sau doar un an, dacă ar primi şi ceva carne din când în când.

Cum să mă mai văicăresc că n-am una sau alta, când am văzut fotografiile 8, 9 şi 10? Cum să-mi mai pese de micile sâcâieli cu care uneori mă „contrează” viaţa? Sunt atât de norocos! Am ce mânca, mă pot spăla şi locuiesc într-o casă cu canalizare, căldură şi lumină electrică… şi mai am multe alte lucruri. Despre unele dintre ele nici nu mai sunt sigur că-mi trebuie, sau că mi-ar fi fost vreodată, cu adevărat, necesare.
Ce înseamnă pentru fiecare dintre noi suma de 1,23 dolari americani, adică 3,3 lei? Am cheltuit de zeci sau de sute de ori pe atât pe tot felul de prostii. Ştie cineva cum pot trimite 1,23 USD în Ciad, sau Bhutan, Etiopia, Liberia, Cambodgia sau în alt colţ al lumii bătut de soartă? Pentru mine este nimic, pentru alţii este viaţă.