Chiftelute dulci-iuti

Va propun astazi o reteta potrivita pentru vremea rece. Este robusta si satioasa, cu gust si arome puternice, cu mare personalitate. Se serveste cu paine cu coaja crocanta si un pahar de vin rosu, sec.
Chiftelute cu sos dulce-iute

Reteta foloseste dulce-de-iute, un condiment preparat artizanal, reteta fiind conceputa de mine. Detalii despre dulce-de-iute gasiti aici. Il puteti cumpara online.
Bucatarie: Retetele lui Radu
Cantitate: 4 portii
Dificultate: usor
Timp de preparare:15 minute
Timp de gatit: 15 minute
Ingrediente:
400 g rosii tocate, din cutie
700 g carne tocata de porc
125 g unt, taiat cubulete mici
2 cepe, rase
2 oua mari
4 catei de usturoi, rasi
3 linguri de patrunjel proaspat, tocat marunt
2 linguri de dulce-de-iute
4 lingurite de boia dulce
1 cana de ulei pentru prajit
4 linguri de faina
2 linguri de ulei de masline
120 ml apa
1 ceapa mare, tocata marunt
4 catei de usturoi, tocati marunt
2-3 linguri de pasta de rosii
1 lingura de frunze de cimbru proaspat
sare
piper negru, proaspat macinat
Instructiuni:
Se combina carnea cu unt, patrunjel, ou, ceapa rasa, sare, piper, 3 lingurite de boia dulce si dulce-de-iute. Se amesteca bine. Se modeleaza carnea, cu mainile umede, sub forma de bile de dimensiunea unei nuci.
Se cerne faina intr-un platou, se sareaza si se pipereaza. Se tavalesc prin faina chiftelele, apoi se scutura bine de exces.
Intr-o tigaie adanca se incinge uleiul pentru prajit, la foc mediu, pana ce atinge circa 175-180 °C. Se prajesc chiftelele, in doua transe, cate 4 minute, pana se rumenesc uniform. Se scot si se pun la scurs pe prosoape de hartie. Se arunca uleiul (sau se strecoara si se pastreaza pentru inca o “sedinta” de prajire) si se sterge tigaia cu prosoape de hartie.
Se incinge in tigaie uleiul de masline. Se face flacara mica si se adauga ceapa. Se sareaza si se caleste 3-4 minute, sau pana ce devine translucida, amestecand constant. Se adauga usturoi si cimbru si se continua 1-2 minute.
Se adauga pasta de rosii, rosiile tocate si apa. Se da mixtura in clocot si se adauga chiftelele. Se face focul mic si se mijoteaza cateva minute, pana ce sosul se ingroasa, iar chiftelele sunt fierbinti. Se servesc imediat, presarate cu frunze de cimbru, alaturi de paine proaspata, de tara, cu coaja crocanta, si un pahar cu un vin rosu si robust.
Nota:
Am folosit termenul “a mijota” cu intelesul de “a fierbe molcom, fara clocot”. Am adaptat termenul din limba franceza “mijoter”, care are acelasi inteles. In engleza: “to simmer”.


7 comentarii pe “Chiftelute dulci-iuti

  1. cristi-j spune:

    @virgiliu . iata ce am descoperit eu : ansoa e o familie care cuprinde 17 genuri cu 144 de specii si care se intalneste peste tot in lume . hamsia e una dintre cele 144 de specii si mai e numita ansoa europeana .
    aroma specifica de care zici vine de la procesul de conservare , in stare proaspata sau altfel conservata (de ex. afumata) e posibil sa nu-i recunosti aceasta aroma . in general in romania e mai des folosita / intalnita in stare proaspata . nu stiu finlandeza dar s-ar putea sa existe o diferenta de denumire intre cea proaspata si cea conservata , asa cum e de exemplu in italiana acciuga (conservata) si alice (proaspata).
    desi sunt din alta familie , de multe ori se fac confuzii intre pestii mici si alte specii sunt vandute ca ansoa conservata . ansoa e o familie (engraulidae) iar sprotul , sardina , scrumbia , heringul , inrudite intre ele , sunt in alta familie (clupeidae) dar sunt multe incurcaturi pentru ca relativ sunt apropiate (in functie si de specie si varsta) si cum am spus , in principal aroma vine de la procedeul de conservare asa ca sprotul mai poate trece ca ansoa sau sardine .
    dar e greu de crezut ca nu gasesti ansoa in magazinele din finlanda , eventual la raionul cu mancare italiana .

  2. Virgiliu spune:

    Draga Radu,

    Zilele trecute am „produs” ceva asemanator. Doar ca am redus considerabil consumul de ulei. Si am mai adaugat ceva morcov dat pe razatoare. Am pus chiftelele in cuptor, asha crude shi naturale cum aratau ele. Cand am crezut ca s-au copt destul, am adaugat sosul shi le-am mai lasat o vreme la copt, pana s-au imprietenit cum se cuvine.

    Despre Dulce-de-iute, poate fi livrat in Finlanda?

    Shi mai am o intrebare, referitoare la o postare mai veche. Imi este cam greu sa descopar aici ansoa (anjovista (?) in Finlandeza), asha cum shtiu eu ca ar trebui sa fie (un peste mic, foarte sarat, cu o textura catifelata si aroma specifica). Este cumva acelasi luctu cu hamsia (anjovis in Finlandeza)?

    • Radu Popovici spune:

      @Virgiliu: Dulce-de-iute poate fi, in principiu, livrat oriunde. Doar ca transportul costa. Pe site-ul postei romane exista un simulator pentru calculul tarifelor. Cea mai simpla forma de trimitere, pentru 4 borcanele, costa 62,34 lei, adica vreo 15 euro. Un colet cu 4 borcanele ar costa deci 52 + 62,34= 114,34 lei.

  3. maria elena spune:

    Imi place reteta, tra sa fie tare gustoasa, apoi se face si destul de repede- important pt orice gospodina desigur, apoi pe deasupra e si un fel de manacre satios.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.