Berile trapiste se numara printre preferatele mele. Prefer berile mai alcoolizate si mai complexe ca gust si aroma in dauna celor mai apoase si mai simple. Ca sa ma fac bine inteles, foarte des as alege un doppelbock, stout sau tripel in locul unei Pilsner sau Helles. Au si acestea din urma momentele lor de glorie, dar nu au reusit sa mi se lipeasca de suflet asa de bine ca altele.
Astazi am ocazia sa va prezint o bere pe care o consider exceptionala, una dintre cele mai populare beri trapiste. Desigur, tot ceea ce urmeaza mai jos este in buna masura strict subiectiv, asa ca nu ma voi supara daca aveti alte pareri sau preferinte.
Denumire: Chimay Bleue
Tip: ale
Stil: Strong Dark Ale
Producator: Bières de Chimay S.A., Belgia
Ambalaj
Chimay Bleue devine interesanta de la prima privire. Sticla pe care am avut-o la dispozitie este una de 330 ml, de culoare bruna, cu o forma simpla si eleganta, inscriptionata in relief, pe gat, cu textul Abbaye de Scourmont si cu o mica sigla, un cerc in interiorul careia sunt literele ADS.
Eticheta are forma dreptunghiulara si o culoare albastra-inchisa, aproape bleumarin, cu rame aurii. Pe ea sunt tiparite sigla Chimay, micul sigiliu hexagonal Authentic Trappist Product si mentiunea Bière brassèe en Belgique a L’Abbaye de Scourmont.
Nu are o eticheta guler, iar capacul este de tip coroana, de aceeasi culoare albastra-inchisa, inscriptionat si el cu sigla Chimay.
Imi plac genul acesta de sticle mici si dodoloate, asa ca berile de la Chimay imi sunt simpatice inca dinainte de a le gusta. Asta nu inseamna, insa, ca nu am pretentii mari de la ele.
Alcool: 9%
Temperatura de servire: 10-12 °C
Pahar de servire: paharul producatorului, un pocal foarte aratos. In lipsa acestuia, functioneraza bine un pahar mare de coniac, dintre cele numite „snifter”, sau un pahar mare de vin. Acestea permit adulmecarea corecta a berii si, credeti-ma, avem ce adulmeca.
Observatii diverse
Ca mai toate berile trapiste, Chimay Bleue este refermentata in sticla, prin adaus de zahar inversat si drojdie. Este, de asemenea, o bere nepasteurizata, asa ca si-a continuat viata in sticla. Continutul ridicat de alcool o face potrivita invechirii pe perioade de cativa ani. Nu am incercat aceasta invechire inca, dar o planuiesc.
Chimay Bleue, numita in varianta sa de 750 ml „Grande Réserve” a fost preparata, la inceputuri, ca o bere de Craciun.
Beraria produce trei beri destinate publicului larg si una exclusiv pentru calugari. Ele sunt autentificate ca „beri trapiste”, fiindca sunt preparate intr/o manastire trapista, direct de, sau sub indrumarea, calugarilor trapisti. A fost, de altfel, prima berarie care a mentionat calitatea de a fi trapista pe etichetele sale.
Mentionez inca o data ca apelativul „trapist” nu desemneaza un stil de bere, ci un anume nivel calitativ, sustinut de conditii specifice de berificare, un fel de „Appelation d’Origine Contrôllée”.
Pentru mai multe detalii privind berile trapiste, puteti accesa acest material.
Unul dintre motivele calitatii berilor Chimay este si faptul ca beraria foloseste apa provenita dintr-un put aflat in interiorul zidurilor manastirii. Reziduurile solide ramase dupa filtrarea mustului de bere sunt reciclate ca hrana pentru vitele din al caror lapte se produc branzeturile Chimay. Dintotdeauna a existat o legatura stransa intrebere, branza si paine, iar ea este inca o data pusa in evidenta de calugarii din abatia de la Scourmont.
Calugarii si-au denumit berile dupa micul orasel Chimay, invecinat abatiei, situat la doar cativa kilometri de granita cu Franta. Manastirea a fost infiintata in 1850 si a inceput sa produca bere in 1862. Extrem de tanara berarie fata de altele din Belgia, Germania, Cehia, Olanda si Marea Britanie, dar in pofida relativei tinereti reuseste sa produca beri exceptionale.
Aspect
Chimay Bleue este albastra doar in ce priveste eticheta. Berea in sine are o culoare bruna-inchisa si, datorita refermentatiei din sticla, este pacloasa, aproape opaca.
Cand este turnata in pahar, berea face un cap de spuma foarte fina, de culoare bej, cu o retentie destul de buna. Capul de spuma scade in timp fara sa lase pe peretii paharului „dantela” caracteristica altor beri.
Aroma
Cand gatesc bucatarie asiatica, indiana sa zicem, aromele combinate de ardei iute, ceapa, usturoi si ghimbir mi se par a fi divine. Daca ar exista un rai al bucatarilor, asa imi inchipui eu ca ar trebui sa miroasa.
Cand beau o bere buna, incep sa cred ca raiul berarilor ar trebui sa miroasa cao bere Chimay Bleue. Se simt, in prim plan, arome de malturi si de drojdie. Nu va ganditi la „drojdie” ca la bautura de proasta calitate care poarta acest nume, ci la faptul ca drojdiile folosite la fermentarea berii vin cu arome de fructe si mirodenii. Un Chimay Bleue miroase, in primul rand, a paine, miere si caramele, amestecate cu stafide si prune uscate. In plan secund se simt note fine de melasa si mirodenii, posibil cuisoare si piper. Amareala este perceptibila relativ usor in aroma, dar intr-un mod fin si rafinat, echilibrata de aromele dulcege ale malturilor.
La o concentratie volumetrica de alcool de 9%, este normal ca si alcoolul sa se simta in aroma. Nu este insa deloc suparator; este foarte bine integrat si, cumva, fara el, parca aroma nu ar fi atat de complexa.
Per total, raiul berarilor propune o aroma fina si subtila, complexa si foarte bine echilibrata.
Gust
Ca in cazul mai tuturor berilor, gustul este, intr-un fel, replica „in oglinda” a aromei. Se simte imediat un gust dulce-amarui, cu un bun echilibru intre malturi si hamei. Se simt bine melasa, fructe negre uscate, zaharul candel, painea integrala, prunele uscate.
Amareala exista, dar este moderata, foarte placuta. Alcoolul te pacaleste, fiind bine integrat, ba chiar, as zice, bine mascat; poate provoca surprize daca berea este bauta in cantitati mai mari.
Senzatie gustativa
Chimay Blkeue este o bere de corpolenta medie. Adica nu este de loc apoasa, ci cumva „consistenta”, senzatie data de complexitatea de gust si aroma, imbinata cu cantitatea de alcool.
Fiind refermentata in sticla nu are o carbonatare slaba, ci una medie, care o face sa fie racoritoare, in ciuda continutului de alcool.
Senzatia pe care o lasa in gura, dupa fiecare inghititura, este, dupa mine, una catifelata si cremoasa, foarte placuta. Nu se stinge bine „ecoul” primei inghitituri, si deja ti-o doresti pe cea de-a doua.
Postgustul este persistent si destul de intens. Dupa ce inghiti berea postgustul incepe prin a fi dulce-amarui si fructat (amintiti-va de stafide si prune uscate), dar are un finis sec, amarui-fructat.
Impresie generala
Dupa mine, avem de-a face cu o bere exceptionala. As zice chiar, o bere entuziasmanta. Mi se pare una dintre cele mai bune beri pe care le-am intalnit. Dupa parerea mea, este cea mai buna si cea mai complexa dintre berile trapiste. O bere perfecta in stilul ei.
Reuseste sa fie in acelasi timp corpolenta si subtila, robusta si rafinata. Este, in mod clar, o bere care trebuie degustata pe indelete, inghititura cu inghititura, si pretuita asa cum merita. Degustati-o in momente speciale, atunci cand sunteti relaxat si intr-o compoanie placuta.
Surpriza placuta pe care o ofera o Chimay Bleue este faptul ca este, de asemenea, o bere care se potriveste bine cu o serie de preparate culinare. Asociata cu mancare de calitate, aceasta bere este la fel de bine pusa in valoare, ca in cazul unei degustari, cand este savurata pe indelete.
Note:
AROMA 10/10 ASPECT 9/10 GUST 10/10 SENZATIE 10/10 GENERAL 10/10
Calificativ: 50/50
Explicatii referitoare la calificative:
Exceptionala: 45-50
Foarte buna: 40-44
Buna: 35-39
Modesta: 30-34
Slaba: 25-29
Foarte slaba: 20-14
Oribila: <19 Împerechere cu mancarea
Gustul si aromele complexe caracteristice acestei beri ofera punctele de referinta necesare imperecherii cu preparatele culinare. Unele dintre aceste asocieri sunt foarte simple si usor vizibile, altele unsa par a fi rodul unei epifanii, unu dintre acele momente magice cand totul in jur pare sa se miste au relenti iar mintea ta poate sa proceseze informatiile cu o viteza ametitoare, iar nasul si gura parca devin de zeci de ori mai sensibile. Unul dintre acele momente in care inchizi ochii si gemi de placere; definitia de „orgasm culinar” ar putea parea exagerata si poate chiar usor ridicola, dar asteptati sa vise intample, inainte de a va da cu parerea.
Daca un Weizenbier sau un witbier sunt beri foarte versatile, mergand aproape cu orice, in cazul unei Chimay Bleue trebuie sa va puneti la lucru imaginatia si creativitatea, potrivind fiecare nota de aroma si gust cu nsavoarea unor preparate. Stiu, suna complicat, dar, de fapt, este ceva foarte distractiv.
Haideti sa analizam putin: avem arome si gusturi de paine, caramele, miere, melasa, stafide, prune uscate, cuisoare si piper. Amareala este moderata, dar indeajuns de robusta ca sa echilibreze robuste’ea celor mai multe dintre preparate (sau ca sa domine preparatele fragile), iar carbonatarea este destul de vie, ceea ce confera calitatea de a spala bine papilele gustative, echilibrand preparatele grase si dulci.
Ganditi-va la Chimay Bleue ca la un dublu-dubbel: mai multa aroma, mai mult gust, mai mult alcool, mai multa amareala, mai multe fructe si mai multe malturi. Este ca un fel de tun langa o pusca, asa ca berea poate suporta preparate robuste, pline de gust si aroma.
O Chimay Bleue merge minunat cu vanatul si carnea rosie, mai ales daca avem de-a face cu ceva dulceata obtinuta in urma caramelizarii (inchipuiti-va carnea frumos rumenita) si cu arome florale, provenite de la o asezonare ce contine si ierburi aromatice.
Sosurile de fructe, dulcege-acrisoare, asezonate cu mirodenii, isi gasesc un ecou in dulceata malturilor si in notele de cuisoare si piper aduse de drojdii. Un sos condimentat de visine este perfect, de pilda.
Rata, piept si pulpa (la mine figureaza pe lista carnurilor rosii), este minunata cu o astfel de bere. Aromele de stafide si prune uscate, melasa si caramelele se potrivesc bine cu pielea rumenita si crocanta, iar carbonatarea spala bine grasimea, mai ales cea a pieptului.
Din motive similare, un foie gras de rata sau gasca, este genial cu o Chimay Bleue. Oricum, un foie gras este servit alaturi de sosuri dulcege, din fructe si/sau legume, si este foarte consistent, datorita grasimii. Notele de stafide, prune, miere si caramele, ajutate de carbonatare nsi amareala, fac minuni alaturi de foie gras. Alaturati unui foie gras un sos pe baza de reductie de struguri berzi, bere, grasime de rata si demiglace si veti vedea cat de bine merge aceasta combinatie cu o Chimay Bleue.
Pulpele de rata gatite la cuptor, brezate in sos (incercati un sos de bere, mmm) sau confit, in propria grasime, sunt si ele o potrivire care nu poate da gres.
Un pate taranesc, servit cu mustar, carne de porumbel, gasca, potarniche, toate merg bine cu berea noastra.
Un antricot sau muschi de vita, rumenite frumos la tigaie sau cuptor, ori caramelizate pe gratar, dar si carnea de vita brezata in sos, sunt parteneri potriviti pentru aceasta bere trapista.
Unul dintre preparatele mele preferate este carbonade flamande, din intamplare unul dintre preparatele nationale ale Belgiei, gatit in sos de bere, cu un pic de zahar, ierburi (cimbru, dafin) si mirodenii (piper, mustar). Asocierea nu poate da gres daca berea folosita la prepararea sosului este aceeasi cu cea langa care este servita carbonada.
Coastele de porc rumenite, limba de vita, coada de vita, terinele din carne de porc, rata, vanat, ficat, organe, un rillette de rata sau de porc sunt tovarasi buni ai unei Chimay Bleue.
Un alt preparat clasic franco-belgian, iepurele cu prune uscate, este din start un bun partener pentru Chimay Bleue. Motivele sunt evidente si pot fi lesne deduse din cele povestite mai sus.
Carnatii de mistret, caprioara si miel merg bine cu aceasta bere. Inca o data, notele fructate din bere merg bine cu carnea, mirodeniile se leaga frumos cu notele de ierburi si mirodenii din carnati, carbonatarea si amareala „taie” grasimea.
Pe aceleasi criterii, si alte preparate pe baza de mistret, caprioara si miel sunt la fel de in largul lor intovarasite cu o Chimay Bleue. Sigur, aceasta intovarasire depinde si de sosurile preparatelor, ca si de garniturile de insotire, dar si acestea pot fi concepute ca sa fie „trase la tema”.
Nici carnea alba nu este un tovaras nepotrivit al berilor trapiste. Cautati acele preparate compatibile cu aromele de caramel si fructe negre. Purcelul de lapte, de pilda, este un bun exemplu. Pielea sa crocanta si rumenita are note care se leaga bine cu malturile caramelizate si melasa din bere. Prunele si stafidele, de asemenea, se integreaza bine.
Pielea caramelizata de pui dezvolta arome care se potrivesc cu cele din bere. Folositi prune uscate ca umplutura pentru pui, sau ca ingredient pentre sos, pentru o potrivire mai intima.
Nu ocoliti nici deserturile. Patiseria si tartele pe baza de fructe ca prune, curmale, smochine uscate, stafide, mere caramelizate (ce ziceti de o tarta Tatin?), magiun de prune este perfecta, cu conditia sa nu fie prea dulce. O dulceata exagerata ar distorsiona amareala berii si ar strica armonia.
Si mie imi plac berile trapiste. Mi se par toate deosebite. Nu stiu daca Chimay albastru este cea mai buna, este posibil. Cum ziceai si tu, aici totul este foarte subiectiv.
Imi plac „recenziile” tale, se vede ca iti place berea si ca incerci s-o intelegi. Felicitari!
@memphis: Corect, aprecierile sunt subiective, iar gusturile evolueaza. Poate peste cateva luni sa imi placa alta bere trapista.
Indubitabil imi place berea si am impresia ca incep sa o inteleg. Oricum, mai am mult pana departe.
Eu am baut doar din cea aurie si rosie, nu sunt pasionat de berile inchise la culoare.
Dintre berile trappist (am baut 5 din 8) Chimay e cea mai pe gustul meu dar vorbind la general nu e chiar printre berile mele preferate. Posibil insa sa ma insel pentru ca nu am facut degustari serioase … hahaha
Sa-mi aduci aminte cand ne mai vedem sa-ti aduc un pocal original Chimay.
Intrand pe site am descoperit ca fac si branza trappist, au 6 branze. Si au si o sectiune de retete in care arata cum se folosesc la gatit fiecare bere si branza, asta sugereaza desigur si cu ce se potrivesc cand vine vorba de baut.
@cristi-j: Da, la Chimay se trateaza problema foarte serios.
Berea este acolo un mod de viata; la noi, la nivelul marelui public, nu se stie mai nimic despre ea, sau se stiu lucruri gresite. Cineva mi-a spus ieri-alaltaieri ca a baut nu stiu ce bere cu 100% hamei. Nu l-am putut convinge nici in ruptul capului ca treuia sa aiba si ceva malt, apa si drojdie. 🙂