Se crede ca “chop suey” (bucatele asortate) a fost inventata in SUA de emigrantii chinezi (probabil originari din zona Taishan, apartinand provinciei Canton), in momentul cand un restaurant chinezesc a ramas in pana de “materie prima”, iar bucatarul a fost nevoit sa improvizeze folosind resturi.
Exista mai multe legende care incearca sa explice cum a aparut acest preparat, fiecare dintre ele foarte pitoreasca. Cert este ca chop suey este gustos, aromat si este in sine o masa completa, preparat fiind cu carne, multe legume, orez si, in unele variante, chiar si oua.
Astazi, chop suey este extrem de popular in toate restaurantele chinezesti din Occident, dar si in Filipine si Polinezia.
Bucatarie: chinezeasca
Dificultate: usor
Cantitate: 4 portii
Timp de preparare: 10 minute + marinare
Timp de gatit: 15 minute
Ingrediente:
500 g carne slaba de vita, taiata bucatele
250 g inflorescente de broccoli proaspete (sau decongelate)
2 linguri ulei de arahide
1 ceapa taiata in jumatate si apoi feliata foarte subtire
2 tulpini de telina, taiate bucatele de 1 cm lungime, pe diagonala
200 g pastai de fasole verde, taiate in jumatate
50 g muguri de bambus din cutie, scursi si taiati julienne
50 g muguri de fasole mung
200 g ciupercute, taiate feliute subtiri
50 g radacina de telina, taiata cubulete
1 lingura sos de stridii
1 1/4 lingurita sare
1 lingura vin de orez Shiaoxing
1/2 lingurita piper alb macinat
2 linguri sos de soia
1 lingurita ulei de susan
1 lingurita zahar brun
1 lingurita pasta de ardei iute (optional)
1/2 ardei iute rosu, taiat fasiute subtiri, pentru ornat (optional)
cateva frunze proaspete de coriandru (sau patrunjel), pentru ornat
Instructiuni:
Se presara carnea cu 1/4 lingurita sare. Se combina intr-un castron vinul de orez, sosul de susan, 1 lingura sos de soia si piperul alb. Se adauga carnea sarata, se amesteca bine, se acopera castronul si se lasa la marinat minim 30 de minute.
Se oparesc 30 de secunde bucatile proaspete de broccoli intr-o oala mare cu apa clocotita. Se scurg si se pun deoparte.
Se scot bucatile de carne din marinada si se scurg bine. Se usuca prin tamponare cu prosoape de hartie.
Intr-un wok fierbinte, sau intr-o tigaie mare, se incinge 1 lingura de ulei si se soteaza rapid carnea de vita 3-4 minute, sau pana ce este facuta si rumenita dupa preferinta, iar lichidul lasat s-a evaporat. Se scoate din wok si se pastreaza la cald.
In wok-ul curat (se sterge cu prosoape de hartie, sau se spala), sau intr-o tigaie mare si adanca, se incinge uleiul ramas si se soteaza rapid ceapa timp de 2 minute. Se adauga telina (tulpini si radacina) si se gateste 3 minute.
Se adauga broccoli, fasole verde, muguri de fasole soia, muguri de bambus si ciupercute si se gatesc 3 minute.
Se adauga carnea de vita si se incinge 2 minute, pe flacara mediu-mare, amestecand frecvent. Se asezoneaza mancarea cu sos de stridii, sare, sos de soia, zahar si pasta de ardei iute si se serveste alaturi de orez cu bob lung fiert, decorand-o cu frunze de patrunjel si fasiute de ardei iute (daca se folosesc).
Sfaturi:
Daca se foloseste broccoli decongelata, se spala si se scurge bine, fara a se mai opari.
Glosar:
Am folosit sintagma “sotare rapida” pentru “stir-fry”.
Mie chiar mi se pare ca ai fler, si ai siguranta data de o mare baza de informatie pe care o stapanesti admirabil.
In weekend probabil incercam reteta, asa ca revin cu impresii.
@Corina: Chiar te rog sa revii cu impresii, sunt curios ce parare vei avea. 🙂
@cristi-j: S-a tinut la THR, acolo unde am facut si cursurile de bucatar. A tinut 3 zile (cate 4-5 ore pe zi), a costat 300 de lei si a fost foarte prost organizat. O dezamagire totala si nici ca ma vor mai prinde pe acolo la astfel de “traininguri”.
unde a fost acest training ? cat a tinut ? cum a fost ?
“Cu ocazia asta chiar poti intelege de ce unel tipare sunt stricte” … hahaha … bine spus !
era o gluma … tocmai pentru ca stiu ca nu folosesti msg si amidon . dar , totusi , in perioada de “glorie” pentru occidentali , acestea erau caracteristici importante ale mancarii chinezesti .
credeam ca te referi la alt gen de strictete . si oricum , strictetea si experimentele nu cred ca se exclud reciproc .
@cristi-j: MSG-ul era folosit destul de mult, l-am intalnit si eu prin unele carti de retete chinezesti. Probabil la restaurante este inca folosit. Pe urma a inceput isteria cu MSG-ul sintetic si toata lumea a inceput sa faca crize, fara sa-si dea seama ca, pentru a fi cu adevarat toxic, trebuie consumat zilnic in cantitati cu adevarat mari, nu de 2-3 g cat se punea intr-o reteta de 4 portii.
Imi aduc aminte de un training de bucatarie indoneziana unde lectorul, o doamna bucatar, profesor la cea mai mare scoala a lor, a subliniat de vreo 20-30 de ori, ca ea nu foloseste MSG. Ajunsese chiar sa ma enerveze cu chestia asta.
Asa este, strictetea si experimentele nu se exclud, dar ai inteles ce vreau sa spun. Eu ma refeream la experiment tocmai ca libertate de a iesi din tiparele stricte. Cu ocazia asta chiar poti intelege de ce unele tipare sunt stricte. 🙂
pentru inceput , doua nelamuriri :
zaharul se pune chiar la sfarsit ? nu ramane intreg ?
daca mugurii de fasole se pun atat de devreme si se gatesc 5-6 minute nu mai ramane nimic din ei , se pierde scopul pentru care se folosesc , in primul rand pentru textura si imagine .
n-ai mai postat demult o reteta asiatica cunoscuta , de vreo luna . daca e sa fie articole cu retete , eu prefer retetele asiatice cunoscute , populare , celebre , indiferent din ce tara . dar mi-ar placea mai mult daca in aceste cazuri ar fi articole de genul „pe scurt despre …” si sa cuprinda si reteta la sfarsit … hahaha
de exemplu despre chop suey ar fi multe de spus si interesante – pentru mine , (origine , diferenta dintre reteta chinezeasca si cea americano-chinezeasca , caracteristici , variantele cele mai populare)
cred ca ti-au „scapat” doua caracteristici principale ale unui chop suey „original” : msg si sos ingrosat si lucios cu amidon . hehehe
abia astept articolul despre fuziunile vestico-chinezesti/indiene , mi se pare un subiect excelent dar as zice ca e loc de un serial de cateva articole pentru ca sunt multe de spus .
imi amintesc de perioada in care erai mai strict . uneori mi se parea ciudata strictetea ta asa cum acum , uneori , mi se pare ciudat cand te departezi prea mult de strictetea de atunci . hehehe
@cristi-j: Normal ca adausul de zahar si alti asezonanti presupune si o amestecare. Cum mixtura este fierbinte, zaharul se dizolva mult mai rapid. Am folosit muguri proaspeti, care au rezistat mult mai bine. Pe vremuri ii gaseam in Cora, la caserole de plastic. Nu am mai vazut de mult. Este insa mai prudent, vorba ta, sa fie adaugati putin inainte de carne, nu odata cu ea caci nu cred ca 2 minute ar fi de ajuns in cazul mugurilor proaspeti. Cei din cutie se pot adauga la sfarsit, odata cu carnea.
MSG nu folosesc niciodata. Prefer sa adaug condimente. Pe urma, daca ingredientele sunt proaspete si de buna calitate, MSG-ul este inutil.
Sosul lucios de amidon este unul dintre lucrurile care mi se par mai greu de suportat la bucataria chinezeasca. Da o textura cam… “baloasa” dupa care nu ma omor. Pe de alta parte, exista variante de chop suey fara acest sos. Tin minte ca am luat reteta asta dintr-o carte aparuta in SUA, deci merge si la ei fara sos de amidon.
Este posibil ca fuziunea occidentalo-chinezo-indiana sa necesite un serial, depinde cate preparate tratez.
Am devenit mai putin strict fiindca imi dau seama ca publicul nu are acces la multe dintre ingrediente si pentru ca nu ma pot stapani, pe masura ce acumulez si eu cunostinte, sa nu experimentez. Am si inceput sa-mi fac un stil propriu de a gati, si atunci, probabil si inconstient, “trag” retetele in directia mea. Aproape intotdeauna mi-a iesit bine si cam toate retetele mele au placut multora, asa ca am capatat incredere in “flerul” meu. Chestia asta incurajeaza si mai mult experimentele. 🙂 Vorbind serios, urmarea stricta a retetelor altora, fie ele si celebre, te ajuta sa progresezi in primii ani de gateala; dupa aceea, experimentele sunt musai. Si este si mai distractiv.
Radu, Vita Chow Mein este una din preferatele mele…Reteta e postata de mult timp 😀 din sept 2009. Multumiri inca o data pentru toate retetele minunate pe care le impartasesti cu noi!
@motoimaria: Asa este. Ma bucur ca ti-a placut. 🙂
Arata bine. Poate ar fi interesant de povestit si de chow mein, un alt preparat cu o istorie asemanatoare.
@memphis: Reteta asta, ca si chow mein, a fost gatita si fotografiata acum mai mult de un an si jumatate, si tot am ezitat sa le postez, tocmai din cauza istoriei lor metise. Eram mai strict pe atunci. 🙂 In ultima vreme am postat retete metise indo-britanice, de pilda. Voi posta si o mica istorie a preparatelor metise, chino-americane, chino-canadiene, chino-australiene, indo-britanice etc. Sunt destule, iar documentare se gaseste.