Clatite Cordon Bleu – Clatite in toate felurile
Cordon Bleu (si nu Gordon Bleu cum veti gasi in foarte multe restaurante si site-uri) denumeste un preparat pe baza de carne umpluta cu branza, apoi trecuta prin faina, ou si pesmet si prajita in baie de ulei.
Reteta de fata este o adaptare. Clatitele sunt umplute cu un sos de tip ragu, la care s-a adaugat mozzarella; clatitele sunt acoperite cu o crusta formata din faina, ou si pesmet, si apoi prajite in baie-de-ulei. Preparatul este delicios si interesant.
Astfel de clatite au fost preparate la cursul de gatit cu tema “Clatite in toate felurile”, desfasurat la GUXT. Am folosit la umplutura branza mozzarella de la Delaco.
- Bucatarie: GUXT
- Dificultate: medie
- Cantitate: 4 portii
- Timp de preparare: 5 minute
- Timp de gatit: 2 ore
Clatite Cordon Bleu – Ingrediente:
- 8 foi de clatite sarate
- 3-4 linguri de ulei de masline extra virgin
- 400 g carne tocata de vita
- 120 g branza mozzarella de la Delaco, taiata bucatele
- 1 ceapa, tocata marunt
- 1 catel de usturoi, tocat marunt
- 2 linguri de pasta de rosii
- 150 ml suc de rosii
- 100 ml vin rosu sec
- 1 frunza de dafin
- 4 linguri de faina
- 2 oua, batute
- 6 linguri de pesmet
- ulei pentru prajit
- sare
- piper negru, proaspat macinat
Clatite Cordon Bleu – Instructiuni
Cum se face umplutura pentru clatitele Cordon Bleu
Se incinge uleiul intr-o tigaie mare, cu fund gros, la foc mediu. Se adauga ceapa, se sareaza si se gateste la foc mic circa 5 minute, pana ce se face translucida si se inmoaie. Se adauga usturoiul si se continua 1 minut.
Se adauga carnea tocata si se amesteca bine. Se foloseste o lingura de lemn, sau o spatula solida, iar la amestecare se insista asupra aglomerarilor de carne, care trebuie desfacute. Se gateste carnea la foc iute timp de 5-7 minute, sau pana ce s-a rumenit.
Se adauga frunza de dafin, vinul, pasta si sucul de rosii. Se amesteca si se mijoteaza (se fierbe lent si molcom) mixtura timp de circa 60-90 de minute. Daca sosul este prea uscat, se mai adauga vin rosu, sau suc de rosii, ori chiar apa. Se gusta sosul si se potriveste de sare si piper.
Se adauga bucatelele de mozzarella si se amesteca, la foc mic, pana ce branza s-a integrat bine in sos.
Se intind clatitele pe o suprafata de lucru orizontala. Se pun 2-3 linguri de sos in treimea inferioara (partea dinspre cel ce lucreaza) a clatitei. Se ruleaza clatita o data, apoi se indoaie catre interior marginile laterale. Se continua rularea pana ce se obrine un rulou gros, asemanator pachetelelor de primavara.
Se transfera faina intr-un castron, oul batut intr-un alt castron, iar pesmetul in cel de-al treilea castron. Se trec rulourile de clatita prin faina, se scutura de exces; se trec apoi prin ouale batute si prin pesmet.
Se scutura de exces si se repeta operatia: inca o data prin ou si inca o data prin pesmet. Se va forma astfel o crusta mai groasa care va “sigila” clatita, ca sa nu se desfaca, si o va proteja la prajire.
Se incinge uleiul intr-o cratita. Trebuie ca uleiul sa formeze un strat de 4-5 cm grosime. Cand uleiul atinge circa 180 °C (se incearca aruncand in cratita un cubulet d epaine; daca temperatura este corecta, acesta trebuie sa sfaraie imediat si sa se rumeneasca in circa 30 de secunde), se prajesc clatitele, in doua transe daca este nevoie, pana se rumenesc uniform.
Se scot clatitele pe prosoape de hartie si se lasa sa se raceasca putin. Se servesc apoi alaturi de o salata verde, presarate cu Parmesan, ca atare sau dupa cum va este cheful.
Daca vrei sa inveti cum se fac clatitele clasice, citeste aici.
@Virgiliu : Nu, nu este legata denumirea preparatului de “Le Cordon Bleu”, e o confuzie des intalnita.
Desi “The Food Timeline” sugereaza originea Americana a “Cordon Bleu”, exista voci care ii acorda o origine Europeana.
germanfoodguide ne spune ca:
”
It is not exactly known who invented the Cordon Bleu. There are, however, many theories surrounding its history. One theory is that it was invented in Paris in the late 1800’s at the famous cooking school, Le Cordon Bleu. However, this theory could not be correct since breading meat at the time was considered taboo by the French.
Another theory dates the invention of the dish to 1929 where is was believed to be served for the first time on the luxury cruise ship, the “Bremen”. The ship was recognized for its speedy crossing of the Atlantic and was given the “Blue Ribbon (Le Cordon Bleu).”
A third theory is that the Cordon Bleu was invented in Switzerland. This is perhaps the most believable story since the Swiss, even today, love this dish. It is believed that around 200 years ago, a Swiss chef didn’t have enough meat to feed her guests. She came up with the idea to stuff the meat with cheese and ham, thereby extending the amount of food she could feed her guests. The dish was an instant hit!
“
Ma mai bag si eu in seama, ca nu am mai postat un comment cam de mult. Mai intai vreau sa il felicit pe Radu atat pentru noul aspect al site-ului cat si pentru proiectul GUXT (care de fapt a depasit faza de proiect acum fiind “in service”). Urez la amandoua cat mai multe realizari guxtoase 😀 .
Cat despre denumirea de Cordon Bleu, probabil ca este cumva legata de celebra scoala “Le Cordon Bleu”.
Cat despre “Gordon Bleu” nu cred ca merita sa ne batem capul prea mult. A aparut asemenea multor altor termeni tehnici preluati pe cale orala de vre-un “meserias” si raspandit apoi catre discipoli prin intermediul folclorului tehnic.
Ce mie mi se pare insa mult mai grav, este ca in momentul de fata piata abunda de traduceri ale cartilor unor chefi de marca, pline de inexactitati. Aflu din “Sa gatim cu Jamie” in traducerea Andreea-Rosemarie Lutic ca pancetta este un fel de bacon din intestine de porc sarate. Doamna Aurelia Ulici (Traducatoarea cartii “Ramsay’s best menu”) ma trimite sa cumpar tot felul de chestii nastrusnuce cum ar fi smantana 48% grasime, laptuci, scoici mari fara cochilie (astea trebuiau sa fie St. Jaques), usturoi salbatic (wild garlic = leurda) ca sa enumar doar cateva din nazdravenii.
Oare se poate face ceva care sa indrepte aceste grosolanii?
@Virgiliu: Multumesc pentru cuvintele frumoase.
Este normal ca traducerile sa abunde in greseli, atata timp cat editurile nu au la indemana specialisti. Sau, daca ii au, nu apeleaza la ei… sau daca apeleaza ii platesc execrabil.
Ca sa traduci carti culinare trebuie sa ai habar cat de cat de gatit si sa stii foarte bine denumirile ingredientelor si tehnicilor de gatit, ca si ce se gaseste pe la noi pe piata, ca sa propui unele substituiri, cum este cazul lui “double cream” cu 48% grasime, pe care eu nu am vazut-o niciodata pe piata. Cum sa traduca cineva corect “scoici Saint-Jacques”, cand nici nu a auzit de ele? Nu ai cum sa auzi de toate ingredientele culinare din lume, dar mai trebuie sa stii sa te documentezi. Si sa ai chef s-o faci. Macar de pe Internet, daca nu prin alte carti.
Am tradus multe zeci de carti culinare si am mai facut si eu greseli pe la inceputuri. Apoi, insa, nu s-a mai intamplat asa ceva.
Astfel de greseli sunt intalnite nu doar in cartile de retete, ci si in orice alta carte care este legata de cunostinte legate de un domeniu strict, cu terminologie proprie: carti de software, carti de istorie, de bricolaj, de croitorie etc.
Unele dintre greseli se datoreaza si faptului ca nu avem cuvinte in limba noastra pentru unele produse (pesti, fructe, pasari, legume); la fel, unele ingrediente nu se gasesc la noi pe piata sau, nici macar sporadic. Pana la urma nu este vina traducatorului daca retetele contin smantana 48% grasime.
Si eu ma gandeam ca buba este undeva pe la editura.
Am uitat sa spun ca, innobilate cu fundite albastre sau nu, clatitele au iesit excelent 😀
Ce spui tu stiam si eu. Dar eram/sunt interesat (si nu am gasit) de continuarea si detalierea cu “cine, unde, cand, cum” pentru ca preparatul nu e totusi foarte vechi iar daca ne uitam la posibilele origini (nesigure si controversate si ele) nu prea inteleg cum si de unde. Pentru mine denumirea Cordon Bleu a fost mereu ciudata, cumva fascinanta si in acelasi timp nepotrivita cu preparatul, de aceea mi-a ramas nevoia de a afla cum de se numeste tocmai asa.
Cat despre “Gordon Bleu” nu te pot ajuta … hahaha. Stiu ca exista, am vazut chiar eu in meniu, dar n-am idee cat de raspandita e greseala si nici de unde a aparut. Ar fi interesant de stiut cam de cand apare pentru a putea afla o eventuala explicatie. Adevarul e ca eu cam asociez aceasta eroare cu perioada de acum 12-15 ani cand incepea sa se afle (sau sa aflu eu) despre Gordon Ramsay si tot cam pe atunci am remarcat si Gordon Bleu, s-ar putea sa fie o legatura … hahaha
S-ar putea sa fie si de la mine dar din pacate am prea des probleme tehnice cu blogul tau si asta nu se intampla cu cel vechi (se blocheaza si imi da peste cap browser-ul)
@cristi-j: Cred ca detalierea “cine, unde, cand, cum” este blurata de timp. Probabil nu se mai stie cine, unde etc.
Referitor la Gordon Bleu, cred ca au fost bucatari care au inteles gresit, gordon in loc de cordon. Cum cordon le suna a accesoriu vestimentar, au ales sa auda gordon. 🙂
@cristi-j: Ei, i-am zis asa in gluma, fiindca are o umplutura ce contine si branza si clatitele sunt sigilate prin fainare si pesmetare. Trebuia sa-i zic in vreun fel.
Greu de spus de unde provineCordon Bleu; cred ca gasim pe Internet. Ce-mi vine in minte mie sunt urmatoarele: Cordon Bleu este un termen preluat de la ordinele cavaleresti medievale si post-medievale si simboliza excelenta. A fost acordat si unor nobili care erau preocupati de bucatarie. De acolo, prin deciatie, a inceput sa fie asociat cu bucataria.
Preparatul ala cu umplutura de branza (eu il stiu fara sunca, in varianta clasica) a fost numit asa fiindca unora li s-a parut o chestie rafinata, de exceptie.
Eu as vrea sa aflu de unde a aparut la noi prin meniuri si pe internet “Gordon Bleu”. Pot intelege asta doar daca gateste Gordon Ramsay, dar atat.
Interesant. Nu e Cordon Bleu, nici macar pe aproape, dar daca vrei tu sa folosesti numele asta nu te poate opri nimeni. Iar daca e interesant si gustos, asa cum nu ma indoiesc ca e , chiar nu mai conteaza prea mult.
Eu de mult tot incerc sa aflu de ce se numeste asa preparatul de carne umpluta cu sunca si branza data prin ou si pesmet si prajita dar inca n-am gasit o explicatie multumitoare. Ai cumva o teorie ?