Nu am mai gatit de mult pentru blog. Cred ca au trecut doua saptamani, ceea ce pentru mine este imens. Am fost prins cu tot felul de evenimente, mai ales degustari de romuri si beri,si cu tot felul de probleme administrative la GUXT. Trebuie facute si astea…
Pofta de gatit mi-a venit chiar intre doua astfel de treburi administrative. Cred ca discutia cu programatorul meu m-a cam zguduit, asa ca am amanat o postare pe site-ul GUXT (chiar nu ma simteam in stare) si apelat la o terapie care ma relaxeaza si imi ridica moralul: gatitul.
Reteta de fata este una foarte simpla. Dureaza cam 20 de minute cu totul, iar ceea ce se pune in farfurie, in final, este delicios. O recomand la pranz sau la cina; fiti gazdoi buni cu acesti creveti si oferiti-le sansa de a fi acompaniati de un vin rosé parfumat, demisec sau demidulce, sau, si mai bine, de o bere Weihenstephaner Hefe Weissbier, una dintre preferatele mele. Profit de aceasta ocazia ca s-o aduc in atentia voastra, undeva in urmatoarele doua saptamani o sa v-o prezint asa cum trebuie.
Am gatit reteta cu ingrediente asiatice, in stil thailandez. Are gust picant-dulce-citric si arome proaspete si fructate. Veti avea succes cu ea in fata oricaror musafiri sau chiar in fata membrilor familiei, oricat ar putea fi ei de carcotasi.
Bucatarie: Retetele lui Radu
Dificultate: usor
Cantitate: 4 portii
Timp de preparare: 5 minute
Timp de gatit: 16 minute
Ingrediente:
500 g creveti, decorticati (se lasa doar codita, daca vreti, caci sunt mai decorativi si se manuiesc mai usor)
3 linguri de ulei de arahide (sau de floarea-soarelui)
4 catei de usturoi, tocati foarte marunt
1 lingurita de ghimbir, tocat foarte marunt
2 lingurite de pasta de curry thailandez rosu
1 lingura de zahar de palmier (sau zahar brun)
1 lingura de suc de limeta
2 fire de lemongras, doar partea alba, usor zdrobite cu un ciocan de snitele, optional
cateva frunze de limeta kaffir (combava), optional
400 ml lapte de cocos
1 lingura de sos de peste (sau sos de soia light, sau sare)
4 cepe verzi, taiate bucatele
cateva firisoare de ardei gras sau iute, pentru ornat
frunze de coriandru, sau patrunjel, pentru ornat
1 limeta, taiata feliute, pentru servit
250 g orez Jasmine
Instructiuni:
Incepeti prin a pune la fiert orezul. Sarati apa si puneti in ea jumatate din frunzele de limeta kafir, mototolite un pic intre degete. (vezi Note).
Se apronde flacara sub un wok si se face focul mic. Se adauga in uleiul rece usturoiul si ghimbirul si se lasa ca uleiul sa se incinga. Cand usturoiul incepe sa sfaraie, se adauga crevetii si se mareste flacara. Se gatesc crevetii nu mai mult de 3 minute. Se scot cu o spumiera si se transfera pe prosoape de hartie.
Se adauga in wok restul de ulei si jumatate din crema de cocos (vezi Note). Se amesteca bine la foc mic-mediu. Se adauga pasta de curry si se desface in lichid, amestecand. Se adauga zaharul, restul de frunze de combava si lemongrassul. Se gateste mixtura cateva minute, amestecand frecvent.
Se adauga restul de lapte de cocos, sosul de peste si sucul de limeta si se da lichidul in clocot, amestecand de cateva ori.
Se gusta sosul si se potriveste asezonarea (sos de peste, zahar, suc de limeta), daca este cazul.
Se servesc crevetii alaturi de orez, stropiti din belsug cu sosul roz, presarati cu ceapa verde, insotiti de cateva feliute de limeta, ornati cu fasiute de ardei si frunze proaspete de patrunjel.
Note:
In ultimul timp, cand ma simt lenes, apelez la orez Jasmine in plicuri, de la Riso Scotti. Este foarte comod de gatit si iese foarte gustos. Sar acele etape in care spal orezul, il inmoi, il scurg… In plus, nici nu-i mai masor apa ca atunci cand il gatesc inabusit, ci pur si simplu pun apa din belsug si arunc ce ramane dupa ce orezul este gatit.
Nu va indemn sa faceti acest lucru tot timpul, gatit astfel scapati de ceva bataie de cap, dar orezul nu are chiar textura aceea placuta si afanata.
Nu agitati cutia cu lapte de cocos inainte de a o deschide. Colectati cu grija jumatate din crema ce se ridica la suprafata si puneti-o deoparte. Abia apoi amestecati restul de crema cu apa de cocos.
O sa ma intrebati de ce am gatit separat crevetii si de ce nu i-am gatit in sosul de lapte de cocos. Motivul este ca arata mai bine daca sunt gatiti separat si nu amestecati cu sosul. Timpul de gatire este oricum mic, iar crevetii nu au timp sa se imbibe aromele din sos. Cred ca in cazuri ca acestea este cam acelasi lucru daca ii stropiti cu sos doar atunci cand ii mancati, sau daca ii gatiti in sos 3 minute.
Cum spuneam, dupa parerea mea arata mai bine in farfurie gatiti separat. Se castiga, deci, la aspect fara sa se piarda nimic important ca gust si aroma.
Sa nu va mire ca servesc crevetii cu o bere germana. Este o bere din malturi de grau si orz, nefiltrata, foarte racoritoare, mediu carbonatata, care reuseste sa spele perfect papilele gustative “badijonate” de sosul gras si picant din lapte de cocos. Este o bere care se potriveste de minute cu mancarea picanta, cu arome proaspete si fructate, tipica Asiei de sud-est. Incercati aceasta asociere si nu veti regreta. Cum spuneam, voi reveni asupra acestei beri si a mancarurilor cu care se poate asocia.
Haha, ce ma distreaza! La o reteta cu creveti se vorbeste mai mult despre bere.
Si eu stiu ca Paulaner, Weihenstephan si Erdinger produc cele mai bune beri germane, nefiltrate, din grau.
Cu nuantarea punctata de Radu si eu cred ca Hefe Weissbier este o bere usoara. Racoritoare, potoleste setea lesne, dar nu este deloc apoasa, asa cum imi lasa impresia multe dintre berile Pilsner. M-as aventura sa zic ca Pilsner este o bere mai psntru publicul larg, Hefe Weissbier are un public mai special. Exista insa si beri Pilsner de mare finete, dar eu prefer berile mai tari si cu mai mult gust.
Radu, daca vrei sa incepi sa povestesti despre beri pe un blog culinar, poate ar fi utile citeva articole despre cum s eface berea, stilurile de bere etc. Daca cititorii tai ar parcurge mai intii astfel de articole, le-ar fi mai usor sa inteleaga berea.
@memphis: Ma bucur ca ai aparut in discutie. Cu totul de acord cu cele spuse de tine.
Am deja pregatite articole despre componentele berii, procesul de fabricatie si despre fiecare stil de bere in parte. Mai trebuie doar sa le recitesc, corectez, completez etc.
Dar, cum am mai spus, nu va fi doar despre bere. Mai sunt bauturi interesante desi nu se asociaza cu mancarea: whisky, rom, coniac. Fiecare are o poveste interesanta. Nu mai vorbesc de vinuri…
Am ajuns la varsta si experienta la care mi-am dat seama ca o masa de exceptie nu exista ca atare fara un aperitiv lichid, fara bauturi care sa insoteasca mancarea si fara un digestiv de calitate. Ar cam fi timpul, cel putin pentru mine, sa invat mai multe si despre licori.
“Si eu stiu ca Paulaner, Weihenstephan si Erdinger produc cele mai bune beri germane, nefiltrate, din grau” – Si eu am citit si auzit la fel. Mi se pare insa ca toti marii producatori din Bavaria au weissbier cam in aceeasi categorie calitativa. Si in plus, preferintele mele merg in alte parti (De exemplu dintre cele trei eu prefer Erdinger).
Sigur ca daca o comparam cu alte stiluri de bere e usoara dar nu e cea mai usoara. Si cum majoritatea berilor sunt de tip pilsner …
Din cate stiu eu, in Bavaria weissbier e cea mai bauta bere (cam 30%) deci exista si locuri unde nu pils e pentru publicul larg … hahaha
E evident ca pilsner e pentru publicul larg si e normal sa fie asa si nu vad nimic rau in asta. De fapt pentru mine cand ma gandesc la bere ma gandesc la pilsner, o blonda lejera (adica mai multe) intr-o zi calduroasa pe o terasa. Sigur ca din punct de vedere al gustului sunt beri mai bune si mai interesante dar eu le pun in alta categorie si nu sunt primul reflex cand aud “bere”. Daca ar fi doar pilsner ar fi plictisitor dar daca n-ar fi pilsner deloc ar fi mult mai grav pentru mine … hahaha
@cristi-j: Te inteleg perfect. Pana acum un an si eu, cand ma gandeam la bere, aveam in minte berea de tip Pilsner. Acum 10 ani, cand ma gandeam la vin, ma ducea mintea la sprit. 🙂 Sigur, nu exista o similitudine intre cele doua situatii, decat ca ambele aratau in cazul meo o lipsa de informare.
Acum nu prea mai beau Pilsner nici macar in toiul verii; nu pot sa spun ca nu imi place, dar daca tot beau bere si dau bani pe ea, macar aleg ceva care sa imi placa mult si sa-mi ofere o experienta gustativa mai complexa.
Frumos !
Am cumparat de curand creveti dar reteta de fata (combinatia de ingrediente) e mult prea obisnuita pentru mine … hahaha
Chiar daca poza nu e foarte reusita, combinatia de culori mi se pare minunata si promisiunea unui gust de tinut minte e foarte prezenta.
Interesanta partea cu berea. Dar daca berea bavareza nefiltrata e alaturata carnatilor albi fierti cu mustar dulce si covrigi sarati nu vad de ce n-ar merge si in acest caz.
Mi se pare ca ti-a scapat din vedere partea sarata. Laptele de cocos are nevoie de sare si cred ca ar fi mers bine niste sos de peste.
“Se adauga in uleiul rece usturoiul si ghimbirul si se lasa ca uleiul sa se incinga” – Spune-mi mai multe despre asta.
@cristi-j: Ai dreptate in ce priveste saratura. Am corectat.
Usturoiul si ghimbirul lasa mai multa aroma daca se incepe cu uleiul rece si nu fierbinte. Au timp sa se incinga treptat si sa-si infuzeze aromele in ulei.
Alaturile berii de grau nefiltrate cu weisswurst si covrigei este reala, dar este doar una dintre extrem de multele asocieri posibile. Dupa mine, weissbier este un fel de bere de mic dejun: extrem de usoara, racoritoare si versatila, merge bine cu o gama foarte mare de alimente, de la oua si branzeturi la pui, peste, vitel si porc, la mancare picanta etc. Voi reveni pe tema asta.
“Usturoiul si ghimbirul lasa mai multa aroma daca se incepe cu uleiul rece si nu fierbinte. Au timp sa se incinga treptat si sa-si infuzeze aromele in ulei” – Ma gandeam ca asta o sa spui. Dar mi se pare un pic ciudat ca spui asta impreuna cu “Timpul de gatire este oricum mic, iar crevetii nu au timp sa se imbibe aromele din sos. Cred ca in cazuri ca acestea este cam acelasi lucru daca ii stropiti cu sos doar atunci cand ii mancati, sau daca ii gatiti in sos 3 minute”. Mi se pare ca in acest caz timpul de gatit si diferenta de gust sunt insesizabile mai ales dupa ce se adauga toate celelalte ingrediente.
Nu stiu la ce te referi cand spui despre berea alba de grau nefiltrata ca e “extrem de usoara”. O Helles sau Pilsner e mai usoara. Weiss (Hefe Weizen) e racoritoare, proaspata, gustoasa, efervescenta, dar e inca foarte vie, o simti si pe gat si in stomac iar graul are mai multe proteine decat orzul.
M-am referit la carnatii albi de dimineata pentru ca e o alaturare celebra in Bavaria dar berea de tipul asta merge bine cu fructele de mare si alte mancaruri aromate si picante din Asia. Desi pe acolo e aproape imposibil de gasit. Mai curand un Chang sau Tiger care insa nu sunt prea grozave.
Sint multe surse bune de informatii despre beri si sunt multe tipuri de bere si enorm de multe marci, vei avea multe de spus.
Numai la capitolul bere alba nefiltrata sunt vreo 10 beri doar la Munchen apropiate calitativ, usor de gasit dpdv comercial, (preferata mea e Konig Ludwig dar e o mare parte subiectiva legata si de experienta personala cu aer bavarez … hahaha), nu mai zic de cele cateva sute de marci mai putin cunoscute si raspandite. Plus cele din alte parti ale lumii.
Nu stiu daca mai functioneza dar acum cateva luni era o berarie pe aici care isi facea propria bere nefiltrata, foarte deosebita si interesanta, n-am mai baut asa ceva.
@cristi-j: Am baut Konig Ludwig si mi-a placut. Parca Hefe Weissbier mi-a placut mai mult, totusi. Am si baut-o de mai multe ori, recunosc.
Weihenstephan este o berarie tot din Bavaria. Cea mai veche din lume inca in fuctiune, cel putin asa spun multe surse. Specialistii zic ca alaturi de Paulaner este cam cea mai buna bere germana nefiltrata din grau.
Mie berile din grau mi se par beri light, mult mai putin corpolente, mai putin robuste si cu gust mai putin intens decat multe alte stiluri de beri: trapiste, porter, stout, imperial stout etc. Plus, daca incerci Vitus, tot de la Weihenstephan, o sa vezi ca Hefe Weissbier este simtitor mai light.
Sigur, o Pilsner sau o Helles sunt poate si mai usoare, asa cum si Weihenstephan are o bere etichetata Leicht si una Kristall (acesta fiind un fel de Hefe Weissbier, dar filtrata) si ele mai… light.
Hefe Weissbier este mai corpolenta decat unele beri, dar usoara decat multe altele. Cel mai apropiat exemplu ar fi Hefe Weissbier Dunkel, varianta dark, foarte interesanta si ea. Ca idee, poate ca acel “extrem de” ar fi putut lipsi din caracterizarea mea; ar fi ajuns si “destul de”, dar sti cum este, uneori ma mai las purtat de entuziasm.
In ce priveste aromele, eu vad lucrurile cam asa. Cand gatesc crevetii 3 minute intr-un ulei bine aromat, prind destul gust; lucru verificat de mine. Prajeala in ulei aromat este eficienta si la timpi de gatire scurti.
Cand ii mijotez 3 minute intr-un sos, crevetii iau gust mai putin. Mijotarea in sos este eficienta la timpi ceva mai lungi de gatire. La calmari, sepii, caracatite si peste te poti duce oricand la timpi peste 10 minute, ceea ce este OK. Le masigura un gust foarte bun. Cu crevetii nu te poti duce mai mult de 2-3 minute, daca sunt decorticati.
Am ales, deci, varianta care imi asigura gustul mai complex, dar si un aspect mai bun.
Vorbind doar din punctul de vedere al gustului, cel mai bine ar fi fost ca crema de cocos sa fie bine de tot aromatizata cu usturoi, ghimbir, pasta de curry si toate celelalte, iar crevetii sa fie mijotati 3 minute.
Parerea mea…
In ce priveste aromele si cele spuse de tine, sunt de acord. Eu ma refeream insa la partea cu usturoi, ghimbir si ulei rece, fierbinte. Mi se pare ca in acest caz diferenta e insesizabila.
Mai bine purtat de entuziasm prea departe decat invers … hahaha … (e mai usor de echilibrat).
@cristi-j: Fara entuziasm nu prea pot functiona. Am defectele mele. 🙂