M-a batut adesea gandul sa îmi deschid un magazin de delicatese, dar totul a ramas doar în stadiu de proiect. În afara de lipsa resurselor financiare, m-a oprit si teama sau, mai bine zis, scarba, de mediul economic romanesc.
De nesfarsita birocratie, de coruptie, de controale (adica de expeditiile de jaf si spaguiala ale autoritatilor), de o piata saraca, needucata si foarte volatila si de multe altele.
Cu atat mai mult îi admir pe cei care, în pofida tuturor acestor impedimente, au îndraznit, au riscat si si-au transformat proiectul în realitate. Unul dintre acestia este Marius Tudosiei, cu a sa pitoreasca „Bacanie Veche”.
Situata central, pe Str. Barbu Vacarescu, la nr. 49, „Bacania Veche” arata cam ca un magazin de coloniale din prima treime a secolului XX. Daca nu ar fi mobilata cu cateva frigidere si cuptoare moderne, ai crede ca te afli într-una din acele pravalii calde si primitoare, în care poti discuta cu patronul pe îndelete despre calitatile cate unui ulei, sau despre ce condimente sa „asortezi” la muschiul de porc care te asteapta acasa, în frigider.
Marius, ajutat de Radu Rughinis, a reusit sa creeze o oaza placuta, în care poti discuta lucruri interesante, în care poti privi, degusta si cumpara cateva sute de produse: uleiuri, oteturi, sosuri, condimente, paste, branzeturi, mezeluri, vinuri, miere, sucuri de fructe, fasole si linte de tot felul, zahar, ciocolata si multe altele.
Poti gasi aici produse mai mult sau ai putin exotice, la preturi acceptabile; mie mi s-au parut ceva mai mari decat la Ki-Life (la acele produse comune, adica cele care se gasesc în ambele magazne), lucru explicabil caci, fiind la început de drum, „Bacania” nu poate vinde cantitati mari si, ca urmare, nu beneficiaza la achizitie de avantajele unui rulaj mare de marfa.
Punctul forte al „Bacaniei”, lucrul care o deosebeste în bine de alte magazine cu profil asemanator, este orientarea spre produsele traditionale romanesti: ulei virgin de floarea-soarelui (minunat la gust si aroma), zacusca, muraturi, sucuri naturale de fructe, miere, dulceturi, tocane, branzeturi, carnati, salamuri, afumaturi si multe altele. Atuul cel mai important îl reprezinta cozonacii, painea de casa si prajiturile care se prepara pe loc. Publicul le-a învatat, le asteapta cu nerabdare si le comanda cu mult timp înainte.
Va las sa va uitati la fotografii si ma opresc aici. Nu vreau sa va povestesc mai multe; puteti vedea totul singuri, caci un drum la „Bacanie” va fi, va asigur, un eveniment placut.
Ne-bucurestenii au la îndemana, pana se hotarasc sa bata drumul spre capitala, site-ul magazinului: www.bacaniaveche.ro.
Buna seara!!Am vazut ca sunteti foarte pasionat de produsele traditionale romanesti si doresc sa va propun o colaborare(asociere),in vederea deschiderii unei bacanii cu specific,fara implicare financiara din partea d-voastra.Daca prezinta interes,va rog sa ma contactati pe adresa de e-mail.
Toate cele bune
aurelian
@aurelianedi: Va multumesc pentru propunere, dar nu ma asociez NICIODATA cu necunoscuti, chiar si fara implicare financiara, indiferent despre ce este vorba.
Mda, ar putea parea o utopie o afacere cu delicatese in aceste vremuri. Dar, cred ca, indiferent de criza financiara care ne afecteaza pe toti, criza de educatie gastronomica si de alimente mai gustoase si mai bune nu ar trebui sa fie o scuza. Nici “patriotismul” prost inteles nu are legatura cu schimbul cultural. A nu se intelege ca imi place ca ne vindem produsele pe mai nimic, dar cred ca ar trebui sa existe un echilibru si sa tindem sa incercam din cand in cand si preparate din alte gastronomii. Cei care vor, cel putin, ar trebui sa aiba aceasta posibilitate. Si, de ceva timp, au inceput sa aiba. Asa, bun venit, “Bacania veche”!
@Elena: Total de acord cu tine. Exista ingrediente fara de care nu as putea trai. Oricat de buna gastronomie am avea, ulei de masline, sardele, paste, sos de soia si altele nu vom fabrica niciodata la calitatea altora. Avem nevoie de diversitate.
Stati linistiti, sunt destui oameni (mult prea multi) cu bani (iarasi mult prea multi), care cumpara asa ceva. Poate 25% stiu ce cumpara, restul cumpara doar ca ei au bani si asa e trendy acum. 1-2 magazine, ok, evident ca daca deschizi 50, te duci la garla. Ce ma roade pe mine este faptul ca as vrea sa vad un astfel de magazin cu produse romanesti. Din poze vad ca cel putin 50% sunt din import. Nu zic ca astea nu ar fi bune, dar ma apuca dracii cand vad ca ne batem joc sau dam la export, de multe ori pe bani de nimic nuci, migdale, ciuperci, miere, si lista poate continua. Sin inca o chestie, aleasa la intamplare: brutaria Paul, francezi, cifra de afaceri cat cuprinde. Da noi romanii nu stim sa facem paine buna? Cred ca stim, dar nu prea vrem.
@balauru: La Bacanie sunt multe produse romanesti, mult mai multe decat in alte parti. Nu este problema ca stim sau nu sa facem paine, carnati si branza. O afacere mai inseamna, pe langa traditia produselor, si o calitate constanta, seriozitate, organizare, sanatate financiara. Din pacate, dupa cate am inteles vorbind cu mai multe persoane din domeniu, producatorii romani tocmai la aceste capitole stau prost. Din cauza aceasta produsele romanesti nu sunt atat de vizibile pe cat ne-am dori.
Bacaniile aveau nu numai specific ci si un miros al lor.
Miros de mirodenii,paine calda,fructe exotice…
Ceva ce te facea sa te simti “acasa”.
Cu toate ce pozele nu au miros,am simtit doar privindu-le acel
aer familiar.
Felicitari proprietarului pentru curaj.
Ii tin pumnii .Si-i doresc sa-i infloresca afacerea.
Romanii sunt mimetici.
Unde simt gustul succesului,trag repede o copiuta.In felul acesta sper sa vedem cativa pui raspanditi si prin alte orase.
Pana atunci,intru pe link .
Multumes.
Din cate stiu eu Diverta este in faliment din cauza faptului ca s-au extins prea mult si prea rapid. Magazine ca Bacania Veche sunt necesare. Nu ma dau banii afara din casa, dar nu ma consider o mancatoare de saorma si de mici. Din cand in cand imi pot permite sa cumpar cate ceva mai deosebit. Chiar ieri am fost la Ki-Life si am cumparat destule lucruri.
Nemultumirea mea este ca astfel de magazine sunt foarte rare si ca niciunul nu este in apropierea mea.
Si eu sper ca vom progresa, macar unii dintre noi, macar copiii nostri, altfel viata fara speranta nu ar mai avea rost.
Felicitari lui Marius pentru curaj si ii tin pumnii. Voi trece si eu pe la Bacanie cat de curand.
@simina: Si eu zic ca Diverta a fost o idee buna, dar prost manageriata. Cel putin asa pare din locul de unde privesc eu. Sper ca Bacania si alte magazine asemanatoare sa aiba parte de un alt viitor.
Salut Radu,
Aici parerile noastre sunt complet diferite. Exista un miraj, un “acel ceva” care te atrage in a deschide un astfel de magazin, dar mie imi pare o iluzie. Suntem intr-o perioada de regres, fara o directie clara, nu avem sentimentul de siguranta ca “va merge bine”. In astfel de momente, oamenii se intorc la lucrurile de baza, adica sa mancam cat sa putem trai. Iti ofer 2 exemple, librariile de acum 10-15 ani, iti venea sa iesi din librarie cat mai repede. S-a deschis diverta care incerca sa reproduca tipul de librarie occidentala, bei un ceai pe canapea cat rasfoiesti o carte. Diverta e in faliment in astfel de vremuri (cartea trebuie sa suporte si chiria, si amenajare, si chelt auxiliare, etc…..). O sa vedem iar acele librarii “frumoase”. Al 2-lea exemplu se refera la un magazin de muzica (instrumente muzicale) tot ca in vest, unde poti incerca, testa toate instrumentele. S-a mutat mai in spate in prima faza, dupa care iar s-a mutat. Cred ca in curand o sa inchida. Ne intoarcem in timp 10 ani, acum 10 ani, lumea nu intreba “cum gatesc crevetii”. Si nu ma refer la faptul ca nu stiau, ma refer la faptul ca nu aveau bani sa-i cumpere, sau nu se gaseau pentru ca erau prea scumpi si nu exista cerere. Din pacate asta e directia in care mergem (asa cred). In continuare sustin ca amestecul tau ar trebui sa aiba in denumire cuvinte ca “mici, shaorma”, in cazul in care doresti sa-l comercializezi si in continuare sustin ca shaormeria e mult mai buna decat orice restaurant.
@Eugen: Nu prea vad sa fim in dezacord. Eu nu am deschis o astfel de afacere, din motivele expuse in articol. Mi-am manifestat doar respectul pentru cei care indraznesc. Nu stiu daca si cat poate rezista un astfel de magazin. In orice caz, ii tin pumnii din tot sufletul.
Nu vreau sa-mi comercializez amestecul de condimente, altminteri nu as fi dat reteta pe blog.
Nu prea suntem insa de aceeasi parere in privinta shaormei si a micilor. Pe langa restaurante, cafenele si baruri, eu stiu si cateva shaormerii (si de asemenea si cateva crasme in care se fabricau mici) care au dat faliment, asa ca nici chestiile astea nu sunt sigure. Prefer sa sper ca lucrurile bine facute, in care se investeste corect, sunt cele care au sanse de supravietuire, chiar si intr-o tara ca a noastra. Poate sperante ca aceasta ma fac inca sa functionez. Altfel m-as intreba la ce bun sa muncesc la un blog pentru un public care nu are bani si care nu vrea sa manance altceva decat mici si shaorme?
Mi-ar placea sa- l am aproape, nu doar pentru a face cumparaturi.
Te invita la o lectie de civilizatie.
O zi buna”
@incertitudini: Corect. Este un loc placut si frumos mirositor, din toate punctele de vedere. 🙂