Cu un picior în 2015

Un nou an este pe cale sa se încheie. Din 2014 au mai ramas doar cateva firimituri. Au fost 365 de zile intense; un an în care am trecut prin perioade de avant si entuziasm, dar si prin momente de oboseala extrema si descurajare. Pot spune ca l-am trait din plin, cu bune si mai putin bune.

Daca as face un bilant al aproape defunctului 2014, cred ca faptul cel mai important de semnalat este aventura numita GUXT, clubul de explorari culinare deschis împreuna cu partenerul meu, un mare bonom, iubitor de mancare si bautura buna, si condus împreuna cu o echipa redusa numeric, dar formata din foarte buni profesionisti: Costel Clipescu în bucatarie, Mirela Culea în salon.
GUXT a fost, si înca este, o experienta deosebita. Este locul unde am desfasurat cateva zeci de evenimente deosebite, de la degustari de vinuri, bere, whisky, coniac si ulei de masline, pana la cursuri de gatit, în special bucatarie asiatica, trecand prin evenimente gastronomice tematice, mai ales legate de bucatariile mediteraneene, si prin evenimente corporate si private.

Am învatat multe despre cum sa gatesti profesionist, în sistem de restaurant si, mai ales, despre cum sa gandesti meniurile astfel ca nu doar sa performezi la nivel profesional înalt, dar si sa-ti usurezi viata si sa-ti eficientizezi timpul si resursele.
Am învatat, de asemenea, destule despre vinuri linistite si spumante, beri, whisky-uri si coniacuri. Acestea erau capitole “opace” pentru mine, dar evenimentele de la GUXT mi-au deschis orizonturi noi, deosebit de interesante si de seducatoare. Cred ca berea va fi cea care se va afla în atentia mea cel mai mult în viitorul apropiat.

Pentru mine GUXT a fost o experienta formidabil de interesanta, caci a trebuit sa ma implic în mai multe aspecte ale functionarii sale; am fost pe rand si concomitent documentarist, amfitrion, fotograf, bucatar, PR-ist, copyrighter, grafician, traducator, online manager, merceolog, contabil, gestionar, om de vanzari, spalator de vase, gunoier, manager general si înca alte cateva chestii carora înca nu le-am gasit nume.
Cred ca în niciuna dintre aceste ipostaze nu am fost foarte performant, dar în cateva am fost destul de bun. Am facut multe greseli, dar si cateva lucruri pe care le consider deosebite.
Una peste alta, din martie pana în aceasta secunda, am dedicat ideii numite GUXT toata energia si tot timpul meu. Pentru mine anul 2014 a purtat, fara îndoiala, semnul GUXT.

În ce priveste blogul, hmm, aici ma simt un pic vinovat. L-am cam neglijat, desi am cautat sa mentin un ritm cat am putut de alert al postarilor. Poate ca dupa sase ani plini, cu circa 2000 de postari, ar fi timpul s-o iau mai moale: sa public mai rar, dar mai interesant, mai bine scris, mai profesional. Simt ca acum blogul a trecut în planul secund si, mai important, simt ca momentan acesta îi si este locul.
M-am bucurat ca am avut timp si chef, totusi, sa reînviu vechea pasiune legata de bucataria asiatica. Am avut o buna perioada în care am publicat retete si areticole despre bucatariile chineza, indiana, thailandeza, coreeana, birmaneza, indoneziana si malaeziana. M-au fascinat în special acestea doua din urma si nu regret deloc timpul pe care li l-am acordat.

A fost un an în care am publicat circa 200 de retete si articole. Cea mai mare placere, si ca sa le scriu, dar si ca sa urmaresc reactiile produse de ele, mi le-au produs doua dintre articole: “Mutantii din bucatarie” si “Ipohondrii culinare”.
Daca cel de-al doilea este doar expunerea unor opinii strict personale, primul articol a necesitat o munca intensa de documentare, a carei consecinta a fost faptul ca am învatat cateva lucruri care mi-au schimbat modul de a întelege bucataria si gatitul… ba nu, gresec, au modificat chiar modul în care privesc acum istoria si evolutia omenirii si locul meu în tot acest proces.

Ce planuri am pentru, viitor, în speta pentru 2015? Cele mai multe sunt legate tot de GUXT. Vreau sa-l pot publicita mai bine, vreau sa atrag o clientela mai numeroasa si vreau sa organizez evenimente mai interesante, mai diverse si mai bine articulate. Ştiu ca suna cam vag, dar nu are rost acum sa intru în amanunte. Sper ca 2015 sa aduca un progres însemnat pentru GUXT.

Ca sa revin la blog, în aceste urmatoare doua luni va suferi o noua schimbare, în special în ceea ce priveste “culisele”, adica programarea. Materialul publicat este enorm si, inevitabil, cu cat cantitatea de informatie este mai mare, cu atat entropia blogului creste. Ca exemplu, am descoperit în blog cateva sute de asa-numite broken links, adica url-uri care nu duc nicaieri. Ele provin fie de la cei care au comentat si si-au trecut în date vreun site/blog, acum disparut, fie de la articolele publicitare cu link-uri catre anumite pagini, si ele disparute astazi, destinate la vremea lor unor produse supuse promotiilor. A trebuit ca ele sa fie corectate sau eliminate, dupa caz, iar aceasta a însemnat o munca de circa doua zile. Nu toti realizeaza munca din culisele unui blog, cea dincolo de pozele colorate si de textuletele cu informatii; poti fi un fotograf deosebit si un geniu în bucatarie, un blog depasit si greoi tot te va trage în jos.

Vreau sa ierarhizez altfel retetele, ca sa se poata cauta mai usor în ele si vreau sa optimizez si sa aduc la zi toate mecanismele de functionare ale blogului. Am mai facut asta o data în acest an, fara rezultate multumitoare, din punctul meu de vedere, dar sper ca de data aceasta lucrurile sa mearga mai pe placul meu.

Simt nevoia sa ma opresc aici. Parca tot ceea ce am scris este neconvingator, neinteresant si neimportant. Un an trait intens în nici doua pagini de text. Au fost sute de întamplari, de discutii, de oameni întalniti, de povesti banale sau incitante, de momente bune si rele pe care nu pot sa le enumar si nici macar sa redau, la modul foarte general, atmosfera lor. Este semn de oboseala, asa ca zilele acestea incerc sa ma concentrez sa duc la bun sfarsit cele 3 evenimente care se vor mai desfasura pana la sfarsitul anului, ca si actiunea “Mancare de casa pentru Craciun”.
Dupa aceea, în urmatoarele doua saptamani vreau doar sa dorm, sa citesc beletristica, sa ma uit la cateva filme, sa-mi petrec timpul cu familia, sa gatesc pentru mine, nu pentru blog sau musafiri, sa ma întalnesc cu cativa prieteni dragi… Sa traiesc, adica.

Pe 8 ianuarie 2015 am deja “pacienti” pentru primul eveniment. Ţineti-mi pumnii!