Un nou an este pe cale să se încheie. Din 2014 au mai rămas doar câteva firimituri. Au fost 365 de zile intense; un an în care am trecut prin perioade de avânt şi entuziasm, dar şi prin momente de oboseala extremă şi descurajare. Pot spune că l-am trăit din plin, cu bune şi mai puţin bune.

Dacă aş face un bilanţ al aproape defunctului 2014, cred că faptul cel mai important de semnalat este aventura numită GUXT, clubul de explorări culinare deschis împreună cu partenerul meu, un mare bonom, iubitor de mâncare şi băutură bună, şi condus împreună cu o echipă redusă numeric, dar formată din foarte buni profesionişti: Costel Clipescu în bucătărie, Mirela Culea în salon.
GUXT a fost, şi încă este, o experienţă deosebită. Este locul unde am desfăşurat câteva zeci de evenimente deosebite, de la degustări de vinuri, bere, whisky, coniac şi ulei de măsline, până la cursuri de gătit, în special bucătărie asiatică, trecând prin evenimente gastronomice tematice, mai ales legate de bucătăriile mediteraneene, şi prin evenimente corporate şi private.

Am învăţat multe despre cum să găteşti profesionist, în sistem de restaurant şi, mai ales, despre cum să gândeşti meniurile astfel ca nu doar să performezi la nivel profesional înalt, dar şi să-ţi uşurezi viaţa şi să-ţi eficientizezi timpul şi resursele.
Am învăţat, de asemenea, destule despre vinuri liniştite şi spumante, beri, whisky-uri şi coniacuri. Acestea erau capitole “opace” pentru mine, dar evenimentele de la GUXT mi-au deschis orizonturi noi, deosebit de interesante şi de seducătoare. Cred că berea va fi cea care se va afla în atenţia mea cel mai mult în viitorul apropiat.

Pentru mine GUXT a fost o experienţă formidabil de interesantă, căci a trebuit să mă implic în mai multe aspecte ale funcţionării sale; am fost pe rând şi concomitent documentarist, amfitrion, fotograf, bucătar, PR-ist, copyrighter, grafician, traducător, online manager, merceolog, contabil, gestionar, om de vânzări, spălător de vase, gunoier, manager general şi încă alte câteva chestii cărora încă nu le-am găsit nume.
Cred că în niciuna dintre aceste ipostaze nu am fost foarte performant, dar în câteva am fost destul de bun. Am făcut multe greşeli, dar şi câteva lucruri pe care le consider deosebite.
Una peste alta, din martie până în această secundă, am dedicat ideii numite GUXT toată energia şi tot timpul meu. Pentru mine anul 2014 a purtat, fără îndoială, semnul GUXT.

În ce priveşte blogul, hmm, aici mă simt un pic vinovat. L-am cam neglijat, deşi am căutat să menţin un ritm cât am putut de alert al postărilor. Poate că după şase ani plini, cu circa 2000 de postări, ar fi timpul s-o iau mai moale: să public mai rar, dar mai interesant, mai bine scris, mai profesional. Simt că acum blogul a trecut în planul secund şi, mai important, simt că momentan acesta îi şi este locul.
M-am bucurat că am avut timp şi chef, totuşi, să reînviu vechea pasiune legată de bucătăria asiatică. Am avut o bună perioadă în care am publicat reţete şi areticole despre bucătăriile chineză, indiană, thailandeză, coreeană, birmaneză, indoneziană şi malaeziană. M-au fascinat în special acestea două din urmă şi nu regret deloc timpul pe care li l-am acordat.

A fost un an în care am publicat circa 200 de reţete şi articole. Cea mai mare plăcere, şi ca să le scriu, dar şi ca să urmăresc reacţiile produse de ele, mi le-au produs două dintre articole: “Mutanţii din bucătărie” şi “Ipohondrii culinare”.
Dacă cel de-al doilea este doar expunerea unor opinii strict personale, primul articol a necesitat o muncă intensă de documentare, a cărei consecinţă a fost faptul că am învăţat câteva lucruri care mi-au schimbat modul de a înţelege bucătăria şi gătitul… ba nu, greşec, au modificat chiar modul în care privesc acum istoria şi evoluţia omenirii şi locul meu în tot acest proces.

Ce planuri am pentru, viitor, în speţă pentru 2015? Cele mai multe sunt legate tot de GUXT. Vreau să-l pot publicita mai bine, vreau să atrag o clientela mai numeroasă şi vreau să organizez evenimente mai interesante, mai diverse şi mai bine articulate. Ştiu că sună cam vag, dar nu are rost acum să intru în amănunte. Sper ca 2015 să aducă un progres însemnat pentru GUXT.

Ca să revin la blog, în aceste următoare două luni va suferi o nouă schimbare, în special în ceea ce priveşte “culisele”, adică programarea. Materialul publicat este enorm şi, inevitabil, cu cât cantitatea de informatie este mai mare, cu atât entropia blogului creşte. Ca exemplu, am descoperit în blog câteva sute de aşa-numite broken links, adică url-uri care nu duc nicăieri. Ele provin fie de la cei care au comentat şi şi-au trecut în date vreun site/blog, acum dispărut, fie de la articolele publicitare cu link-uri către anumite pagini, şi ele dispărute astăzi, destinate la vremea lor unor produse supuse promoţiilor. A trebuit ca ele să fie corectate sau eliminate, după caz, iar aceasta a însemnat o muncă de circa două zile. Nu toţi realizează munca din culisele unui blog, cea dincolo de pozele colorate şi de textuleţele cu informaţii; poţi fi un fotograf deosebit şi un geniu în bucătărie, un blog depăşit şi greoi tot te va trage în jos.

Vreau să ierarhizez altfel reţetele, ca să se poată căuta mai uşor în ele şi vreau să optimizez şi să aduc la zi toate mecanismele de funcţionare ale blogului. Am mai făcut asta o dată în acest an, fără rezultate mulţumitoare, din punctul meu de vedere, dar sper ca de data aceasta lucrurile să meargă mai pe placul meu.

Simt nevoia să mă opresc aici. Parcă tot ceea ce am scris este neconvingător, neinteresant şi neimportant. Un an trait intens în nici două pagini de text. Au fost sute de întâmplări, de discuţii, de oameni întâlniţi, de poveşti banale sau incitante, de momente bune şi rele pe care nu pot să le enumăr şi nici măcar să redau, la modul foarte general, atmosfera lor. Este semn de oboseală, aşa că zilele acestea incerc să mă concentrez să duc la bun sfârşit cele 3 evenimente care se vor mai desfăşura până la sfârşitul anului, ca şi acţiunea “Mâncare de casă pentru Crăciun”.
După aceea, în următoarele două săptămâni vreau doar să dorm, să citesc beletristică, să mă uit la câteva filme, să-mi petrec timpul cu familia, să gătesc pentru mine, nu pentru blog sau musafiri, să mă întâlnesc cu câţiva prieteni dragi… Să trăiesc, adică.

Pe 8 ianuarie 2015 am deja “pacienţi” pentru primul eveniment. Ţineţi-mi pumnii!