Desi in malaeziana acest preparat are un nume nu tocmai apetisant, este usor de facut, destul de rapid, aromat si chiar delicios. Merge minunat alaturi de o bere rece, sau insotit de un vin alb, parfumat si dulceag.
Preparatul consta dintr-un aluat in care s-au amestecat creveti, vegetale, mirodenii si alte arome. Acesta este impartit in portii de diferite dimensiuni, de forme neregulate, care se prajesc apoi in grasime, timp de cateva minute. Este un preparat care se gateste in casa si pe strada, simplu si fara fasoane; poate fi intalnit si in meniurile unora dintre restaurante.
In engleza, denumirea acestor portii de aluat prajite in grasime este “fritters”, dar zau daca stiu cum s-o traduc in limba noastra. Nu am descoperit, din pacate, o denumire echivalenta; cea mai apropiata ar fi chiftele, dar nu ar fi corecta.
Pana imi spune cineva cum le zice pe romaneste, eu o sa le zic “prajele”, fiindca trebuie sa poarte si ele un nume.
Bucatarie: malaeziana
Dificultate: usor
Cantitate: 2 portii
Timp de preparare: 15 minute
Timp de gatit: 8 minute
Ingrediente:
250 g cozi de creveti, curatate, taiate in 2-3 bucati
250 g faina
5 g praf de copt
1 lingurita de sare
1/2 lingurita de piper alb
2 lingurite de curcuma, praf
3 cm bucata de ghimbir, curatata si tocata marunt
250 ml apa, sau cata este nevoie
1 ceapa medie, taiata fasiute subtiri
2 catei de usturoi, tocati marunt
3 cepe verzi, tocate
2-3 ardei iuti, tocati marunt (sau 2 lingurite de pasta de ardei iute)
50 g boabe de porumb fiert (sau porumb din cutie)
ulei, pentru prajit
2-3 linguri de sos sau pasta de ardei iuti, pentru servit
Instructiuni:
Se cerne faina intr-un castron mare. Se adauga sare, piper, curcuma si apa si se amesteca pana se formeaza un aluat gros.
Adaugati mai intai trei sferturi din apa si vedeti ce se intampla. Daca este nevoie folositi si restul de apa, sau chiar suplimentati cantitatea, Aluatul trebuie sa fie gros si relativ uscat, ca sa cada usor din lingura.
Se adauga apoi creveti, ceapa, ceapa verde, usturoi, ardei iuti, ghimbir si porumb si se amesteca bine.
Se incinge bine uleiul intr-un wok. Se ia mixtura de aluat si creveti cu lingura si se transfera cu grija in uleiul fierbinte. Asigurati-va ca fiecare lingura de mixtura contine macar o bucata de crevete. Se prajesc… prajelele pana ce se rumenesc frumos, circa 3-4 minute.
Se scot prajelele si se scurg pe prosoape de hartie. Se transfera apoi, dupa 1-2 minute, pe un gratar metalic, unde sa se poata aerisi si pe dedesubt. Daca raman pe hartia umeda de grasime, prajelele isi pierd textura crocanta. Se servesc calde, alaturi de sos iute.
Nota:
Cele mai multe variante de reteta de cucur udang nu folosesc ceapa verde, ci koo chye, sau cepsoara chinezeasca (Chinese chives / garlic chives) care seamana la frunze cu ceapa verde: plate si lungi. Au o aroma usturoiata destul de puternica, asa ca probabil un inlocuitor bun ar fi fost leurda. Eu am folosit o combinatie de ceapa verde cu usturoi, pentru ca mi-a fost cea mai la indemana (de unde leurda in octombrie?) si mai in spiritul sud-est asiatic de gatit.
Ca sos picant, am folosit unul din “fabricatie proprie”, cu aroma de ghimbir si limeta, potrivit, dupa gustul meu, cu preparatele din fructe de mare, peste si pui.
Sfaturi:
Ca sa verificati asezonarea, prajiti o… prajea mai mica si gustati-o. Daca simtiti ca mai trebuie sare, piper, ardei iute, ghimbir sau usturoi, corectati si faceti inca o proba, pana ce obtineti gustul care va convine.
Daca folositi creveti de dimensiuni mici, ii puteti lasa intregi.
Puteti chiar folosi creveti deja gatiti, caz in care limitati timpul de prajire la doar 2 minute, pana ce portiile de mixtura se rumenesc uniform.
Puteti prepara cucur udang fie tocand marunt ingredientele (ceapa, crevetii, ceapa verde) fie urmarind o textura mai “bucatoasa” si tocand ingredientele mai grosier.
Daca doriti sa incropiti singuri un sos picant, va sfatuiesc sa incercati un sambal kecap, un condiment indonezian, dar folosit mult si in Malaezia. Acesta are textura unui salsa mexican: multe ingrediente tocate. Este foarte rapid si simplu de preparat.
De la mama preparatului, din Kuala Lumpur, trebuie sa va spun ca numele suna chiar si mai amuzant pre limba sa: se pronunta ”ciuciu”, cu un fel de r mut, abia sugerat. Și am mai aflat ca e o mîncare foarte populara la micul dejun, si ca se poate combina foarte bine si cu sos satay.
In malaeziana numele nu are nici o problema, inseamna exact ce ai tradus tu. In romana suna ciudat … hahaha
Din poza nu arata deloc asa cum le cunosc eu.
A cam trecut vremea de bere rece … hahaha (apropo de asta, cat de misto era daca la oktoberguxt ar fi fost pe langa carnati de casa si bere de casa … hahaha)
Rude apropiate cu pakorele.
Multe variante nu folosesc porumb. Unele pun muguri de fasole.
Unele variante folosesc creveti intregi si destul de marisori, curatati dar cu coada iar altele pun creveti necuratati, arata spectaculos dar sunt pentru cei mai aventurosi. Unele sunt de dimensiuni mici cat o imbucatura (mai mare) altele sunt destul de mari.
@cristi-j: Normal ca in malaeziana numele este potrivit. 🙂
Cum ziceam si la inceputul retetei, sunt enorm de multe variante, si ca forme si ca ingrediente.
Daca voi repeta reteta, cred ca o sa las bucatile de creveti mai mari si aluatul mai “apos”.
Bere de casa? Interesant, dar nu cred ca se poate compara cu berea de pe piata, la fel cum vinul de casa nu se compara cu vinurile din magazin. Ma refer la produse de calitate, nu la vin de hruba sau la vreo bere proasta.
Din pacate, in ce priveste bauturile alcoolice, chestia cu “de casa” nu functioneaza decat pe la unele lichioruri ca afinata, visinata, caisata etc., la tuica si poate la alte cateva. La bere, vin, coniac, whisky, spumant si multe altele trebuie sa asiguri conditii de fabricare imposibil de atins in casa.
Ha-ha, prajele!
Ar fi buna ca gustare cu bere. Singura mea problema de aici este curcuma. Nu am dat de ea prin supermarketuri. Dar nu cred nici ca este obligatorie. Gresesc?
@Calina: Nu gresesti. Curcuma da culoare, dar nu este obligatorie.
Si sirul retetelor asiatice continua!
Nostim termenul prajele; intr-adevar fritters nu sunt tot una cu chiftele si nici eu nu gasesc in romana vreun cuvant potrivit.
Am mancat preparate similare din mai multe bucatarii etnice.
Toate au fost delicioase cind au fost gatite bine dar cel mai mult mi-a placut un preparat inrudit cu prajelele astea: pakoras cu ceapa.
Cred ca ai si tu reteta pe blog, nu am acu timp sa caut.
Si malaezienii au cu ceapa, se cheama cucur bawang.
@Memphis: Continua cat am timp de ele. Incerc sa nu le las deoparte.
Am pe blog reteta de pakora; nu te contrazic: bune rau de tot.