aluat | Retetele lui Radu - Gastronomie:

Supa cu coltunasi wonton

Wonton este denumirea purtata de un tip de coltunasi chinezesti. Termenul se mai translitereaza si sub formele wantan, wanton, wuntun si chiar huntun. Foile de aluat folosite la prepararea lor sunt patrate, iar formele sub care se prezinta coltunasii sunt diferite.
Supa cu coltunasi wonton
Cel mai adesea coltunasii wonton se gatesc prin mijotare (fierbere molcoma), prajire in baie de ulei sau in aburi. O alta metoda destul de populara este una mixta, folosita de japonezi in cazul coltunasilor gyoza: coltunasii se prajesc mai intai in putin ulei, dupa care in wok se adauga apa, se acopera vasul si se continua gatitul in aburii care se formeaza.
(mai mult…)

Citeste tot

Dal samosa

Samosa este un fel de coltunas prajit sau copt, continand o umplutura, de obicei sarata, compusa din legume, leguminoase, ceapa, mirodenii si, uneori, carne tocata de miel sau pui.
Dal, dahl, dhal sau daal este un termen generic pentru leguminoase uscate si sparte in jumatate. Titlul ar indica, deci, un fel de coltunasi cu o umplutura pe baza de linte.
Dal samosa
(mai mult…)

Citeste tot

Yaki-gyoza

Gyoza denumeste in japoneza un tip de coltunasi, umpluti cu diferite variante de amestecuri de legume, fructe de mare, peste, porc, pui, oaie sau vita. Acesti coltunasi, odata umpluti, se pot gati in mai multe feluri: prajiti in tigaie si apoi inabusiti in aburi, caz in care se numesc “yaki-gyoza”, fierti molcom in apa, adica “sui-gyoza”, si prajiti in baie de ulei, cand sunt numiti “age-gyoza”.
Yaki-gyoza
Odata gatite, gyozele se servesc cu diferite dipuri, de obicei pe baza de sos de soia; si aici puteti improviza, folosind ingredientele astfel ca sa obtineti sosuri cu gust predominant sarat, dulce, acrisor sau picant, dupa cum va convine.
(mai mult…)

Citeste tot

Baba al rum

Acest desert isi trage originea din “babka”, o prajitura inalta si cilindrica, din Polonia, unde inca este gatita in aceasta forma. “babka” inseamna “batrana”, sau “bunica”, fiind un diminutiv al cuvantului “baba”.
Baba al rum
“Baba au rhum” a fost lansata la Paris, undeva pe la 1835, fiind introdusa via Alsacia si Lorena.
Stanisław Leszczyński, regele exilat al Poloniei ar fi, se pare, “vinovat” pentru raspandirea acestui desert. El a avut ideea inmuierii unui gugelhupf (o prajitura, oarecum similara, dar uscata, comuna in Alsacia si Lorena) in alcool: vin Malaga sau lichior Tanaisie. Ideea inmuierii in rom a aparut abia pe la 1835 si a avut cel mai mare succes.
(mai mult…)

Citeste tot

Samosa

Termenul “samosa”, sau “samoosa”, denumeste un fel de ghiozlomele (din turcescul “gözleme”, adica niste coltunasi care, in loc sa fie fierti, sunt prajiti in ulei) umplute cu un amestec, puternic asezonat cu mirodenii, de cartofi, ceapa, mazare, linte, carne tocata, fructe uscate etc. Se pare ca “samosa” provine din limba persana, din cuvantul “sanbosag”.
Samosa, ca preparat, este originar din statul indian Uttar Pradesh, dar s-au raspandit in timp in tot subcontinentul indian, in sud-estul Asiei, Asia centrala, Peninsula Arabiei, Africa si zona Mediteranei.

Cel mai adesea, o samosa are gust picant, dar exista si variante cu gust dulce. Dimensiunile si consistenta unei samosa pot diferi foarte mult, dar de obicei sunt de forma triunghiulara si mari cat sa poti musca de 1-2 ori din ele.
(mai mult…)

Citeste tot

Tarta Tatin

Tarta Tatin – o reteta clasica in varianta personala

Cum am mai spus, nu ma omor dupa deserturi; singurele care imi plac cu adevarat sunt cele cu fructe, asa ca nu este de mirare ca tarta Tatin este unul dintre preferatele mele. A intra usor intr-un Top 3 personal.

Reteta este una clasica, aproape toata lumea care gateste mai des a facut-o. Este posibil ca varianta mea personala sa va placa, mai ales ca am avut ocazia s-o testez de multe ori, cu succes, la evenimentele pe care le-am sustinut.

Acest desert are si o istorie interesanta. Se pare ca a fost creat, din greseala, de doua surori, Stéphanie si Caroline Tatin, la hotelul Tatin din Lamotte-Beuvron.

Se spune ca cele doua surori ar fi vrut sa prepare o simpla placinta cu mere, dar ar fi lasat prea milt timp merele si zaharul in untul incins.

In fine, puteti gasi intreaga poveste aici, nu are rost s-o repet si eu.

  • Bucatarie: franceza
  • Dificultate: usor
  • Cantitate: 8 portii
  • Timp de preparare: 20 minute
  • Timp de gatit: 45 minute

Ingrediente pentru Tarta Tatin

  • 4 mere marisoare
  • 8 linguri de zahar
  • 1/3 pachet de unt 82% grasime
  • 1 foaie de aluat fraged, potrivita ca dimensiune pentru vasul in care lucrati
  • 100 g stafide
  • 60 ml coniac (sau brandy)
  • 1/2 lingurita de scortisoara
  • 1/2 lingurita de coaja rasa de lamaie
  • firisoare de coaja de lamaie, pentru ornat
  • frunze proaspete de menta, pentru ornat
  • frisca, pentru servit

Mod de preparare tarta

Se pun stafidele la inmuiat in coniac si se acopera cu folie de plastic. Se incinge cuptorul la 200 °C. Foaia de aluat se tine deocam data in frigider.

Se curata merele de coaja si li se scot cotoarele (eu am o ustensila speciala pentru asa ceva, un fel de cilindru cu capatul inferior zimtat, care strapunge marul, de la codita la fund, trecand prin cotor, cu curatand totul in cale), dupa care se taie in sferturi.

Se incinge o cratita foarte putin inalta sau o tava rotunda, potrivita ca dimensiune, la foc mic. Se adauga untul si se lasa sa se topeasca.

In momentul in care incepe sa sfaraie, se adauga zaharul, presarandu-l uniform pe intreaga suprafata a tavii. Se lasa sa se caramelizeze zaharul pana ce capata o culoare aurie; in acest timp se scutura tava de cateva ori, pentru a uniformiza caramelizarea.

Se adauga feliile de mar, asezandu-le pe partea convexa, in cerc, de-a lungul perimetrului tavii. Se umple apoi centrul tavii asezand sferturile astfel ca sa acopere cat mai bine suprafata. Se gatesc merele 5-7 minute, pana ce se fac moi si se caramelizeaza.

Nu este nevoie sa se intoarca; daca sunteti sigur ca nu se sfarama si daca vreti sa obtineti o culoare bruna mai pregnanta (cum a fost cazul meu), le si puteti intoarce. Indiferent ce faceti, la sfarsitul gatitului sferturile de mar trebuie sa fie asezate pe partea convexa.

Se ia tava de pe foc si se lasa sa se raceasca putin. Se scurg stafidele de coniac si se presara, cat mai uniform, peste mere. Se procedeaza la fel cu scortisoara si cu coaja rasa de lamaie.

Se intinde foaia de aluat peste mere, presand la margini, astfel ca sa acopere bine si cat mai fix merele. Se practica in foaia de aluat cateva taieturi mici, ca aburul sa aiba o cale de iesire, fara a ripe aluatul.

Se introduce tava in cuptor si se lasa la copt 25-35 de minute, pana ce aluatul este copt si a capatat o culoare frumoasa, aurie.

Se scoate tava din cuptor, se asaza peste ea un platou termorezistent si se rastoarna cu grija. Se asaza platoul pe masa si se bate yusor fundul tavii, ca tarta sa se desprinda mai lesne. Se ridica tava. Daca unele bucati de mar au ramas lipite de fundul tavii, se dezlipesc cu grija si se asaza pe tarta, la locurile lor. Se lasa tarta sa se raceasca pana ce ajunge la temperatura camerei.

Se serveste fie ca atare, la temperatura camerei sau rece, fie cu frisca.

Nota:
Eu am ales sa lucrez cu mere Granny Smith, caci au o textura ferma si un gust acrisor care imi plac deopotriva. Am incercat si mere din soiurile Ionatan si Golden Delicious. Bune, nimic de zis, dar parca Granny Smith sunt mai pe gustul meu.

Nu va zgarciti sa cumparati unt cu 60% grasime, mai ieftin, dar plin de apa.

Eu am lucrat cu un set de vase (tava si platou) special pentru tarta Tatin, de la Emile Henry. Scump, dar merita.

Citeste tot

Papanasi

Iata ca proiectul “Reţeta tradiţională românească preferată de dvs.”, initiat de Fairy, acela de a gasi reteta traditional preferata de romani, si-a incheiat prima etapa. Votul publicului a decis cele mai populare zece retete. Acestea sunt:
Sarmale
Ciorba de burta
Tochitura de porc
Cozonac
Piftie
Mamaliga cu branza
Papanasi
Drob
Iahnie de fasole cu afumatura
Parjoale

(mai mult…)

Citeste tot

Pe scurt despre acoperirea alimentelor (coating)

Introducere
Cred că termenul „acoperire” vă miră. Recunosc că nu este unul uzitat prin bucătării; acolo se folosesc uneori cuvinte ca „pesmetare” şi „făinare”, care se referă la acoperirea alimentelor cu un strat protector de pesmet, respectiv făină. Acestea nu se regăsesc în DEX, fiind folosite ocazional, ca parte a argoului profesional.
Cum în acest mic articol vreau să vă vorbesc despre mai multe feluri de a realiza acest strat protector, am ales un cuvânt generic, pe care să-l folosesc indiferent de ingredientele care compun acel strat.
(mai mult…)

Citeste tot
Page 1 of 2
1 2