bucatarie japoneza | Retetele lui Radu - Gastronomie:

Pe scurt despre sansho

Bucătăria japoneză este, aş zice eu, un caz aparte între bucătăriile asiatice estice şi sud-estice. Unul dintre motive ar fi folosirea extrem de parcimonioasă a mirodeniilor şi condimentelor; chiar şi ierburile aromatice sunt rar folosite. Este, în opinia mea, o bucătăria frugală şi simplu asezonată, destul de fadă, la prima vedere, faţă de alte bucătării din zone geografice apropiate şi chiar faţă de bucătăriile coreeană şi chineză din care îşi trage rădăcinile.

(mai mult…)

Citeste tot

Pe scurt despre dashi

Dashi – gustul de bază al bucătăriei clasice japoneze

Nu exagerez cu nimic atunci când afirm că dashi este gustul de bază al bucătăriei clasice japoneze. Dashi este fondul (corespunzător fondurilor din bucătăria europeană: supă, zeamă de carne, bulion, fumet) principal al tuturor bucătăriilor regionale japoneze şi este preparat foarte simplu şi rapid, din alge şi peşte uscat.

Spre deosebire de fondurile europene, care pot dura multe ore, sau chiar de cele chinezeşti, şi ele mai laborioase şi mai consumatoare de timp, prepararea unui dashi necesită doar 15 minute.

Pentru japonezi dashi nu este doar baza supelor şi sosurilor, ci chiar „scheletul” întregii bucătării: este gustul de bază, reîntâlnit în cvasi-totalitatea preparatelor.

Dashi dă o savoare subtilă supelor, preparatelor mijotate, aburite şi înăbuşite, salatelor, dipurilor, orezului şi tăiţeilor. Odată ce stăpâniţi prepararea fondului dashi, se poate spune că aveţi acces la „fundaţia” bucătăriei japoneze; restul va urma de la sine.

Ce contine Dashi?

Japonia este formată dintr-o serie de insule, aşa că nu este nimic de mirare în faptul că fondul principal al bucătăriei locale se prepară cu ingrediente din mare.

Un dashi conţine, în forma sa de bază, doar apă, alge „kombu” (sau kombu) şi „katsuobushi”, adică peşte bonito (un prădător de dimensiuni medii, din familia Scombridae, din care mai fac parte, printre altele, sardinele şi tonul) uscat.

Gustul deosebit al fondului dashi este dat în principal de concentraţia mare de inozinaţi şi glutamaţi naturali din katsuobushi răzuit (răzătura se numeşte „kezurikatsuo”). Cele două clase de compuşi au o acţiune sinergetică, adică se potenţează reciproc, iar savoarea totală este mai mare decât suma savorilor separate.

În afară de „kombu” şi „katsuobushi” există variante de dashi care folosesc şi ciuperci „shiitake” şi/sau sardine „niboshi” (un fel de anşoa).

Cu toată rapiditatea de preparare, cu tot numărul mic de ingrediente folosite, aş zice chiar împotriva importanţei sale şi al tradiţionalismului japonez, atât de marcant în alte privinţe, în Japonia de astăzi dashi aproape că nu se mai prepară în casă.

Se comercializează pe scară extrem de mare dashi lichid sau sub formă de granule; acestea sunt, de fapt, concentrate de dashi, căci conţin inozinaţi şi glutamaţi (compuşi răspunzători pentru prezenţa de umami), în cantitate mult mai mare decât un dashi preparat în casă.

Tipuri de Dashi

Există, cum spuneam mai sus, câteva variante de dashi, fiecare utilizând ingrediente diferite şi metode oarecum diferite de preparare. Totuşi, mulţi dintre specialişti consideră că, în mare, există doar patru tipuri principale de dashi.

Dashi vegetarian

Este un fond care utilizează doar alge kombu şi ciuperci shiitake, extrem de simplu de preparat.

Dashi vegetarian – Ingrediente:
  • 2 bucăţi cât palma de alge kombu
  • 3 ciuperci shiitake uscate
  • 1 litru de apă

Instrucţiuni de preparare:

Se înmoaie kombu şi shiitake în apă, timp de minim1 oră (peste noapte este cel mai bine), după care mixtura se aşază pe ochiul aragazului, pe o flacără mică. Se dă apa lent în clocot molcom (nu se lasă să ajungă la un clocot puternic, căci fondul ar ieşi tulbure şi cu gust prea puternic pentru modul în care gătesc japonezii), şi se scot bucăţile de kombu atunci când încep să plutească. Se măreşte flacăra şi se dă lichidul în clocot iute; se fierbe rapid 2 minute, apoi se stinge flacăra. Se lasă lichidul să se răcească înainte de a scoate din el ciupercile shiitake.

Mizu dashi

Aceasă variantă de dashi este numită „dashi trişat”; veţi vedea imediat de ce. Bucătarii japonezi sunt renumiţi pentru modul eficient în care folosesc resursele; acest mod de a fi se datorează educaţiei, care îşi trage rădăcinile de acum câteva sute de ani. Mai curând lipsită de resurse naturale, cu câteva excepţii notabile ca peşte, fructe de mare şi orez, bucătăria japoneză pune mare preţ pe seriozitatea cu care priveşte toate aspectele culinare şi pe folosirea inteligentă a timpului şi a resurselor. Ce poate fi mai frumos, conform acestei atitudini, decât să prepari un fond gustos şi fin în timp ce dormi?

Această variantă de dashi a fost „trişată”, şi încă este, de milioane de femei japoneze, care îşi organizează eficient mesele de a doua zi.

Mizu Dashi – Ingrediente:

  • 2 litri de apă caldă clocotită
  • 1 bucată cât palma de kombu
  • 3 ciuperci shiitake
  • 5 g fulgi de bonito (kezurikatsuo)

Instrucţiuni de preparare:

Se pun toate ingredientele într-un borcan termorezistent şi se lasă să infuzeze peste noapte. Fulgii de bonito se vor lăsa la fundul vasului, aşa că lichidul trebuie strecurat înainte de a fi folosit. Acest dashi rezistă bine 3 zile în frigider.

Konbu Dashi (sau Dashi numărul unu)

Acest fond este varianta cea mai populară şi cea mai folosită. Numele este relevant şi cred că provine din China, unde copiii unei familii sunt numiţi „fiul numărul unu”, sau „fiica numărul unu”, pentru a desemna primul născut din fiecare sex.

Kombu Dashi – Ingrediente:

  • 1 bucată de kombu de dimensiunea unei palme
  • 1 litru de apă
  • 20 g fulgi de bonito (kezurikatsuo)

Instrucţiuni de preparare:

Se înmoaie kombu în apă, într-o cratiţă, cel puţin 1 oră (ideal peste noapte) înainte de a pune cratiţa pe o flacără medie. Dacă nu aţi avut timp suficient pentru a înmuia bine kombu, folosiţi o flacără mică-mică de tot, pentru a da timp algelor să infuzeze (asta presupunând că aveţi timp la dispoziţie pentru această fază a preparării).

Se scoate kombu când începe să plutească şi când lichidul începe să bolborosească foarte uşor. Se adaugă fulgii de bonito. Se măreşte flacăra puţin şi se găteşte dashi până ce lichidul începe să bolborosească din nou, foarte molcom. Atenţie, nu trebuie să clocotească puternic.

Se stinge flacăra şi se lasă bonito să se aşeze pe fundul cratiţei. Se strecoară dashi prin tifon sau o sită fină, metalică, căptuşită cu prosoape de bucătărie. Un astfel de dashi este recomandat să se folosească în aceeaşi zi în care a fost preparat.

Un alt mod de a găti kombu dashi este de a stinge flacăra înainte de a adăuga fulgii şi de a-i lăsa doar la infuzat minim 10 minute, în apa fierbinte, dar fără a mai duce lichidul aproape de temperatura de fierbere.

Iată şi un filmuleţ care exemplifică, în mod destul de corect, prepararea acestui tip de dashi.

 

Niboshi dashi

Este o variantă de sushi care foloseşte în loc de fulgi de bonito sardine niboshi uscate. Reţeta este foarte simplă, singurul lucru mai complicat fiind pregătirea peştilor.

Niboshi Dashi – Ingrediente:

  • 20 g niboshi (sardine uscate)
  • 1 litru de apă

Instrucţiuni de preparare:

Se îndepărtează capetele peştilor, apoi aceştia se desfac în jumătate, pe lungime, şi se curăţă de măruntaie. Acest lucru preîntâmpină apariţia gustului amar.

Se pune apa intr-o oală şi se lasă niboshi la înmuiat circa 1 oră. Se dă apoi lichidul într-un clocot molcom şi se lasă să mijoteze uşor 5 minute, îndepărtând spuma care apare la suprafaţă. Se stinge flacăra şi se lasă dashi să se răcească. Se strecoară dashi prin tifon sau o sită fină, metalică, căptuşită cu prosoape de bucătărie. Un astfel de dashi este recomandat să se folosească în aceeaşi zi în care a fost preparat.

Dashi – Concluzie:

Deşi un dashi are nevoie de un pic de planificare, gătitul în sine nu depăşeşte 15 minute, iar rezultatul merită efortul, căci este indiscutabil mai fin, mai parfumat şi mai gustos decât granulele de dashi, prea sărate şi cu adaus de glutamaţi sintetici.

Am preparat o singură dată dashi, cu ingrediente primite de la Marius Delaepicentru, căruia îi mulţumesc din suflet pentru amabilitate. Mai am ingrediente ca să repet isprava de încă alte câteva ori.

Deşi apreciez simplitatea preparării unui dashi, mult mai simplu şi mai rapid decât fondurile europene, aş zice totuşi că acestea din urmă mi se par mai gustoase. Sunt convins că la baza acestei aprecieri stă şi obişnuinţa, bineînţeles.

Una peste alta, dashi nu poate fi ocolit de cei ce iubesc bucătăria japoneză, este este sufletul acesteia şi îi dă savoarea caracteristică.

Citeste tot

Fotografii de pe papamond (38)

Daca in episodul trecut al acestui serial v-am prezentat cateva preparate din bucataria coreeana, astazi a venit randul unei alte culturi culinare, cea japoneza, foarte la moda si relativ putin accesibila la noi, atat datorita raritatii restaurantelor nipone, cat si preturilor, care imi par nejustificat de ridicate.

(mai mult…)

Citeste tot

Somon cu sos teriyaki

Teriyaki este o tehnica de gatit japoneza, in care alimentele sunt fripte pe gratar sau chiar sub grill-ul cuptorului, alaturi de un sos preparat pe baza de sos de soia, numit “tare”; carnea este marinata inainte, si/sau stropita cu marinada in timp ce se gateste.
Termenul “teriyaki” este format din cuvintele “teri”, care se refera la luciul dat de continutul de zahar din “tare”, iar “yaki” se refera la prepararea pe gratar, sau in cuptor.

(mai mult…)

Citeste tot

Fotografii de pe papamond (30)

Până acum 100 de ani aproape necunoscut în afara Japoniei, wasabi a devenit popular mai ales datorită sushi-ului, preparatul „cheie” al bucătăriei japoneze pentru foarte mulţi occidentali, nefamilliarizaţi cu cultura culinară niponă.

(mai mult…)

Citeste tot

Pe scurt despre seminţele de lotus

Seminţele de lotus sunt un ingredient care joacă un rol important în unele bucătării, cum este cea din Columbia (în zonele din jurul oraşelor Barranquilia şi Cartagena), dar mai ales cele din sud-estul Asiei şi în special în cea chineză şi în cea japoneză; în China sunt folosite nu doar la gătit, ci şi în medicina tradiţională. Lotusul aparţine plantelor din genul Nelumbo, specia Nelumbo nucifera, numite “lotus indian”. Este o plantă de apă curgătoare, care creşte în climat semitropical. Aşa cum o arată şi numele, provine din India, de acolo răspândindu-se acum 2.000 de ani pe suprafeţe enorm de mari, din China până în Egipt.

Lotusul a fost şi încă este preţuit ca simbol religios de numeroase culturi, dar a fost întotdeauna şi o sursă folositoare de nutrienţi, căci cele mai multe dintre părţile sale sunt comestibile.
(mai mult…)

Citeste tot

Omleta japoneza

Va propun spre vizionare acest film, o adevarata demonstratie de preparare a asa-numitei omlete japoneze, o denumire oarecum improprie din punctul meu de vedere, dar acest lucru nu scade cu nimic din virtuozitatea bucatarului si din originalitatea preparatului.
Vizionare placuta!

Citeste tot

Porc cu taitei somen

Reteta este extrem de simpla si foarte gustoasa. Taiteii somen sunt preparati din faina de grau si sunt proprii bucatariei japoneze. Sunt subtiri, cu un diametru mai mic de 1,3 mm si se servesc de obicei reci. Seamana mult cu alte tiprui de taitei japonezi, ca udon si hiyamugi, diferind doar prin diametru.
Porc cu taitei somen
(mai mult…)

Citeste tot
Page 1 of 3
1 2 3