După China, Mesopotamia, India şi Egipt, după daci, bizantini şi mayaşi, iată că a venit şi rândul Greciei Antice. Era şi timpul, aş zice, căci deşi am intenţionat să tratez aceste civilizaţii în mod cronologic, Grecia Antică a fost precedată în articolele mele, în mod oarecum ilogic, de daci şi bizantini.
Am reuşit abia zilele acestea să definitivez materialul dedicat culturii culinare a Greciei Antice. Cred că este mai bine mai târziu, decât niciodată; am avut mult material de parcurs, de aranjat, tradus şi interpretat. Sper să fi făcut o treabă măcar decentă şi să vă pot oferi câteva informaţii interesante. Sunt destul de mulţumit de cum mi-au ieşit unele părţi ale articolului, mai puţin mulţumit de altele, dar una peste alta cred că am acoperit cam tot ceea ce era mai important.
Ca de obicei, comentariile, completările şi criticile dvs. sunt aşteptate de mine cu plăcere şi nerăbdare.
(mai mult…)
cereale | Retetele lui Radu - Gastronomie:
Cum se gătesc cerealele
Într-o serie de articole publicate anterior, am subliniat faptul că civilizaţia umană, aşa cum o cunoaştem astăzi, a fost posibilă datorită surplusului de alimente adus, în principal, de culturile a trei cereale importante: orez, grâu şi porumb.
Cred că o mică serie de mici articole dedicate cerealelor nu ar fi nefolositoare şi nici neimportantă, mai ales că am remarcat în decursul anilor că bucătăria noastră nu excelează în arta de a incorpora cerealele în preparatele culinare. În afară de pâine, pilaf, mămăligă, sarmale, terciuri şi colivă cerealele joacă rareori un rol important, folosirea lor fiind mai curând sporadică. Cu toate acestea, se gătesc foarte uşor, sunt extrem de versatile şi formează un aliment hrănitor, săţios, gustos şi cu destule beneficii nutriţionale.
(mai mult…)
La masă cu strămoşii – Bizanţul (5)
Cultura bizantină a fost una inovativă, silită în permanenţă să absoarbă şi să adapteze. Partea sa culinară nu a făcut excepţie. În Constantinopole, amestecurile neaşteptate şi uimitoare de arome, gusturi, texturi şi culori erau ceva obişnuit. De exemplu, carnea de porc, în timp ce era gătită la cuptor, era unsă cu vin amestecat cu miere; peştii erau asezonaţi cu chimen; raţele se găteau în sos de vin; fasolea era gătită cu garos, muştar, sare şi chimion.
Vechile reţete erau în permanenţă adaptate la gusturi noi; un exemplu este dat de preparatele de tip „en papillote”: dacă anticii foloseau preponderent frunzele de smochin ca ambalaj pentru alimente, bizantinii le foloseau preponderent pe cele de la viţa-de-vie. Avem de-a face aici cu precursoarele „dolmade”-lor greceşti, cipriote şi turceşti, a „sarmak”-ului turcesc şi a sarmalelor în general.
(mai mult…)
Pe urmele mămăligii (1)
Este uimitor cum, nu arareori, un popor este identificat, în mod distinct faţă de altele, printr-unul dintre preparatele sale culinare tradiţionale. Românilor li se atribuie foarte des apelativul de „mămăligar” şi, în multe ocazii, cultura noastră culinară este „redusă” la doar trei preparate: mămăligă, mititei şi sarmale.
(mai mult…)
Fotografii de pe papamond (40)
Fotografia de mai jos reprezintă un grup de tinere care recoltează orezul, undeva în Cambodgia. Fotografia este interesantă, iar figura tinerei din prim-plan este foarte expresivă: citim pe ea un pic de uimire, căci poate a fost luată prin surprindere de fotograf, dar, în acelaşi timp, parcă şi neîncredere, sau măcar circumspecţie. Sentimentul de uimire este simplu de înţeles; circumspecţia se explică, probabil, prin prudenţa cu care te învaţă o viaţă grea, cu multe lipsuri şi cu la fel de multă muncă.
(mai mult…)
La masă cu strămoşii – India (2)
În episodul de astăzi este prezentat din punct de vedere culinar şi nutriţional aportul adus la cultura culinară indiană de două extrem de importante grupuri etnice care s-au stabilit pe teritoriul actualului sub-continent indian: dravidienii şi arienii.
(mai mult…)
Pe scurt despre miso (1)
Prepararea de miso a fost considerată de japonezi, în ultimile câteva sute de ani, a fi o adevărată artă. Printr-un proces de dublă fermentare, leguminoasele şi cerealele sunt transformate într-un condiment minunat, cu (adevărate sau presupuse) mari calităţi vindecătoare.
Miso este, deci, un condiment tradiţional japonez produs prin fermentarea unor leguminoase şi cereale împreună cu sare şi ciuperci kojikin. Miso-ul cel mai cunoscut, şi despre care vom povesti cel mai mult, este cel preparat din fasole soia.
(mai mult…)
La masă cu strămoşii: Egiptul antic (1)
Ştiu că am promis că în cadrul acestei serii de articole va urma, după civilizaţia mesopotamiană, cea chineză, dar încă nu am descoperit cel mai bun mod de a o aborda. Cea egipteană a ieşit mult mai uşor din condei, aşa că vă voi ruga să acceptaţi să ne ocupăm mai întâi de ea. Întârzierea aceasta sper că va fi doar în avantajul materialului dedicat bucătăriei chineze, căci îmi va permite să-l gândesc mai mult timp.
(mai mult…)
