Un prieten mi-a povestit cândva schema făcută de o editură, ca să nu plătească traducerea cărţilor. Dădea la tradus, ca „probă”, câte 20 de pagini fiecărui traducător de pe piaţă, fără ca aceştia să ştie unul de celălalt. Apoi le comunica tuturor, cu regrete, că proiectul s-a amânat; după ceva vreme comasa traducerile, folosea un redactor să le aranjeze pe ici colo şi publica bine-mersi cartea, cu o mare economie de bani. Ceva similar s-a încercat şi în domeniul culinar, aşa că vreau să vă spun o poveste de prostit bloggerii.

A fost odată ca niciodată o clinică de nutriţie. Dorea această clinică să scoată o carte cu reţete dietetice, ca toată clientela să beneficieze de reţete sănătoase, cu nutrienţii strict calculaţi, frumos scrise, bine gătite şi minunat fotografiate.
(mai mult…)

Citeste tot