Mirodeniile au fost motivul pentru care am început să gătesc. Mai întâi m-a atras istoria lor, şi abia apoi aromele, culorile şi gustul. Deşi astăzi sunt concentrat mai mult asupra gătitului, istoria şi rolul jucat de mirodenii în evoluţia omenirii continuă să mă fascineze. Aşa se explică faptul că mă documentez continuu asupra acestui subiect, lucru ce mi-a permis să identific zone geografice care au jucat roluri cheie în istoria producerii, comercializării şi utilizării culinare a mirodeniilor. Subiectul mi s-a părut atât de interesant, încât a dus la intenţia de a scrie o serie de articole ce descriu bucătării exotice, semi-necunoscute, pline de farmec, de legendă şi mister, legate de vechiul comerţ cu mirodenii. Astăzi despre Zanzibar.
(mai mult…)
comert | Retetele lui Radu - Gastronomie:
La masă cu strămoşii: Dacia (5)
Am ajuns la sfârşitul serialului dedicat Daciei culinare. Acest ultim episod vă prezintă schimburile comerciale şi culturale ale Daciei cu civilizaţiile vecine, precum şi influenţele culinare suferite înainte şi imediat după cucerirea romană.
(mai mult…)
Rodul întâmplării – partea 1
Introducere
De obicei, atunci când se aminteşte despre întâmplări care au avut un rol deosebit în evoluţia societăţii, se aminteşte despre descoperirea penicilinei, din 1929, atribuită lui Alexander Fleming. Bacteriologul scoţian a avut incontestabil partea sa de merit, dar co-autor al descoperirii penicilinei este… întâmplarea. Plecat în concediu, Fleming a lăsat câteva probe, legate de cercetările sale asupra modului în care se poate mări capacitatea naturală de apărare a organismului. La întoarcere a găsit probele conţinând un fel de mucegai, care s-a dovedit a fi Penicillium notatum, de unde şi numele penicilinei.
(mai mult…)
Omul care împute locul – partea 3
Acest articol ţine locul celui de mâine. Mâine este ajun de Crăciun şi nu se face să vin cu un astfel de titlu. Aşa că îl public astăzi, căci trebuie neapărat să mă descarc, aşa cum ar face cineva care este dezamăgit şi un pic furios.
Vă povesteam într-un articol anterior despre un mic magazin, situat în Piaţa Traian, şi vă semnalam câteva produse deosebite, cele mai multe româneşti. Apropo de titlul articolului, locul nu părea a puţi, ba din contră, mirosea mereu frumos: a mezeluri bune, a brânzeturi de calitate, a pasteis de Nata şi a ştrudel cu mere, a uleiuri presate la rece şi a alte bunătăţuri.
Mărturisesc că era un loc unde mergeam cu plăcere, nu doar fiindcă îmi era la îndemână; vânzătorii erau amabili şi volubili, glumeau cu clienţii şi se mişcau repede, magazinul era curat şi dichisit, preţurile acceptabile.
(mai mult…)
Pe urmele sării – partea 2
Evul Mediu
În timpul Evului Mediu sarea a continuat să fie un bun preţios, transportat pe drumuri numite „ale sării”, similare cu drumurile mătăsii şi ale mirodeniilor. Caravane ce depăşeau 40.000 de cămile traversau Sahara pe distanţe de sute de mile până în interiorul Sahel-ului, adesea schimbând sarea pe sclavi. Timbuktu era o astfel de piaţă, absolut uriaşă, în care sclavii erau cumpăraţi cu… sare.
(mai mult…)
Pe urmele sării – partea 1
Este incredibil cât de important poate fi un lucru simplu şi banal, ca sarea, şi ce influenţă covârşitoare a avut asupra dezvoltării societăţii omeneşti. O folosim zilnic şi ne-am obişnuit atât de mult cu ea încât a alunecat în banalitate; ca apa caldă, ca pantofii, ca televizorul. Şi totuşi…
(mai mult…)
