fermentare | Retetele lui Radu - Gastronomie:

Pe scurt despre rom (1)

Romul este pentru mulţi o mare necunoscută. Băutură misterioasă şi exotică, înconjurată de legende în care abundă piraţi şi insule ale comorilor, romul suscită în ultimii ani un interes din ce în ce mai mare.

Degustare de rom la Bistro GUXT

Degustare de rom la Bistro GUXT


Am căzut şi eu pradă acestui trend, silit, ca să spun aşa, de nevoia de a organiza la Bistro GUXT evenimente cât mai interesante. La sfatul unui prieten am organizat câteva degustări de rom şi, în lipsa unui specialist, am fost nevoit să mă documentez, atât cât să pot susţine prezentarea băuturilor. Am făcut aceasta cât am putut de temeinic şi, de la un moment dat încolo, cu mare plăcere, romurile conturând un univers mai mult decât captivant.
(mai mult…)

Citeste tot

Pe scurt despre toban jiang

„Toban jiang” (sau „dou ban jiang” ori „doban jiang”) este un sos gros, sau o pastă, preparată din fasole fermentată, ardei iuţi şi alte câteva adausuri. Este un condiment specific bucătăriei din Sichuan, preferata mea între bucătăriile regionale din China. Mulţi spun că această pastă este „sufletul” bucătăriei sichuaneze; multe preparate din Sichuan nu se pot, pur şi simplu, găti fără toban jiang.
Am mai atins pe acest blog tema unor condimente preparate pornind de la o bază de fasole fermentată şi cred că, înainte de a porni discuţia despre toban jiang, poate nu ar strica o mică trecere în revistă generală.
(mai mult…)

Citeste tot

Pe scurt despre cumâs

Probabil că ştiţi cu toţii că renovez casa. Am tot pomenit de asta, văicărindu-mă că nu pot găti şi că mi-e dor de tigăile mele. Renovarea asta a mai avut un efect negativ, şi anume m-a ţinut departe de cărţile mele, aflate şi astăzi ambalate în cutii de carton, în subsol, căţărate pe rafturi. Am lăsat afară doar câteva cărţi „de consum”, de care nu mi-ar fi păsat dacă s-ar fi umplut de praf, sau dacă dispăreau sub un morman de moloz. Genul de cărţi uşoare, superficiale, tâmpite şi pe care le cumperi din greşeală. Una dintre ele era o poveste stupidă despre huni şi Atila. Nici măcar n-am putut s-o termin, m-am oprit cam pe la pagina 75, înjurându-mă în gând că am aruncat 35 de lei, cu care mai bine aş fi hrănit doi nevoiaşi, aşa cum sunt atâţia pe stradă.
(mai mult…)

Citeste tot