Recunosc din start că ideea de „piaţă alimentară” mă fascinează.
Cu cât este mai tradiţională şi mai puţin modernă, cu atât mai bine. Mă atrag produsele proaspete şi colorate, strigătele vesele ale vânzătorilor, aromele şi viermuiala cumpărătorilor; cred că am nostalgia lucrurilor care îmi amintesc de copilărie. Super/hiper/megamarketurile mi se par triste şi fără personalitate, pieţele, dimpotrivă, îmi lasă o impresie de dinamism molipsitor.
(mai mult…)
Dacă vă număraţi printre cei care preferă oraşe ca Viena, Frankfurt sau Zurich, este posibil ca Napoli să nu vă placă. Nu este caracterizat, nici pe departe, de curăţenia cvasi-farmaceutică din oraşele germano-austriece-elveţiene şi nici nu pare a fi guvernat de aceleaşi legi, fie ele juridice, fie naturale. Este un oraş aglomerat, destul de murdar, plin de „cicatricele” lăsate de nenumăratele străzi şi imobile aflate în reparaţie, cu o circulaţie haotică, demnă de Istanbul sau Bangkok, cu câini vagabonzi şi cerşetori.
(mai mult…)
