furculite | Retetele lui Radu - Gastronomie:

La masă cu strămoşii – Bizanţul (4)

Nu prea se ştie, de pildă, cum era mâncarea grecilor antici, decât văzută prin ochii grecilor înşişi. Nu s-au găsit scrieri, sau altfel de dovezi, provenite de la alte civilizaţii, care să descrie mâncarea vechilor greci. Din ceea ce au scris ei despre propria lor bucătărie, se poate deduce că era una frugală, bazată mult pe cereale, legume şi peşte, asezonată foarte simplu, doar cu sare, garos şi câteva ierburi aromate.
Nu se ştie nici cum era văzută mâncarea Imperiului Roman antic de alte popoare, fiindcă nu s-au găsit, nici în acest caz, scrieri provenite de la persani, egipteani, sciţi, traci sau indieni care să descrie ospeţele aristocraţiei romane.
În ce priveşte Imperiul Bizantin, lucrurile stau altfel.
(mai mult…)

Citeste tot

Pe urmele furculiţei (3)

Am ajuns la ultimul episod al serialului dedicat apariţiei şi evoluţiei furculiţelor, un obiect astăzi banal şi nelipsit din casele noastre, dar a cărui poveste seamana foarte bine cu un roman de aventuri. Sper că acest serial vi s-a parut interesant.
(mai mult…)

Citeste tot

Pe urmele furculiţei (1)

Este un lucru deosebit de grosolan şi lipsit de graţie să-ţi îndeşi mâncarea în gură aşa cum strângi paiele într-o căpiţă, cu furca.” – spune un anonim francez în secolul al XVI-lea. Este adevărat, „furculiţa”, cuvânt pornind în limba noastră de la „furcă”, provine din latinescul „furca”, acesta însemnând, fără nicio surpriză, exact „furcă”.
Anonimul revoltat a avut dreptate într-un fel: mâncarea se duce la gură folosind o furcă mai mică, o furcuţă sau furculiţă. Grosolănia şi lipsa de graţie sunt foarte subiective, căci nu ştiu, zău, dacă o lingură este mai graţioasă. În fine, ideile s-au schimbat între timp şi astfel de reacţii şocate sunt de domeniul trecutului.
(mai mult…)

Citeste tot