gust | Retetele lui Radu - Gastronomie:

Cum ne hrănim copiii? – partea 1

Am fost un copil extrem de mofturos la mâncare; i-am scos peri albi bietei mele mame. De ce eram mofturos? Motivele sunt mai multe. Nu o duceam grozav cu banii, dar nici nu făceam foame, ca alţi copii, şi îmi permiteam (sau mi se permitea) să fiu răsfăţat. Tatăl meu era şi el foarte mofturos (nu mânca legume, supe, tocane şi multe altele… de fapt aproape nimic afară de carne prăjită sau friptă; cred ca dacă i s-ar fi dat doar friptură cu cartofi prăjiţi ar fi fost cel mai fericit), eu mă luam dupa el, iar mama nu era în stare să lupte cu amândoi. Alt motiv a fost acela că, limitându-mă doar la ceea ce mânca tatăl meu, nu mi s-au dezvoltat nici curiozitatea şi nici gustul. Eram, ca să zic aşa, un mic troglodit într-ale mâncatului. Acest lucru avea să-şi pună amprenta nu doar pe toată copilăria mea, ci şi pe întreaga adolencenţă şi tinereţe. M-am destupat la cap în privinţa mâncării doar pe la 40 de ani.
(mai mult…)

Citeste tot

Între umami şi MSG

Întotdeauna mi s-a părut că limba vorbită nu-mi oferă îndeajuns de multe cuvinte pentru a descrie gustul şi aroma unui preparat culinar. De exemplu, avem doar cinci cuvinte pentru a denumi gusturile: acru, iute, sărat, amar, dulce. Uneori picant este folosit pentru a denumi preparatele condimentate, cei care îl folosesc referindu-se cel mai des la condimentarea iute şi/sau usturătoare. Bineînţeles, apelăm şi la nuanţe: amărui, dulceag, acrişor, dulce-acrişor, dulce-iute, acrişor-iute, dulce-amărui. Cu toate acestea, dacă ar fi să descriu gustul complex al unei bucăţi de carne, al brânzei, al ciupercilor, al fondurilor (zeama de carne), al sosului de soia, al sosului de peşte, al pastei de creveţi, al laptelui, al sosului de stridii şi al multor alte ingrediente ce conţin proteine, mi-ar fi foarte greu. Ar trebui să folosesc prea multe cuvinte. Nu cred că aş putea descrie gustul sosului de soia fără să folosesc măcar o frază. Să spun că este doar „sărat” înseamnă să descriu extrem de superficial o singură componentă a gustului său.
(mai mult…)

Citeste tot

Cum ne alegem reţetele?

De când am început să fiu pasionat de bucătărie cred că am tradus vreo 8-10.000 de retete si cred ca am citit cel puţin un număr de două ori mai mare. Acum sunt capabil, bineînţeles, să-mi dau seama dacă o reţetă îmi place doar citind-o, fără s-o gătesc. De cele mai multe ori pot să şi ştiu, tot doar citind-o, dacă reţeta are sau nu şanse să fie corectă, sau să funcţioneze. Dar cred că şi dintre dvs. foarte mulţi sunt capabili să facă asta: să aleagă dintre mai multe reţete cele care îi plac, care îi convin, cele despre care simte că pot fi mai pe gustul său.
(mai mult…)

Citeste tot