melasa | Retetele lui Radu - Gastronomie:

Pe scurt despre rom (3)

Regiunile romului
Caraibele sunt, ca să zic aşa, “epicentrul” producţiei de rom mondiale. Fiecare insula mare, sau grup de insule, produce stilul său de rom, diferit de cel al vecinilor. Voi da câteva exemple, dar indicaţiile de mai jos sunt doar generale, fiindcă în cadrul fiecărei categorii există diferite variaţii, de la producător la producător.

Romuri Zacapa, din Guatemala - sursa foto: www.rumratings.com

Romuri Zacapa, din Guatemala – sursa foto: www.rumratings.com


(mai mult…)

Citeste tot

Pe scurt despre rom (2)

Romul și pirateria
Cred ca sunt foarte puțini cei care nu asociază romul cu pirateria. Această asociere, care adesea îmbină istoria reală cu legenda, a început odată cu comerțul cu rom făcut de englezi. Erau vremuri tulburi, în care linia de demarcație între comerț și piraterie era una extrem de difuză. Mulți dintre comercianți acționau concomitent și ca pirați, sau bucanieri.

Rom si piraterie - Sursa foto: imgarcade.com

Rom si piraterie – Sursa foto: imgarcade.com


Echipajele vaselor erau formate din oameni aspri și violenți, mulți dintre ei „binecuvântați” cu darul beției. Romul era ieftin și foarte la îndemână. Desigur, pirații beau și alte băuturi, nu doar rom, dar acesta a fost popularizat mai mult, chiar în unele opere literare, dintre care cea mai cunoscută este, probabil, „Comoara din insulă” a lui Robert Louis Stevenson.
(mai mult…)

Citeste tot

Pe scurt despre rom (1)

Romul este pentru mulţi o mare necunoscută. Băutură misterioasă şi exotică, înconjurată de legende în care abundă piraţi şi insule ale comorilor, romul suscită în ultimii ani un interes din ce în ce mai mare.

Degustare de rom la Bistro GUXT

Degustare de rom la Bistro GUXT


Am căzut şi eu pradă acestui trend, silit, ca să spun aşa, de nevoia de a organiza la Bistro GUXT evenimente cât mai interesante. La sfatul unui prieten am organizat câteva degustări de rom şi, în lipsa unui specialist, am fost nevoit să mă documentez, atât cât să pot susţine prezentarea băuturilor. Am făcut aceasta cât am putut de temeinic şi, de la un moment dat încolo, cu mare plăcere, romurile conturând un univers mai mult decât captivant.
(mai mult…)

Citeste tot

Orez lipicios cu fructe si sirop caramel

Imi place mult bucataria thailandeza, dar trebuie sa recunosc ca nu sta grozav la capitolul deserturi. Acestea sunt putine la numar si, in general, se bazeaza pe orez si fructe. Cele mai multe dintre ele sunt insa destul de gustoase.

Orezul lipicios (sticky rice) este considerat o delicatesa si folosit adesea la prepararea deserturilor: probabil dulcele cel mai cunoscut in Occident, provenit din Asia de Sud-Est, este “sticky rice with mango”, adica orez lipicios cu mango.
Va propun o varianta a acestei retete, in care am folosit doua feluri de orez lipicios, alb si negru, gatit in lapte de cocos si servit alaturi de mango si banane, stropit generos cu un sirop caramel preparat cu melasa.
(mai mult…)

Citeste tot

Pui cu cartofi si mirodenii

Aceasta reteta provine din peninsula Malaezia si a fost adaptata dupa retetele aduse de portughezii stabiliti acolo in secolul al XVI-lea. In timp, preparatul a devenit unul dintre preferatele comunitatii eurasiatice din Singapore, formata dintr-un amestec de descendenti ai portughezilor, olandezilor, britanicilor, indienilor si chinezilor.

Reteta nu se gaseste in meniurile restaurantelor, fiind un preparat gatit in casa. Exista, ca in multe alte cazuri, mai multe variante de reteta, diferind ca asezonare.
(mai mult…)

Citeste tot

Rosii uscate in cuptor

Titlul retetei nu prea este potrivit cu preparatul final; este prea saracacios si nu reuseste sa descrie corect ceea ce se petrece in cuptor. Nu are loc doar o uscare, ci si o caramelizare si o aromatizare a rosiilor. Gustul lor se concentreaza si se imbunatateste, aspectul este foarte atragator, iar aroma devine formidabila. Obtineti o garnitura deosebita pentru carne si branzeturi, sau un ingredient interesant pentru o gama destul de larga de preparate.

(mai mult…)

Citeste tot

Pe scurt despre sosul Worcestershire

Haideţi să luăm o mică pauză şi, după câteva articole despre bucătăria franceză să zăbovim o clipă asupra unui preparat foarte interesant, relativ puţin cunoscut la noi, dar care merită, din punctul meu de vedere, mai multă atenţie decât cea de care s-a bucurat până acum. Mă refer la sosul Worcestershire, sau Worcester cum i se mai spune. Nu voi intra prea mult în amănunte, mă voi limita a puncta doar câteva informaţii care mi s-au părut interesante.
(mai mult…)

Citeste tot

Pe urmele zahărului – partea 1

Pe urmele zahărului – partea 1

De ce am ales să scriu despre zahăr? Unul dintre răspunsuri ar putea fi: „de ce nu?”. Un alt răspuns este că, de când gătesc bucătărie asiatică şi de când am învăţat cum să-l folosesc la asezonerea mâncărurilor – nu a celor dulci, ci a celorlalte, m-am cam îndrăgostit de el, mai ales când am început să-l cunosc în toate formele sale (zahăr rafinat, zahăr brun, melasă, zahăr de trestie, de palmier etc.).
Motivul principal însă este acela că mă fascinează. De ce? Fiindcă din punctul meu de vedere este o substanţă aflată exact pe graniţa foarte subţire ce desparte noţiuni ca „mirodenie” şi „condiment” şi pentru că (alături de sare, piper, bere, vin, ulei, nucşoară, scorţişoară, cuişoare şi altele) a fost unul dintre ingredientele culinare care a schimbat faţa lumii şi a influenţat decisiv istoria unor naţiuni.
De fapt, nu este primul articol dedicat zahărului care apare în acest blog. Cei care doresc să afle ceva mai multe despre zahărul brun sunt poftiţi aici.
(mai mult…)

Citeste tot