Regiunile romului
Caraibele sunt, ca să zic aşa, “epicentrul” producţiei de rom mondiale. Fiecare insula mare, sau grup de insule, produce stilul său de rom, diferit de cel al vecinilor. Voi da câteva exemple, dar indicaţiile de mai jos sunt doar generale, fiindcă în cadrul fiecărei categorii există diferite variaţii, de la producător la producător.
Romuri Zacapa, din Guatemala – sursa foto: www.rumratings.com
Romul și pirateria
Cred ca sunt foarte puțini cei care nu asociază romul cu pirateria. Această asociere, care adesea îmbină istoria reală cu legenda, a început odată cu comerțul cu rom făcut de englezi. Erau vremuri tulburi, în care linia de demarcație între comerț și piraterie era una extrem de difuză. Mulți dintre comercianți acționau concomitent și ca pirați, sau bucanieri.
Rom si piraterie – Sursa foto: imgarcade.com
Romul este pentru mulţi o mare necunoscută. Băutură misterioasă şi exotică, înconjurată de legende în care abundă piraţi şi insule ale comorilor, romul suscită în ultimii ani un interes din ce în ce mai mare.
Degustare de rom la Bistro GUXT
Imi place mult bucataria thailandeza, dar trebuie sa recunosc ca nu sta grozav la capitolul deserturi. Acestea sunt putine la numar si, in general, se bazeaza pe orez si fructe. Cele mai multe dintre ele sunt insa destul de gustoase.
Orezul lipicios (sticky rice) este considerat o delicatesa si folosit adesea la prepararea deserturilor: probabil dulcele cel mai cunoscut in Occident, provenit din Asia de Sud-Est, este “sticky rice with mango”, adica orez lipicios cu mango.
Va propun o varianta a acestei retete, in care am folosit doua feluri de orez lipicios, alb si negru, gatit in lapte de cocos si servit alaturi de mango si banane, stropit generos cu un sirop caramel preparat cu melasa.
(more…)
Aceasta reteta provine din peninsula Malaezia si a fost adaptata dupa retetele aduse de portughezii stabiliti acolo in secolul al XVI-lea. In timp, preparatul a devenit unul dintre preferatele comunitatii eurasiatice din Singapore, formata dintr-un amestec de descendenti ai portughezilor, olandezilor, britanicilor, indienilor si chinezilor.
Reteta nu se gaseste in meniurile restaurantelor, fiind un preparat gatit in casa. Exista, ca in multe alte cazuri, mai multe variante de reteta, diferind ca asezonare.
(more…)
Titlul retetei nu prea este potrivit cu preparatul final; este prea saracacios si nu reuseste sa descrie corect ceea ce se petrece in cuptor. Nu are loc doar o uscare, ci si o caramelizare si o aromatizare a rosiilor. Gustul lor se concentreaza si se imbunatateste, aspectul este foarte atragator, iar aroma devine formidabila. Obtineti o garnitura deosebita pentru carne si branzeturi, sau un ingredient interesant pentru o gama destul de larga de preparate.
(more…)
Haideţi să luăm o mică pauză şi, după câteva articole despre bucătăria franceză să zăbovim o clipă asupra unui preparat foarte interesant, relativ puţin cunoscut la noi, dar care merită, din punctul meu de vedere, mai multă atenţie decât cea de care s-a bucurat până acum.
Mă refer la sosul Worcestershire, sau Worcester cum i se mai spune. Nu voi intra prea mult în amănunte, mă voi limita a puncta doar câteva informaţii care mi s-au părut interesante.
(more…)
De ce am ales să scriu despre zahăr? Unul dintre răspunsuri ar putea fi: „de ce nu?”. Un alt răspuns este că, de când gătesc bucătărie asiatică şi de când am învăţat cum să-l folosesc la asezonerea mâncărurilor – nu a celor dulci, ci a celorlalte, m-am cam îndrăgostit de el, mai ales când am început să-l cunosc în toate formele sale (zahăr rafinat, zahăr brun, melasă, zahăr de trestie, de palmier etc.).
Motivul principal însă este acela că mă fascinează. De ce? Fiindcă din punctul meu de vedere este o substanţă aflată exact pe graniţa foarte subţire ce desparte noţiuni ca „mirodenie” şi „condiment” şi pentru că (alături de sare, piper, bere, vin, ulei, nucşoară, scorţişoară, cuişoare şi altele) a fost unul dintre ingredientele culinare care a schimbat faţa lumii şi a influenţat decisiv istoria unor naţiuni.
De fapt, nu este primul articol dedicat zahărului care apare în acest blog. Cei care doresc să afle ceva mai multe despre zahărul brun sunt poftiţi aici.
(more…)
Din cele mai vechi timpuri, oamenii din Anatolia păstrau gheaţa depozitând-o în crevasele munţilor, pe care le acopereau cu nuiele, sau rogojini. Vara, scoteau mici cantităţi de gheaţă, le puneau în vase, le amestecau cu melasă şi le mâncau.
(more…)
