mezeluri | Retetele lui Radu - Gastronomie:

Băcănia Veche 2

O veste bună pentru bucureştenii pasionaţi de delicatese. La 2 ani de la prima Băcănie Veche, se va deschide curând, la adresa str. Fabrica de Glucoză nr. 6, Băcănia Veche 2. V-o recomand ca un loc care vă va oferie multe surprize, şi asta pentru că echipa de acolo a promis că va fi un loc unic, gândit ca o combinaţie între magazin de coloniale şi bistro, ceainărie, cafenea şi sală de lectură.
Principiile de funcţionare vor fi aceleaşi care au consacrat şi Băcănia Veche 1: mâncare sănătoasă, plină de gust, delicioasă. Spaţiul este mai generos – dublu faţă de prima Băcănie, cea din str. Barbu Vacarescu nr. 49 – şi va găzdui o mulţime de evenimente, oferindu-vă ocazia de a interacţiona cu alţi pasionaţi din domeniul culinar.

Citeste tot

A fost “Fun & Grill”, noiembrie 2012

Iată că a trecut şi cea de-a şaptea ediţie a evenimentului culinar pe care îl găzduieşte Casa „Mara” din Slănic-Prahova. Încet-încet, se pare că reuşim să formăm o tradiţie, căci de sâmbătă până duminică, 3-4 noiembrie 2012, Casa „Mara” a fost din nou plină de oaspeţi dornici să se relaxeze la aer curat şi proaspăt, să dea o raită pe la salină (cea mai mare din Europa şi a treia în lume ca dimensiune), să bea un pahar de vin bun într-o companie plăcută şi să mănânce câteva lucruri gustoase.

(mai mult…)

Citeste tot

A fost “Gustări de casă”, octombrie 2012

Acum câteva zile am anunţat evenimentul “Gustări de casă” care dorea să pună în valoare şi să aducă în atenţia publicului produse alimentare preparate în serie mică, după metode tradiţionale, fără aditivi alimentari. El a avut loc ieri, 26 octombrie 2012, la orele 19:00 şi s-a bucurat de participarea a peste 40 de oaspeţi.

“Luna Cafe & Bistro”, local situat în Bucureşti, str. Viitorului nr. 32, a fost gazda evenimentului. Frumos decorat, cu un aer puţin retro, „Luna” s-a potrivit bine cu tema evenimentului.

Cei 42 de pasionaţi ai gastronomiei care au fost prezenţi s-au putut bucura, în cadrul unei mini-degustări, de vinurile Fetească Neagră Special Reserve şi Theia Chardonnay oferite de „Cramele Halewood”. A fost pentru prima dată când am vorbit despre vin, şi tot pentru prima dată când am organizat o degustare de vinuri. Chiar dacă aceasta a cuprins doar două etichete, pentru mine a marcat un moment pe care eu îl simt important în devenirea mea ca bucătar şi în realizarea dorinţei mele de a reuşi să împerechez corect vinurile bune cu mâncarea gătită impecabil.

Vinurile, servite alături de platouri cu caşcaval şi boabe de struguri, au fost extrem de apreciate, lucru văzut apoi şi în comenzile mesenilor, care au dorit să le asocieze, mă refer în special la Feteasca Neagră, cu mâncarea care a urmat.

Cel de-al doilea moment al serii a fost gustarea constând din mezelurile oferite de „Braicarn Delicatese”, cu care deja colaborez la al doilea eveniment. Acestea, servite cu muştar clasic şi iute oferite de Herbson srl., fabricantul mărcii „Muştar de Tecuci”.

Cele două condimente au pus în valoare mezeluri ca pastramă de porc, salam tradiţional, muşchi file şi ceafă de porc, produse saramurate la rece, afumate apoi la cald cu fum rezultat din lemn de esenţă tare (amestec de fag, stejar şi carpen), coapte şi, în final, asezonate cu un amestec de boabe de muştar, coriandru şi piper măcinate, plus ierburi aromate ca cimbru şi oregano. Un deliciu.

Deşi rareori mănânc la propriile mele evenimente, căci de fiecare dată mă simt ca în faţa unui examen şi sunt prea încordat ca să mă pot bucura de mâncare şi băutură, de data aceasta am gustat mezelurile şi muştarurile, poate fiindcă nu erau preparate de mine, aşa că vă vorbesc în cunoştinţă de cauză.

Cel de-al treilea moment al serii a fost prezentarea condimentelor de casă „dulce-de-iute”, preparate chiar de mine şi echipa mea. Cred că a fost a zecea degustare organizată de mine pentru „dulce-de-iute”, dar a fost una mai deosebită. Dacă până acum, la degustări, am asociat „dulce-de-iute” cu mâncarea doar în postura de condiment de masă, de data aceasta am gătit cu „dulce-de-iute”. Am conceput preparate simple, rustice şi robuste, care să se potrivească bine cu tema evenimentului şi care să folosească ingrediente de bună calitate.

Merită să menţionez că tot „Braicarn Delicatese” a pus la dispoziţia mea şi carnea, atât cea de pasăre cât şi cea de porc.

Alături de Costel Clipescu, prietenul meu şi unul dintre cei mai buni bucătari pe care îi cunosc, „dulce-de-iute” a fost folosit, mai întâi, pentru a marina piept de pui, servit apoi cu un amestec de orez parboiled şi orez sălbatic şi însoţit de o salată acrişoară de castravete cu morcov.

Cel de-al doilea fel de mâncare a constat din pulpe de pui gătite într-un sos de roşii, condimentat cu „dulce-de-iute”, dafin, cuişoare şi pătrunjel, servite cu rondele de vinete la grătar.

Ultimul fel a constat din muşchiuleţ de porc umplut cu un amestec de ciuperci sotate, „dulce-de-iute” şi mozzarella, servit alături de cartofi fondanţi şi stropit din belşug cu un sos pe bază de smântână şi brânză cu mucegai nobil.

Cele trei preparate au fost alese ca să pună în valoare versatilitatea condimentului „dulce-de-iute” şi capacitatea sa de a asezona echilibrat sosuri şi cărnuri diferite.

Eu am vorbit destul de mult. Ca de obicei, de altfel. Am prezentat regulile după care se desfăşoară o degustare, criteriile după care se apreciază vinurile ca şi modul lor de asociere cu mâncarea. Bineînţeles, pe scurt şi la un nivel elementar, aşa cum îmi permit cunoştinţele mele actuale.

Pentru marea majoritate a celor prezenţi a fost însă o prezentare extrem de folositoare şi de plăcută, căci am dozat bine cantitatea de informaţie oferită.

Am vorbit apoi despre mezeluri şi muştar, îmbinând ca de obicei elemente de istorie şi etimologie cu utilizări culinare, despre „dulce-de-iute” şi filozofia culinară care a făcut să ia naştere, şi despre preparatele servite în cel de-al treilea moment al serii.

Din păcate, „Gustări de casă” este singurul eveniment de la care nu am fotografii. Eu nu am avut timp să fotografiez, căci după ce, împreună cu amicul Costel, am făcut aprovizionarea şi am gătit timp de vreo 5 ore, a trebuit să prezint preparatele şi să interacţionez cu toţi oaspeţii mei şi nimeni altcineva nu a venit cu un aparat foto.

Deşi sunt dezamăgit de lipsa fotografiilor, cumva mă bucur că s-a întâmplat asta. Este un semn că toţi au venit foarte relaxaţi şi dornici să se destindă şi să petreacă o seară frumoasă, care să prefaţeze un sfârşit de săptămână reuşit.

Deşi evenimentul a luat sfârşit în jur de ora 22:00, o parte a mesenilor şi-a prelungit prezenţa încă două ore, lucru care arată că s-au simţit bine şi că „Luna” a reuşit să fie o gazdă primitoare şi prietenoasă.

Sper ca cei prezenţi să comenteze acest articol şi să-şi spună părerea. Evenimentul a fost o reuşită, din punctul meu de vedere, dar nimic nu este perfect, aşa că nişte critici ar fi binevenite: mă ajută să progresez.

Citeste tot

Gustări de casă

Vineri, 26 octombrie 2012, vă doresc ca musafiri şi meseni la evenimentul „Gustări de casă”, care va avea loc începând cu orele 19:00 la „Luna – Cafe & Bistro”, din Bucureşti, str. Viitorului nr. 32.

Ştiu, la prima vedere sună ciudat să vă ofer gustări de casă tocmai la un restaurant. Veţi vedea însă că am ales un loc pe cinste, proaspăt decorat, intim şi prietenos, care îmi aminteşte de atmosfera din casa bunicii. În acest loc mă pot relaxa în faţa unei farfurii cu delicatese, la un pahar de vin bun; pot citi ceva şi pot fuma o narghilea, dacă asta mi-ar fi pofta. Nu vreau să vă spun mai multe, sunt convins că ceea ce veţi găsi acolo va fi o surpriză plăcută.

Revenind la evenimentul „Gustări de casă”, el se va compune din 3 părţi, după regula cinstită a ospeţiei. Prima parte va consta dintr-o degustare de vinuri de la Cramele Halewood şi vi se vor expune şi regulile elementare, de bază, ale unei degustări, primind concomitent şi informaţii despre vinuri şi despre asocierea lor cu bucatele.
Altminteri, aceste vinuri sunt în meniul restaurantului şi le veţi putea comanda, după aceea, la mâncare. Veţi fi astfel în cunoştinţă de cauză şi, ştiind exact care anume vin v-a plăcut cel mai mult, nu aveţi cum da greş.

După aperitivul descris mai sus, cea de-a doua parte a evenimentului o vor forma mezelicurile oferite de „Braicarn Delicatese”: mezeluri şi preparate din carne după metodele tradiţionale, fără ca ceea ce aveţi în farfurie să se fi atins de vreun aditiv alimentar. Am avut ocazia să le gust şi vă pot spune, cu mâna pe inimă, că sunt excelente. Veţi putea potrivi mezelicurile cu muştaruri de casă de la Tecuci şi cu condimentele mele din seria „dulce-de-iute”.

În final, veţi primi o selecţie de cărnuri, pui şi porc, gătite şi/sau servite „dulce-de-iute”, un condiment preparat pe scară mică, din roadele pământului, fără conservanţi, coloranţi, îngroşători, conservanţi sau altele asemenea. Lângă cărnuri, vor sta salate şi garnituri diverse, ca să vă simţiţi sătui şi răsfăţaţi.

La toate acestea adăugaţi poveştile mele, căci vă voi sta alături şi vă voi fi nu doar bucătar, ci şi amfitrion. În plus, aveţi şi facilitatea de a cumpăra produsele gustate, atât mezeluri cât şi condimente sau vinuri.

Preţul participării dvs. este de 47 lei/persoană. Acesta include degustarea de vin şi mâncarea descrisă mai sus. Apa, cafeaua, vinul, spirtoasele şi deserturile pot fi comandate din meniul restaurantului şi, bineînţeles, plătite separat, ca şi orice achiziţie personală de mezeluri, condimente şi vinuri.

Pentru rezervări trebuie ca cei 47 lei să fie achitaţi în avans. Cei care doresc să-mi fie meseni sunt rugaţi să mă contactaţi-mă pe e-mail la adresa radu.popovici[arond]reteleleluiradu.ro şi vor primi toate indicaţiile necesare.

Citeste tot

A fost „Fun & Grill”, 6-7 octombrie 2012

Mă bucur să-mi regăsesc blogul. Nu am mai postat nimic de 2 zile, ceea ce nu mi s-a întâmplat prea des. Ieri dimineaţă am revenit de la Slănic, dar eram prea obosit şi aveam prea multe de făcut ca să mai postez ceva. Abia am reuşit să fac ordine, cât de cât, în fotografii. Aşa se face că abia în această dimineaţă mă simt în stare să scriu câteva rânduri despre evenimentul „Fun & Grill”, desfăşurat la Casa „Mara” din Slănic-Prahova, în zilele de 6 şi 7 octombrie 2012.

(mai mult…)

Citeste tot

Jurnal milanez (3)

Recunosc din start că ideea de „piaţă alimentară” mă fascinează.

Cu cât este mai tradiţională şi mai puţin modernă, cu atât mai bine. Mă atrag produsele proaspete şi colorate, strigătele vesele ale vânzătorilor, aromele şi viermuiala cumpărătorilor; cred că am nostalgia lucrurilor care îmi amintesc de copilărie. Super/hiper/megamarketurile mi se par triste şi fără personalitate, pieţele, dimpotrivă, îmi lasă o impresie de dinamism molipsitor.

(mai mult…)

Citeste tot

Hai la moşi! (2)

Spuneam în articolul anterior că existenţa unor târguri ca acesta este un act de normalitate şi de civilizaţie. Fiecare oraş care se poate mândri cu trecutul şi cu cultura sa ar trebui să aiba mai multe astfel de târguri ocazionale şi permanente. Fiecare piaţă ar trebui să aibă o secţiune de alimente produse în casă, în mod artizanal, ca micro-producţie etc., spuneţi-i dvs. cum doriţi.
(mai mult…)

Citeste tot

Hai la moşi!

Am dat ieri (vineri) o scurtă raită la târgul numit „Hai la moşi!”, care se ţine lângă Muzeul Ţăranului. De ce doar o raită scurtă? Fiindcă era doar prima zi a evenimentului şi ştiam, din experienţe similare, că în prima zi activitatea este, de obicei, mai „subţire”.
(mai mult…)

Citeste tot

Omul care împute locul – partea 3

Acest articol ţine locul celui de mâine. Mâine este ajun de Crăciun şi nu se face să vin cu un astfel de titlu. Aşa că îl public astăzi, căci trebuie neapărat să mă descarc, aşa cum ar face cineva care este dezamăgit şi un pic furios.
Vă povesteam într-un articol anterior despre un mic magazin, situat în Piaţa Traian, şi vă semnalam câteva produse deosebite, cele mai multe româneşti. Apropo de titlul articolului, locul nu părea a puţi, ba din contră, mirosea mereu frumos: a mezeluri bune, a brânzeturi de calitate, a pasteis de Nata şi a ştrudel cu mere, a uleiuri presate la rece şi a alte bunătăţuri.
Mărturisesc că era un loc unde mergeam cu plăcere, nu doar fiindcă îmi era la îndemână; vânzătorii erau amabili şi volubili, glumeau cu clienţii şi se mişcau repede, magazinul era curat şi dichisit, preţurile acceptabile.
(mai mult…)

Citeste tot

La “pieţing” – partea 3

Din nou Piaţa Traian

Acum câteva săptămâni soţia mea a venit acasă foarte veselă: „Am o surpriză pentru tine!”, m-a anunţat ea. Cui nu-i plac surprizele plăcute? A mea a fost chiar deosebită, fiindcă pe masă a apărut un pacheţel cu câteva… pasteis de Nata.
Cei care mi-au citit serialul de relatări din Lisabona îşi aduc probabil aminte de aceste bunătăţi preparate cu multe ouă şi servite presărate cu scorţişoară. Le-am şi gustat amândoi: erau aproape identice cu cele de la Lisabona. Ambalate mai puţin inspirat şi oferite fără (obligatoriul) pliculeţ cu scorţişoară, dar foarte bune la gust. „Unde le-ai găsit?” a fost prima mea întrebare. Probabil că aţi ghicit deja răspunsul, din moment ce acest articol este o revenire în Piaţa Traian.
Pasteis de Nata
(mai mult…)

Citeste tot
Page 1 of 2
1 2