Incepusem sa va povestesc acum cateva zile ca am avut de gatit, la un eveniment desfasurat la GUXT, o gramada de prepelite. V-am relatat atunci cum ne-am organizat, astfel ca sa folosim totul cat mai eficient.
Dupa piepturile de prepelita cu sos brun si trufe si dupa vol-au-vent-urile cu prepelita si galbiori, iata si supa de prepelita, preparata cat se poate de simplu, din pulpe de prepelita, cu un mirepoix si un bouquet garni, imbogatita cu taitei de casa. Clasic.
(mai mult…)
mirepoix | Retetele lui Radu - Gastronomie:
Cum se prepară supele limpezi (2)
În prima parte a acestui articol, publicată cu ceva vreme în urmă, am abordat câteva elemente de terminologie, punctând diferenţele care există între „zeama de carne” (în engleză „broth”) şi „fond” (în engleză „stock”); am discutat, de asemenea, despre modul de a prepara supe limpezi folosind zeama de carne.
În această a doua parte, voi aborda supele limpezi preparate din fonduri. Dat fiind că diferenţele dintre zeama de carne şi fond sunt subtile, poate nu ar fi inutilă parcurgerea primei părţi a articolului înainte de a o aborda pe cea de a doua.
(mai mult…)
Cum se prepară supele limpezi (1)
Supe limpezi din zeamă de carne
Fiecare cultură culinară are propriul său repertoriu de supe, de la supe clare, la supe-cremă, de la cele uşoare până la cele foarte robuste, de la supe dulci la cele sărate şi picante. Fiind atât de multe şi de variate, o clasificare a lor este extrem de dificil de făcut. Pentru a simplifica lucrurile, supele se pot clasifica mai simplu după textură şi după metoda de preparare.
Prima categorie de supe, cele limpezi, sunt lichide clare, pline de gust, preparate din carne, pasăre, peşte sau legume.
În aceste lichide sunt adesea imersate bucăţi de carne, legume, perişoare (pentru vestita ciorba de perisoare), găluşti, cereale sau paste.
(mai mult…)
Creol şi/sau cajun (3)
De data aceasta un episod ceva mai scurt, căci structura întregulu articol nu-mi permite o altă împărţire a materialului.
Asemănări între bucătăriile creolă şi cajun
Am amintit în episoadele anterioare de numeroasele şi importantele asemănări dintre bucătăriile creolă şi cajună. Cele două culturi se diferenţiază una de alta, dar se şi suprapun în multe zone. Uneori, diferenţele şi asemănările se află la graniţele acestor zone de suprapunere, formând petice blurate, în care contururile nu mai sunt clare, astfel că nu poţi fi sigur 100% cui aparţine o tehnică de gătit, sau un preparat, şi care este modul creol sau cajun de a-l găti.
(mai mult…)
Despre brezare (2)
Vom vorbi astăzi despre o variantă a „brezarării”: metoda de faţă, „brezarea mică”, este cea folosită extrem de des în bucătăriile noastre pentru a prepara tocane.
Introducere
Brezarea mică, în limba engleză „stewing”, (numită astfel în spiritul articolului trecut) este o metodă de gătit combinată, care implică atât o metodă uscată (rumenirea) de transmitere a căldurii, cât şi una umedă (mijotarea). Carnea sau legumele sunt mai întâi rumenite şi apoi mijotate încet, timp îndelungat.
(mai mult…)
Despre brezare (1)
Am mai avut, în trecut, o tentativă de a explica brezarea. Am făcut-o, din păcate, superficial şi incomplet, pe măsura cunostinţelor mele de atunci. Între timp lucrurile s-au schimbat, iar astăzi vă pot oferi un material mult mai detaliat şi mai bine explicat.
(mai mult…)
Călirea pe înţelesul tuturor
În cazul unei căliri legumele tocate mărunt sunt amestecate cu grăsime şi gătite la foc foarte mic până ce se înmoaie. Scopul călirii este concentrarea gustului legumelor, fără ca acestea să se rumenească.
(mai mult…)
Cum se prepară fondurile (2)
Articolul dedicat fondurilor de bucătărie continuă astăzi cu o scurtă descriere a fondului brun, a fondului de vită, a fondului „scurt” şi a aşa-zisei zeamă de carne.
(mai mult…)
Cum se prepară fondurile (1)
Pentru un bucătar, fondurile sunt, după cuţitul său, cel mai important lucru din bucătărie, căci sunt esenţiale la prepararea supelor şi sosurilor. Sau aşa ar trebui să fie. Spun asta fiindcă, din păcate, am văzut de prea multe ori cum se folosesc, în locul fondurilor, ieftinele şi mult-prea-săratele cubuleţe de concentrat. Ca să fiu corect, există şi fonduri gata preparate, ca şi concentrate diverse, de foarte bună calitate, naturale (uneori bio sau eco), fără exces de sare, care scutesc bucătarii de o grămadă de muncă şi economisesc mult timp. Restaurantele care se respectă şi care îşi respectă şi clienţii, prepară însă fonduri aproape zilnic, de obicei dimineaţa, înainte de masa de prânz.
Cred însă că nici cei care sunt pasionaţi de gătit acasă – doar pentru el/ea, familie şi prieteni – nu pot ocoli fondurile. Sper ca acest articol să le fie folositor, căci am adunat şi sistematizat în el toate cunoştinţele pe care le-am strând de-a lungul ultimilor 5 ani, din diverse articole şi cărţi citite, sau din filmele de prezentare văzute cu diverse ocazii, ca şi din propria experienţă.
(mai mult…)
