Îmi dau tot mai mult seama că cea mai importantă miză a noastră este educaţia. Cred dacă am fi mai bine educați s-ar fura mai puțin și ar exista mai puțini incompetenți. Nivelul societății noastre este în primul rând rezultatul lipsei de educație. Este nivelul reflectat de o clasă politică putredă și incompetentă, de un stat impotent, de analfabeții cu doctorate false care ne conduc.
Pe scurt, vorbim depre impostori. Lipsa de educație lasă loc de manevră imposturii de toate felurile.
(mai mult…)
restaurant | Retetele lui Radu - Gastronomie:
Despre prostituția culinară
În zilele lucrătoare timpul pentru masa de prânz este, aproape pentru toți, destul de limitat. Nu sunt numeroși cei care au la dispoziție mai mult de o oră. Mulți dau fuga la un “împinge tava“, la un fast-food sau la un restaurant cu ofertă specială, de tip “prânzul zilei“; alții își comandă pizza, șaorma, mâncare “chinezească“ sau ceva asemănător și se hrănesc, nu rareori, chiar la locul de muncă, în fața monitorului.
(mai mult…)
De GUXTibus (9)
La bistroul cu fine dining
Brillat-Savarin avea o vorbă care suna cam aşa: o masă bună este aceea la care vii într-o companie plăcută, la care primeşti o mâncare pasabilă şi un vin bun, şi căreia îi acorzi suficient timp pentru a te bucura de ea. În concepţia acestui gastronom clientul aduce cu el două dintre cele patru elemente enumerate.
La cele patru eu aş mai adăuga un element: clientul trebuie să aibă şi un mini-pospai de cultură culinară. Este necesar să ştie, săracul, unde se duce. Ştiind acest lucru, îşi poate modela aşteptările şi se poate “seta” corespunzător: companie, timp acordat mesei, îmbrăcăminte, dispoziţie etc.
(mai mult…)
10 chestii care mă calcă pe nervi în restaurante
Cu toţii am călcat prin destule restaurante. Bune, rele, pasabile, execrabile, excelente… am avut cu toţii porţia noastră de dezamăgiri şi de revelaţii, de confirmări şi surprize. Cred că am pus piciorul în vreo 4-500 de restaurante (folosesc aici termenul „restaurant” cu sens generic), risipite prin vreo 20 de ţări, de la mici crâşme, taverne şi trattorii la restaurante cu pretenţii.
(mai mult…)
Sarmale instant
Sarmale la minut – stii ce vrei?
Cred că fiecare dintre noi a mâncat sarmale de zeci, sau chiar sute de ori. Probabil foarte mulți dintre noi și-au urmărit bunicile, mătușile și mamele, în bucătărie, împachetând sarmalele și pregătindu-le pentru fiert.
Mi-aș putea închipui că majoritatea dintre noi iși mai aduce aminte cum fierbeau cratițele sau oalele ore în șir, sau cum se mai rumeneau, după aceea, sarmalele la cuptor. Mai mult ca sigur că această ultimă operațiune nu se face peste tot prin țară, dar mama o făcea.
(mai mult…)
Despre un anume fel de prostie
Am avut cu toţii momente, în viaţă, când ne-am pocnit cu palma în frunte şi ne-am zis: „Măi, da prost mai sunt!” Era gestul unei revelaţii. Prostia era acolo, în faţa noastră, doar că nu am vazut-o de la început. A trebuit să ne-o arate cineva, sau să o descoperim singuri.
Fecem acest gest în urma unor greşeli grosolane, chiar mirându-ne că am fost capabili de aşa ceva. Eu, unul, am fost prost de multe ori, dar nu-mi pare rău. Am învăţat multe din propria-mi prostie.
(mai mult…)
Între Occident şi Orient – scurt sejur la Istanbul (7)
Iată că a venit vremea pentru ultimul articol inspirat de călătoria mea la Istanbul, din luna septembrie a anului trecut. Aveam în minte un alt material pentru astăzi, dar şi aşa m-am cam întins cu aceste articole de turism „culinar” – au trecut câteva luni de la sosirea înapoi în ţară – şi unele amănunte mi s-au mai şters din memorie. Este mai bine să scriu articolul acum, cât încă mai ştiu câte ceva din ce aş fi avut de spus.
(mai mult…)
Între Occident şi Orient – scurt sejur la Istanbul (6)
Pranz la „The Han Restaurant”
Aşa cum am promis, revin cu un nou mic articol despre restaurantele din Istanbul unde am mâncat cel puţin decent. The Han Restaurant mi s-a părut special fiindcă mi-a îndeplinit într-un fel o mică dorinţă secretă. De fapt, nu ştiu dacă secretă este cuvântul corect, căci este probabil ca fiecare turist occidental să o aibă într-un oraş ca Istanbul. Ca să n-o mai lungesc, dorinţa mea nemărturisită era de a mânca într-un loc cât de cât tradiţional, eventual în care mâncarea să se gătească în faţa mea.
(mai mult…)
La „Casa cu Tei”
Am început acest blog în urmă cu 4 ani şi 4 luni, cam la 2-3 ani după ce am început să mă interesez de gătit şi să trebăluiesc prin bucătăria mea de acasă. Până atunci nu gătisem, practic, nimic, fiindcă nu poţi spune că găteşti atunci când faci doar nişte cartofi prăjiţi sau câteva ochiuri. Doar Dumnezeu mai ştie cum le făceam, pe atunci, şi pe acelea.
(mai mult…)
De-ale gurii la Dalboka
Anul acesta mi-am petrecut concediul în Bulgaria. Am fost pe buget redus, acesta fiind motivul pentru care am „sărit” de data acesata Grecia, şi rău am făcut, căci Bulgaria nu s-a dovedit a fi mai ieftină şi nici mai „customer oriented” decât aceasta. În fine, deşi nu a fost un concediu ratat, să spunem că a fost primul şi singurul în care nu mi-a părut rău că plec acasă, atunci când a luat sfârşit.
(mai mult…)
