Cordon Bleu … Gordon Bleu…
Probabil multi ati citit prin meniurile restaurantelor noastre denumirea “Gordon Bleu” asociata carnii de pui, sau vitel. Este una dintre confuziile des intalnite, cei care intocmesc meniurile “schimonosind” de fapt celebrul “Le Cordon Bleu”, devenit marca a excelentei in gastronomie.
Aceasta confuzie imi da insa prilejul de a face un joc de cuvinte, caci in povestea de mai jos, “Gordon Bleu” este un apelativ al naibii de potrivit!
Sotia mea mi-a facut cadou, acum vreo luna, cateva carti pe care le-a comandat de pe Internet. Doua dintre ele sunt scrise de un personaj extrem de cunoscut in domeniul culinar: Gordon Ramsay.
Cele doua carti se numesc “Humble Pie” si “Playing with fire”.
In prima, autorul isi povesteste copilaria, viata de familie, perioada in care a jucat fotbal si inceputurile carierei sale ca bucatar si patron de restaurant; cea de-a doua carte este exclusiv despre felul in care isi conduce afacerile, cum isi recruteaza echipa, cum organizeaza restaurantele si altele asemenea.
Cartile mi-au placut enorm (ar merita fiecare cate un “Cordon Bleu” pentru literatura gastronomica, sau, ca sa glumim, un “Gordon Bleu”, dupa numele autorului) si mi-au dezvaluit un personaj extrem de complex si de interesant.
Gordon este o persoana de o ambitie fenomenala, cu o putere de munca iesita din comun, cu o pasiune si mai si, pe scurt: un fanatic si un perfectionist al restauratiei.
Isi doreste nu doar sa fie cel mai bun in domeniul sau, ci si sa-si depaseasca in mod strivitor toti oponentii. Dupa cum recunoaste si el, acest lucru nu-i iese intotdeauna, dar macar incearca! Aceasta atitudine a sa ma electrizeaza, ma face si pe mine sa-mi doresc sa fac mai mult si sa fiu mai bun.
Am reusit acum sa fac mai clar diferenta intre Jamie Oliver si Gordon Ramsay, cei doi mari idoli britanici ai publicului. Jamie gateste mai casnic, mai simplu si mai rustic, este dezinvolt, dar si destul de dezordonat si de nonconformist, nu gateste prea curat si uneori calca reguli elementare, atat de igiena cat si de tehnologie.
Gordon este mult mai profesional, impecabil in tot ceea ce face, sever pana la duritate, obsedat, inversunat.
Jamie gateste mancare in special mediteraneana, uneori foarte italieneasca. Gordon se duce mai mult spre “haute cuisine”-ul bucatariei franceze. Sunt rivali in ce priveste vanzarile de carte (se pare ca Jamie vinde mai mult) si in rating-ul show-urilor de televiziune (domeniu in care conduce Gordon).
Rivalitatea ca manageri de restaurant nu exista practic, caci Gordon conduce detasat, restaurantele lui adunand vreo 12 stele Michelin, adica enorm!, lucru care il plaseaza pe locul trei in lume dupa Joel Rebuchon si Alain Ducasse.
Totusi, cei doi barbati, englezul Jamie si scotianul Gordon, au trei lucruri in comun: pasiunea extraordinara pentru gastronomie, placerea de a gati si puterea de a transmite acest lucru cititorilor si privitorilor. Ii admir enorm pe amandoi si fiecare in felul sau este un exemplu pentru mine.
Cartile lui Gordon sunt bine scrise si dezvaluie multe aspecte inedite din viata sa, ca si mici secrete din meserie; cei care va impacati bine cu limba engleza merita sa va aruncati ochii pe ele.
Se pot comanda pe www.bookdepository.com, un site extrem de interesant unde puteti gasi enorm de multe carti din domeniul culinar.
