„Este un lucru deosebit de grosolan şi lipsit de graţie să-ţi îndeşi mâncarea în gură aşa cum strângi paiele într-o căpiţă, cu furca.” – spune un anonim francez în secolul al XVI-lea. Este adevărat, „furculiţa”, cuvânt pornind în limba noastră de la „furcă”, provine din latinescul „furca”, acesta însemnând, fără nicio surpriză, exact „furcă”.
Anonimul revoltat a avut dreptate într-un fel: mâncarea se duce la gură folosind o furcă mai mică, o furcuţă sau furculiţă. Grosolănia şi lipsa de graţie sunt foarte subiective, căci nu ştiu, zău, dacă o lingură este mai graţioasă. În fine, ideile s-au schimbat între timp şi astfel de reacţii şocate sunt de domeniul trecutului.
(mai mult…)
Venetia | Retetele lui Radu - Gastronomie:
Rodul întâmplării – partea 1
Introducere
De obicei, atunci când se aminteşte despre întâmplări care au avut un rol deosebit în evoluţia societăţii, se aminteşte despre descoperirea penicilinei, din 1929, atribuită lui Alexander Fleming. Bacteriologul scoţian a avut incontestabil partea sa de merit, dar co-autor al descoperirii penicilinei este… întâmplarea. Plecat în concediu, Fleming a lăsat câteva probe, legate de cercetările sale asupra modului în care se poate mări capacitatea naturală de apărare a organismului. La întoarcere a găsit probele conţinând un fel de mucegai, care s-a dovedit a fi Penicillium notatum, de unde şi numele penicilinei.
(mai mult…)
