Cum ne alegem reţetele?

De când am început să fiu pasionat de bucătărie cred că am tradus vreo 8-10.000 de retete si cred ca am citit cel puţin un număr de două ori mai mare. Acum sunt capabil, bineînţeles, să-mi dau seama dacă o reţetă îmi place doar citind-o, fără s-o gătesc. De cele mai multe ori pot să şi ştiu, tot doar citind-o, dacă reţeta are sau nu şanse să fie corectă, sau să funcţioneze. Dar cred că şi dintre dvs. foarte mulţi sunt capabili să facă asta: să aleagă dintre mai multe reţete cele care îi plac, care îi convin, cele despre care simte că pot fi mai pe gustul său.

M-am întrebat uneori cum funcţionează acest mecanism de gândire care ne permite să spunem: „reţeta asta îmi place!”. Am început să mă întreb, de fiecare dată când dădeam acest verdict, care-mi sunt motivele. Am adunat astfel câteva criterii care acoperă, cred eu, modul în care judecăm o reţetă: gustul şi aroma, aspectul vizual, calitatea nutriţională, simplitatea, rapiditatea şi… preţul. Pe aceste criterii am şi structurat ultimul sondaj de opinie intitulat „Ce contează mai mult atunci când alegi ce reţetă să găteşti?”.

După circa o lună în care aţi avut timp să optaţi pentru unul dintre criterii, s-au strâns 470 de voturi, dar cred că rezultatul final a fost clar deja după primele 200 de voturi. Aţi ales să votaţi astfel:
58% – gustul şi aroma
15% – calitatea nutriţională
11% – aspectul vizual
7% – simplitatea reţetei
6% – rapiditatea reţetei
3% – preţul ingredientelor

Rezultatul sondajului mă bucură, căci este oarecum aşa cum am sperat şi cum m-am aşteptat să fie. Pentru mine personal tot gustul şi aroma ar fi contat cel mai mult, dar pe locul al doilea cred că ar fi fost aspectul vizual, nu calitatea nutriţională, lucru cumva explicabil căci, dacă tot fotografiez aproape tot ce gătesc, acest aspect a început să mă preocupe foarte mult. Restul criteriilor ar fi contat şi pentru mine în aceeaşi măsură şi ordine ca şi pentru cititorii care s-au pronunţat în sondaj.

Cred că este normal să fim preocupaţi mai întâi de gustul şi aroma preparatului final. Deşi este un criteriu profund subiectiv, este ceea ce putem aprecia cel mai uşor şi ceea ce, în mod instinctiv, ne interesează cel mai mult.

Citeste si articolul →   Cat de des gatesti? – Rezultate finale

Calitatea nutriţională este un lucru extrem de greu de apreciat. Impresia mea sinceră este că nutriţioniştii nu se prea pricep nici ei. Mecanismele prin care acţionează nutrienţii nu sunt nici acum clare şi, ca să îngreuneze lucrurile, fiecare nutriţionist are părerile sale proprii despre cum trebuie să ne hrănim. Fiecare dintr ei pare extrem de logic şi de documentat atunci când îl asculţi, aşa că un om obişnuit, fără cunoştinţe de metabolism şi chimie alimentară, se simte confuz. Nu vreau să mai amintesc că azi ni se recomandă un mod de a ne hrăni, iar peste 20 de ani se „descoperă” că era total nesănătos şi că trebuie să ne hrănim exact invers. De ce să ne mirăm de asta când oamenii de ştiinţă au crezut mii de ani că Soarele se învârte în jurul Pământului, sau că atomul este cea mai mică particulă de materie sau că… etc.

Aspectul vizual este şi el important şi, culmea, mai puţin subiectiv decât gustul. Aici lucrurile sunt mai clare: culori, aranjament, farfurii etc. Necesită însă şi o mai mare experienţă şi îndemânare şi mărturisesc că este şi pentru mine punctul în care am, poate, cel mai mult de lucru. Montarea şi de corarea cer, pe lângă imaginaţie şi răbdare, îndemânare şi antrenament. La ultimele trei criterii nu stau foarte bine.

Simplitatea şi rapiditatea merg mână în mână. Sunt importante acum, când timpul parcă fuge din ce în ce mai repede, când ne împărţim între famile, serviciu, hobby, prieteni, televizor, internet, cărţi, spectacole etc. Şi eu am tendinţa să gătesc şi să propun mai ales reţete simple, al căror timp activ de lucru nu depăşeşte 1-2 ore. Sunt atâtea alte reţete de gătit, încât parcă niciuna dintre ele nu merită câteva ore pline din viaţa noastră.

Citeste si articolul →   Despre ce bucatarie te-ar interesa sa afli lucruri noi? – rezultate finale

Preţul ingredientelor este ultimul pe lista dvs. A căpătat doar 12 voturi! Mă aşteptam să capete mai multe, dar mă bucur că s-a întâmplat astfel. Înseamnă că ne dăm seama cu toţii că avem nevoie de ingrediente de calitate ca să obţinem ceva gustor, aromat şi hrănitor. Oricât de bun ar fi un bucătar, dacă ingredientele nu sunt de bună calitate, nu poate realiza mare lucru. Întotdeauna măcar un sfert din meritul unui preparat este al celui care a ales ingredientele. Mă bucură şi faptul că blogul meu este poziţionat în nişa celor care, în privinţa banilor, nu trag, cum se spune, mâţa de coadă. O pasiune se ţine cu cheltuială de timp şi de bani şi cine se „uită” la câteva zeci de lei, nu are comfortul necesar pentru a experimenta cu tot felul de ingrediente exotice, sau de ustensile specializate.

Ce să facem avem o pasiune care costă; mai ales timp şi bani. Mă costă şi pe mine, dar nu regret. Gătitul nu doar mă relaxează, mă face fericit!


  1. mihaela spune:

    Referitor la idei de sondaje, indraznesc, Radu, sa iti trimit cateva idei (daca le-ai folosit deja, sper sa nu te superi prea tare):
    1. cat de des gatiti?
    2. care este ziua/perioada saptamanii cand gatiti cel mai des?
    3. pentru cate zile gatiti?
    4. cat de des obisnuiti sa mancati la restaurant?
    5. de unde va alegeti produsele pentru gatit? (piata/”magazinul din coltz”/supermarket/magazin bio/
    6. cat de des folositi condimente/arome care nu sunt specifice bucatariei romanesti?
    7. respectati intocmai retetele? (da/in mare parte da/nu exista reteta fara sa o modific/o modific dar nu in partile ei esentiale etc)
    8. ce conteaza in alegerea marcii unui produs alimentar? (reclama din media/recomandarile cunoscutilor/faptul ca o cunosc (familiaritatea)/pretul/nu ma intereseaza marca)
    9. cate feluri obisnuiti sa mancati la un pranz? (aceeasi varianta si pt cina)
    10. cat de des gatiti pt copiii dvs?
    Sincer, eu sunt foarte pasionata/interesata sa stiu cum isi aleg oamenii ingredientele pt masa. Mi-ar placea sa aflu de pe blogul tau (pt ca il citesc zilnic si a devenit o sursa importanta de informatie gastronomica) unde as putea gasi – cea mai buna carne de vita, cea mai buna faina, cea mai practica forma de tort, cea mai sanatoasa apa, condimente specifice diferitelor bucatarii etc. Cred ca suntem o comunitatea de oameni seriosi si nimeni nu si-ar permite sa ne intoxice cu infromatii false, chiar daca ar reprezenta magazine sau producatori.
    Cu mii de scuze pentru lungimea mesajului! Pe curand!

    • Radu Popovici spune:

      @mihaela: Multumesc mult pentru mesaj, ideile imi par bune si voi aplica cu siguranta macar unele dintre ele. In ce priveste ultimul paragraf, cel cu gasitul ingredientelor de buna calitate, am si eu ideea asta in cap, dar nu reusesc sa ma adun ca sa o pun in practica. Un blog este destul de limitat ca versatilitate si am nevoie de un programator disponibil, caci programatori am, dar nu pot sa ii rup de la lucrari… Poate in viitor.

  2. Gabriella Berechet spune:

    Un binecunoscut brand de tesaturi din Bucuresti, s-a lansat in lumea aceasta a ospitalitatii, deschizand un hotel la inceput, langa Piata Obor, prin reamenajarea unui fost camin de nefamilisti (nu stiu daca apartinea vestitei intreprinderi). Cum afacerea a mers, proprietarii au plusat, investind intr-un restaurant. Personalul din tesatorie, filatura, CTC au facut pe rand cursurile de calificare bucatar/ospatar/receptioner/cameriste, chiar si proprietarii au facut cursul de Managementul activitatii in Turism. E drept, bietii cursanti fugeau dupa ore la filatura/tesatorie, si pe rand intrau la „Restaurant”, si vorba ta…oameni de 45 – 50 de ani care au facut 25 – 30 de ani fusuri si scame, sa treaca prin pajistea reprofilarii profesionale…a fost de cosmar, si pentru ei, si pentru patroni si pentru mine, ca formator…dar s-a putut. Din teama de a nu ramane someri, nu pentru ca le placea au invatat, asa ca untura de peste, pe care o inghiti pentru ca stii ca este antirahitic, nu si pentru ca-ti place…
    Macar ei au vazut o bucatarie de aplicatii, au lucrat constiinciosi in restaurantele unde au fost trimisi in practica si au fost si supravegheati de mine…spre deosebire de toti re-profilatii de la ANOFM care s-au dus pe banii statului la diferiti „furnizori” si care dupa absolvirea cursului erau tot someri, dar cu diploma de calificare…scuze din nou!

  3. Cristi spune:

    Nu mai imi zi, ca sint ca sunt cel mai mare fan al emisiunilor Hell’s Kitchen si celor de acest gen, Kitchen Nightmares, ale lui Ramsay, si ce am vazut si invatat in anii astia m-au facut sa-mi dau seama ca NU cred ca vreau sa lucrez intr-o bucatarie profesionista mai mult de cateva zile, doar de dragul experientei. Deci sigur nu ca si meserie pe termen mediu/lung.
    Plus ca nu fumez, ceea ce in industrie e o obisnuinta clara, sora cu dependenta 🙂 .

    • Radu Popovici spune:

      @Cristi: Revin si remarc ca este o meserie grea, daca este practicata ca profesionist intr-o unitate de alimentatie publica, fie restaurant, fie catering, fie bucatarie de vapor etc. Bucatarii profesionisti lucreaza la comanda, in presiune, lucru care nu este intotdeauna nici placut si nici nu te face fericit.
      Noi, cei care gatim acasa, avem avantajul ca putem gati doar retetele care ne fac fericiti.

  4. Gabriela Berechet spune:

    Intelegem o reteta daca o citim? Depinde cat de explicita este, cat de familiari sunt termenii folositi si mai ales cui ii este adresata (pentru consum familial sau pentru restaurant).
    O reteta descriptiva, asa cum o gasim in Cartile de bucate/mancaruri mai vechi sau mai noi, poate sugera usurinta in preparare sau chiar si cum arata, sau ce gust ar avea…O reteta tradusa eronat poate face ravagii, fie ca este vorba de amatori, fie ca este vorba de profesionisti. Si asa am ajuns iarasi la un punct interesant: scoala.
    Dintr-o denumire de preparat dintr-o lista de preparate din restaurant putem intelege despre ce este vorba?
    Daca lista este in romaneste si noi suntem romani, treaca-mearga. Daca suntem englezi si citim traducerea…s-ar putea sa ne lasam pagubasi. Este un vechi „off” pe care il am! Case mari, cu staif si clienti, pozitionate strategic…centrul vechi al Bucurestiului, cladiri de patrimoniu…scriu asa:
    „salata de cruditati (mar, morcov si telina) cu maioneza si piept de pui fiert” in engleza – „Raw salad (apple, carrot, celery) with mayonnaise and boiled chiken breast”
    Alta si mai tare:
    „mamaliguta cu unt, branza telemea si smantana alaturi de ou ochi prajit in tigaie” suna in Engleza: „Pollenta with butter, cottage chesse, sourcream served with poached egg”!
    Exemplele sunt numeroase, n-are sens sa va enervez, m-am enervat eu destul…
    Ce vreau sa demonstrez? Ca asa numitii carciumari post-revolutionari, sunt clar niste biznizmeni care, in mod cert,
    n-au legatura nici cu restauratia, nici cu gastronomia, nici cu ospitalitatea…sunt niste oameni care nu dau 2 bani pe formarea profesionala si nici 2 bani pe programele de training, macar privitoare la tehnici de servire si un minimum de fraze in limba engleza. Ca nu dau 2 bani se vede! Am ras/plans cand am citit acest „meniu”. E din secolul nostru, cules aseara dintr-o carciuma cu staif, care era plina ochi…
    Nu numai ca engleza e de balta, dar nici terminologia nu-i adecvata, pentru ca cel care a facut traducerea asta dupa engleza lui de vaporean care vorbeste acum afacereza in Romanica, ar trebui sa roseasca pana in varful unghiilor de la picioare…
    Scuze, domnul Popovici!
    Deci, o reteta este aleasa dupa cat de priceput a fost traducatorul sa o traduca si s-o imbrace in lexicul simplu al utilizatorului!

    • Radu Popovici spune:

      @Gabriela Berechet: Corect. Multi patroni de restaurant nu stiu nimic despre restauratie si chiar „faulteaza” eforturile personalului specializat. Stiu pe cineva care a facut bani multi in constructii si doreste sa-si deschida un restaurant. A avut ideea sa economiseasca bani punand electricienii si tamplarii sa serveasca la mese. Va dati seama ce a iesit. Un alt patron, cunoscut de-al meu, are ideea ca trebuie neaparat sa foloseasca studenti in loc de chelneri special pregatiti; nu le face scolarizare, iar acest lucru se reflecta in calitatea serviciilor.
      Am tradus foarte multe carti culinate din engleza in romana si la inceput am facut unele greseli. Nu grave, cateva confuzii datorate mai curand dictionarelor englez-romane care redau si ele destul de aproximativ intelesul unor termeni sau ingrediente. In ultimul timp le-am eliminat insa, cel putin din cate imi pot da seama la acest moment. Acesta este motivul pentru care nu cumpar niciodata o carte culinara tradusa in romana; prefer sa preiau originalul, cu bune si cu rele, decat sa „am parte” si de eventualele greseli ale traducatorului. Ceea ce ati semnalat ca greseli de traducere in meniu sunt nimic fata de altele, intalnite de mine sau semnalate de cativa prieteni.
      Sigur ca afirmatia mea, ca o reteta se poate „gati in minte” inainte de a fi gatita in mod real, se referea la o reteta corect expusa, sau corect tradusa.

  5. Ada spune:

    Votul meu a fost tot pt gust si aroma, as fi bifat si aspectul vizual daca ar fi existat posibilitatea, cat despre pretul ingredientelor, renunt daca nu mi le permit pe cele premium, stiu ca inlocuirea lor cu ceva mai ieftin mi-ar da peste cap rezultatul pe care il anticipez si asta m-ar everva rau de tot. De gatit, gatesc numai din placere, exclus sa o fac din necesitate, obligatie etc., ai mei stiu lucrul asta si daca sunt trista, suparata, am vreun necaz si nici macar nu intru in bucatarie, nu-mi cere/reproseaza nimeni nimic. Nu stiu altii cum sunt dar eu am nevoie de o stare de bine ca sa pot sa ma apuc de gatit.

    • Radu Popovici spune:

      @Ada: Te inteleg perfect si cred ca oricine gateste mai cu placere cand are o stare de bine. Cu atat mai mult sunt de admirat bucatarii profesionisti care trebuie sa gateasca sub presiune, zilnic, indiferent de stare. Ca actorul care trebuie sa rada pe scena, indiferent de cat de mari probleme personale are.

  6. Raluca Mateas spune:

    Imi place sa gatesc, si o fac cu mare placere pentru cei dragi. Ma relaxeaza sa intru in bucatarie si sa ma joc cu diversele condimente, sa ma gandesc ce-as putea face, sa incerc retete, iar mama e cea mai fericita, scapa de-o grija.

    Pentru mine e important tot gustul si aroma, mai e important insa si itmpul deoarece doar in weekend imi permit sa stau mai mult, altfel, timpul e cam redus, iar bucataria acum oricum mi se pare mult mai usoara..fata de cea de pe timpul bunicii mele, acum e dublat totul de tehnologie, de chestii la plic, munca s-a redus considerabil.

    • Radu Popovici spune:

      @Raluca Mateas: Asa este, tehnologia s-a schimbat considerabil, ca si abordarea dietetica. Exista si semi-preparate (plicuri, borcanele, cutiute etc.), unele dintre ele chiar interesante, care scurteaza tipul alocat gatitului. Ce conteaza cel mai mult insa este placerea de a gati.

  7. jollyca spune:

    Cred ca rezultatul arata asa din cauza ca respondentii au fost oameni normali, care gatesc acasa. E foarte normal sa fie asa.
    Daca raspundeau niste chefs care vor sa faca asta in bucataria restaurantului probabil ca proportiile ar fi fost un pic altfel 🙂

  8. memphis spune:

    Si eu am votat gustul si aroma si sunt total de acord cu consideratiile facute de Radu si Elena. Imi cumpar intotdeauna ingrediente de buna calitate, mai ales atunci cand diferenta de calitate se reflecta clar in gustul si aroma preparatului final. Ma uit la pret doar cand este vorba sa mananc la restaurant, sau cand sunt pus in fata unor ingrediente mai speciale, care pot costa extrem de mult. Cu alte cuvinte, am o limita pana la care mi-am propus sa merg. 🙂

    • Radu Popovici spune:

      @memphis: Si eu am limitele mele, si de pret si de bataie de cap. Daca trebuie sa strabat Bucurestiul ca sa gasesc un ingredient anume, disponibil doar intr-un singur magazin, mai degraba ma las pagubas. Il iau doar daca ma nimeresc prin zona, rareori ma deplasez special pana acolo.

  9. Elena Toma spune:

    Interesante, desi poate asteptate, rezultatele sondajului. O alta concluzie care cred ca se contureaza – in afara faptului ca cititorii blogului tau sunt niste oameni care „dispun” de ceva fonduri pentru a-si cultiva gustul. Si anume: suntem niste oameni care intelegem ca gastronomia este un act de cultura si nu altceva, ca avem o curiozitate care multor oameni le lipseste si ca avem mintea deschisa spre a invata si a nu ne crede docti din start.
    Mi se pare normal sa sara un loc aspectul cu calitatea nutritionala, pentru ca aspectul vizual – exact cum ai remarcat – tine mult de indemanare si antrenament, iar aici, eu cel putin, mai am mult de invatat. Calitatea nutritionala a inceput sa intereseze mai mult, din motive evidente legate de pericolul surplusului de greutate, dar nu cred ca cei care au raspuns s-au gandit la nutritionisti. Cred ca mai degraba au vrut sa spuna ca incearca sa evite retetele cu surplus de grasime si cu preparari neadecvate. Deci, chiar au fost in acord cu blogul tau. Tu ne inveti si alte moduri mai sanatoase de preparare si de a combina, condimenta.
    In alta ordine de idei, ce sondaj ne mai propui?

    • Radu Popovici spune:

      @Elena Toma: Exista unul afisat deja, dar am cam ramas in pana de teme. 🙂 Acum ceva vreme (vreo 8 luni) am rugat pe cei care au idei legate de sondaje sa mi le propuna, dar nu am primit decat un raspuns foarte slab cantitativ, iar ceea ce am primit a fost deja folosit. Astept niste idei noi de la voi.

  10. The Fan spune:

    Eu unul aleg retetele in functie de ce am chef sa mananc 🙂 nu iau in considerare nici un alt aspect, exceptand poate bugetul disponibil…

    • Radu Popovici spune:

      @Tha Fan: Faptul ca le alegi dupa ce „ai chef sa mananci” inseamna, zic eu, ca le alegi tot dupa criteriul gust/aroma. 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.