Nu am ajuns încă în India, deşi visez adesea s-o fac. Este însă o ţară atât de mare şi de complexă, încât mă încearcă un sentiment de zădărnicie. Oare dacă ajung acolo, voi putea înţelege ceva din ea?

Îmi pun, de fapt, aceeaşi întrebare de fiecare dată când călătoresc în străinătate, căci îmi dau seama cât de puţine lucruri ştiu despre propria mea ţară, un loc unde trăiesc de peste 50 de ani. Cum pot să aflu ceva important despre alte ţări, despre bucătăria lor, mergând acolo, să zicem, doar câteva săptămâni?
Ştiu însă că pot învăţa unele lucruri citind şi privind cum gătesc alţii. Astfel pot căpăta o „bază” care m-ar putea ajuta în cazul unui contact cu alte civilizaţii culinare.

Ca să mai învăţăm împreună câte ceva despre bucătăria indiană, vreau să vă propun să vizionaţi un filmuleţ de vreo 10 minute, care prezintă o femeie indiană, dintr-un sat oarecare, gătind în faţa unui cuplu de americani, din off auzindu-se şi câteva explicaţii date de un bărbat (poate soţul acelei femei?), în limba engleză. În fundal se mai aud şi voci vesele de copii, răsete şi strigăte. Copiii par veseli, starea lor fiind, probabil, un semn că familia în cauză nu suferă de foame.

Eu nu cred că aş putea găti ca această femeie: am nevoie de un spaţiu imens, murdăresc o sumedenie de vase şi mă umplu din cap până în picioare de toate cele.
„Bucătăria” doamnei are doar vreo 3 mp şi cu toate acestea pare să se descurce de minune. Totul este foarte pitoresc şi foarte neobişnuit pentru cei mai mulţi dintre noi: poziţia femeii, hainele ei, faţa acoperită, vasele pe care le foloseşte, cuptorul, braţele pline de brăţări şi inele.

Mi-aş dori să comentăm împreună ceea ce se vede în acest film, aşa că vă invit să fiţi vorbăreţi şi să schimbăm impresii. Vizionare plăcută!