Cum se promoveaza berea la noi

Despre bere si promovarea ei în Romania

Cand mi-am deschis restaurantul am fost fericit sa am în meniu berile de la Bayerische Staatsbrauerei Weihenstephan. Nu numai fiindca toate erau de calitate foarte buna, iar vreo doua-trei dintre ele de-a dreptul exceptionale, dar și fiindca erau ușor de prezentat: proveneau, doar, din cea mai veche berarie din lume aflata înca în functiune.

În urma unei hotarari a berariei, distributia sa pe plan global a fost încredintata unui mare trust european. Unuia dintre gigantii industriei berii mondiale; nu-i dau numele, caci nu are importanta în contextul acestui mic articol.

Vreau doar sa retineti ca este vorba despre o companie extrem de puternica, cu posibilitati enorme: poate distribui cantitati imense de bere în orice tara de pe globul pamantesc și le poate promova perfect.

Din pacate, marea companie distribuie în Romania, cel putin deocamdata, o singura bere din portofoliul celor de la Weihenstephan. De ce doar una? Habar n-am. O fi vorba despre vreo mare strategie globala; posibil sa existe ratiuni tactice, strategice și financiare pe care eu nu le întrezaresc.

Oricum, ceea ce ma interesa pe mine era sa am în meniu berile din cea mai veche berarie din lume, iar în urma preluarii distributiei de catre uriașa companie, nu le mai am.

Bineînteles, deși am plans în sinea mea dupa ele, caci am bagat bani și timp în promovarea lor (am organizat cu ele mai multe evenimente de degustare și împrerechere de mancare cu bere, am scris despre ele pe blog, am tiparit meniuri cu ele etc.), am ales sa merg înainte și sa le înlocuiesc cu alte beri, cat de cat similare. Și am reușit sa fac aceasta, apeland la o combinatie de beri de la Schneider Weisse și Weltenburger Kloster. Un pic diferite, dar am adunat un alt portofoliu de beri traditionale bavareze de foarte buna calitate.

Îmi cam luasem gandul de la beraria Weihenstephan și de la berile ei cand am primit vizita unui reprezentant al companiei care i-a preluat distributia. Din pacate, nu am fost prezent la restaurant în acel moment, dar agentul cu pricina a avut amabilitatea sa-mi lase spre studiu un pliant dedicat unicii beri de la Weihenstephaner care se mai distribuie înca la noi: Hefe Weissbier.

Pliantul arata exceptional; se vede ca nimeni nu s-a zgarcit la bani, iar tipografia a facut o treaba buna. Cartonul este bun, tiparul este perfect, iar unele elemente de pe coperti sunt lacuite, ceea ce da întregului un aspect deosebit.

Din nefericire, informatiile continute de pliant nu se ridica la înaltimea tiparului. Înca de pe coperta ni se atrage atentia: „De 1000 de ani, berea originala Weizen”.

Sa fiu iertat, dar înainte de secolul al XVI-lea era practic imposibil sa se produca oriunde în lume o bere blonda. În plus, retetele s-au tot schimbat și s-au perfectionat. Astazi exista alte malturi, alte drojdii și alte hameiuri. Ca sa nu mai pomenesc despre schimbarile tehnologice.

Atunci, de unde și pana unde avem de-a face cu berea „originala” de acum 1.000 de ani, cand pe atunci nici vorba sa se produca ceva macar pe departe asemanator?

Pe cele doua pagini din interior gasim alte chestii nastrușnice. Ni se spune, de pilda, ca exact în manastirea fondata în 1040 de benedictini pe dealul Weihenstephan a luat naștere Reinheitsgebot, așa-numita Lege a puritatii brii germane.
Nici vorba de așa ceva. Legea s-a dat la Munchen și excludea de pe lista berilor care se puteau produce în Bavaria tocmai berile din grau, așa cum este chiar Hefe Weissbier, cea prezentata de pliant.

Acest tip de beri au supravietuit la început doar datorita privilegiilor detinute de familia de Degenberg, iar apoi doar fiindca familia ducala, cea care conducea Bavaria, a recuperat acest privilegiu și l-a pastrat numai pentru ea, asigurandu-și practic un monopol.

În același paragraf se afirma ca Reinheitsgebot este “primul cod profesional destinat berarilor din lume”. Acest lucru este total inexact. Primele legi legate de calitatea berii sunt, probabil, cele incluse în celebrul cod al lui Hammurabi, aparut doar cu vreo 3200 de ani înainte de Reinheitsgebot.

Mai mult, Reinheitsgebot a fost destinata la început doar berariilor bavareze, iar la aderarea Bavariei la Germania s-a negociat extinderea ei la întreaga tara; a fost una dintre conditiile aderarii și a fost acceptata. Atat… doar berarii din Germania au adoptat-o. În rest, ea nu a fost adoptata nici macar în Austria, ca sa nu mai vorbesc despre Belgia sau Marea Britanie.

Nicaieri nu se specifica și ca Reinheitsgebot a avut nu doar efecte pozitive asupra calitatii și diversitatii berii germane, ci și unele negative. Reinheitsgebot este folosita ca un argument de marketing care prinde la necunoscatori, dar efectele ei negative le cam egaleaza pe cele pozitive.

Paragraful urmator al pliantului are un titlu pompos, dar greșit: “Același proces de fabricatie folosit de secole”. Nici vorba de așa ceva. Procesul de fabricatie s-a schimbat enorm fata de cel de acum cateva secole. Berile de dinainte de secolul al XII-lea nici macar nu sunt numite beri de catre specialiști, ci proto-beri, tocmai fiindca nu corespund definitiei berii așa cum este ea înteleasa astazi.

Este de ajuns sa spun ca cele mai multe nici macar nu contineau hamei; folosirea acestuia s-a generalizat în Europa abia în secolul al XVI-lea.

Cum poti sa afirmi într-un pliant de prezentare ca “beraria de stat bavareza functioneaza și astazi dupa procesul de fabricatie dezvoltat cu secole în urma pe dealul Weihenstephan”? Dimpotriva, beraria este dotata cu tehnologie foarte moderna (știu asta fiindca am vizitat-o anul trecut) și și-a perfectionat retetele timp de zeci, poate sute, de ani.
Nici vorba sa functioneze și azi dupa un proces de fabricatie vechi de secole.

Daca ar fi facut asta nici macar nu capata autorizatie de functionare. Poate ca în ochii publicului pafarist, faptul ca i se promite o reteta traditionala, “batraneasca“, suna apetisant (toata lumea vrea sa manance și ca bea ca strabunicii, deși habar nu are ce înseamna asta, de fapt), dar este doar publicitate falsa.

Pe pagina interioara din dreapta este prezentata berea însași, o bere din grau nefiltrata, o Hefe Weissbier. Primul lucru care ni se spune este ca avem de-a face cu “o bere de grau nefiltrata, galben-aurie, cu note de scortișoara, ce impresioneaza comsumatorii cu aroma sa proaspata de banana”.

Trec peste faptul ca nu se mentioneaza faptul ca 30% din malturile folosite la fabricarea ei sunt malturi de orz; este extrem de dificil sa faci o bere doar din grau… dar nu vreau sa credeti ca sunt carcotaș, așa ca las asta sa treaca fara sa ma inflamez.

Ni se indica apoi o culoare “galben-aurie”, iar acest lucru trebuie corectat. Culoarea este aurie și laptoasa, cu irizatie alba și ușor pacloasa, de aceea acest fel de beri sunt numite “weissbier”, adica “beri albe”.

Denumirea este simbolica, fiindca nu exista beri albe așa cum nu exista nici vinuri albe, dar o weissbier are o culoare specifica, aurie și ușor laptoasa. Hefe Weissbier este și pacloasa, caci nu este filtrata. Comparati-o cu o Kristall Weissbier, care este varianta sa filtrata, și veti vedea, într-adevar, o culoare “galben-aurie”. A, uitasem, nu aveti cum sa faceti aceasta comparatie, fiindca nu aveti cum gasi în Romania aceasta bere. Nu se mai distribuie.

Ultima chestie din citatul de mai sus, cea mai tare, este aia cu aroma de scortișoara. Berile din grau germane sunt celebre pentru aromele lor de banana (aici pliantul a nimerit-o) și de CUIȘOARE, nicidecum de scortișoara. Poate pentru cel care a elaborat minunatia asta de text de prezentare nu este nicio diferenta între scortișoara și cuișoare, dar pentru cei bare beau bere este o diferenta uriașa.

În acelati paragraf se afirma despre bere sa “este corpolenta”. Nu zau? Încercati sa beti o bere cu adevarat corpolenta, cum ar fi un weizendoppelbock sau un weizeneisbock și veti vedea ce înseamna corpolent. O hefe weissbier are o corpolenta doar ceva mai mare decat o Pilsner sau o Helles… se spune, mai în gluma mai în serios, ca nemtii beau Weissbier la micul dejun, cat sa-și clateasca gura.

În paragraful urmator, o alta enormitate: “Poate fi servita cu pește, fructe de mare, branza picanta și mai ales cu traditionalii carnati bavarezi din miel”. Cel care a scris textul de prezentare nu s-a obosit sa se informeze ca, în mod traditional, bavarezii beau o Weissbier alaturi de o pereche de Weisswurst, adicatelea împreuna cu niște carnati albi la culoare, preparati din carne de VIȚEL. Nici vorba de miel. Carnatii de miel sunt roșii la culoare, au alt gust, merg mai bine cu alt gen de beri și, mai ales, nu sunt deloc traditionali în Bavaria.

Îmi și închipui pe cineva cautand disperat aromele de scortișoara din bere, punandu-și întrebari despre sensibilitatea propriilor papile gustative și spunandu-și ca mai bine bea altceva, fiindca oricum nu pricepe nimic din aceasta bere. A… uitasem, îl mai vad și încercand sa faca rost de carnatii bavarezi traditionali din miel.

Bun, s-a cam terminat pliantul și, din fericire, și erorile din el. Stau și ma întreb ca prostul: daca tot dai o poala de bani pe pliante, de ce naiba nu platesști înca un firfiric sau doi unui consultant, care sa arunce o privire pe text.
Ma uimește și ma calca pe nervi suficienta celui care a scris textul din pliant, fara sa se oboseasca sa verifice informatiile și fara sa caute în dictionar diferentele dintre scortișoara – cuișoare și miel – vitel.

Iata ca, în ciuda dimensiunii companiei, oamenii din Romania ai marelui distribuitor și producator de bere, cel responsabil cu distribuirea, promovarea și comercializarea excelentelor beri de la Bayerische Staatsbrauerei Weihenstephan, au lucrat foarte prost.

O bere au avut și ei de prezentat, și pana și pe aia au zbarcit-o. Ne-am plia(n)t din nou la motto-ul nostru de toate zilele: “las’ ca merge și așa”.

Acest pliant de prezentare arata lipsa de respect nu doar pentru berea promovata, ci și pentru public. Contine erori și informatii false și, zau, este pacat de o bere atat de buna.