De-ale globalizarii

Am auzit foarte des afirmatia ca trebuie musai sa mananci produse locale, fiindca toate fiintele ce împart un terroir, vibreaza cumva pe aceeași lungime de unda. Adica apa, painea, legumele, vinul, animalele și toate celelalte alimente au ceva în comun care face ca asocierea lor în farfuria noastra sa fie gustoasa și benefica.
Multi prieteni și cunoștinte ma bat la cap cu asta. Unii dintre ei chiar bloggeri culinari, și nu din aia începatori și naivi, altii sunt medici… deci, în general, persoane cu scaun la cap.

Dupa mine exista o oarecare logica în aceasta afirmatie. Produsele provenind din aceeași zona împart aceeași clima și același sol, deci este cumva posibil ca gusturile și aromele lor sa se armonizeze mai bine. Cu alte cuvinte, daca traiești în Thailanda și mananci un curry, acesta merge mai bine cu orez Jasmine decat cu Vialone Nano. Nu ca nu l-ai putea manca și cu paine de secara la nevoie, dar cel mai gustos este cu orez Jasmine.

Acest principiu este mentionat de multi și atunci cand se fac asocieri de vin cu mancare. Aparent, vinul local se asociaza mai bine cu bucate preparate din alimente de provenienta locala. Marturisesc totuși ca eu nu am avut nicio problema în a asocia porcul de Periș cu vin roșu chilian, sau orez Arborio, cultivat în Romania, cu creveti din Bangladesh.

Am întalnit, deci, fanatici ai teoriei terroir-ului unic și marturisesc ca și eu o accept pana la un punct. Adica la modul: OK, poate ca este ceva, dar hai sa nu exageram. Și asta doar la nivel teoretic. La nivel practic, ploile acide, îngrasamintele folosite din belșug aici și aproape deloc 1 km mai încolo, infiltrarile în panza freatica, eroziunea solului, politicile diferite legate de calitatea produselor etc. fac ca uniformitatea de terroir sa fie un vis îndepartat.

Ma gandesc ca globalizarea ne pune în situatia de a manca sau bea zilnic alimente cu care terroir-ul nostru propriu nu are de-a face nici în clin nici în maneca. Nu prea am chef sa renunt la cafea, mirodenii, cacao sau lapte de cocos doar fiindca eu și ele nu avem radacini comune.
Mai știu și ca cea mai mare parte a alimentelor consumate astazi de orice cetatean al lumii, provine, ca loc de origine, din cu totul alta parte a globului decat cetateanul respectiv. Este adevarat, multe au fost adoptate de cateva sute sau mii de ani și este foarte probabil sa fi “împrumutat” caracteristicile terroire-ului de adoptie. Acest proces de adaptare se petrece, însa, treptat. Nu cred ca romanii din secolul al XVII-lea au avut vreo problema mancînd porumbul proaspat aclimatizat, cum nici europenii nu au simtit ca beau ceva nesanatos atunci cand au fost refacute viile atinse de filoxera, la începutul secolului trecut, cu butași aduși din Lumea Noua, adica deja “contaminati” de un terroir strain.
Chiar în timp ce scriu aceste randuri, procesul de adoptie al alimentelor provenite din locuri straine este în plina desfașurare peste tot pe glob. Acesta este unul dintre efectele globalizarii.

Am mai spus-o și cu alte ocazii, Cristofor Columb a fost probabil primul catalizator al globalizarii. Au existat evenimente (cruciadele, de exemplu) și personalitati (ca sa iau una la întamplare, Alexandru cel Mare), cu mult înaintea lui, care au pus în legatura civilizatii diferite, dar pentru prima data în istoria umanitatii, Lumea Veche (Europa, Asia si Africa) a ajuns în contact cu Lumea Noua (America de Sud și Centrala, Caraibe și America de Nord) datorita lui Columb.
Navigatorul caruia unii istorici îi atribuie nationalitate genoveza, iar altii catalana, a „descoperit” Americile doar din greșeala. Bun și așa, zic eu.

Ulterior, la Lumea Noua s-au adaugat și Australia, Noua Zeelanda și alte teritorii. Iar daca Lumea Noua și cea Veche au fost puse în contact, iata ca întreg globul a fost conectat la el însuși.

Citeste si articolul →   "Sunday Grilling", 24 martie 2013

Idei, persoane și bunuri au început sa circule mai frecvent și mai repede. Printre ele și alimentele. Interesant este ca multe idei, persoane și bunuri au fost nu doar comercializate, ci și adoptate în colturi ale lumii, foarte departate și diferite de cele de provenienta. În cazul alimentelor am întalnit cateva situatii nostime, sau macar interesante.

De pilda:
Deși cartoful este originar din Peru, cel mai mare producator de astazi este China. Urmeaza, ca productie, India, Rusia, Ucraina, SUA, Germania, Polonia, Franta etc. Nici Peru și nici vreo alta tara sud sau central americana nu intra în primii zece producatori. Poate nici în primii douazeci.

Roșiile sunt originare din Mexic, dar cel mai mare producator actual este Spania, urmata de China, India, SUA și Egipt. Mexicul este abia pe locul al zecelea.

Lamaile sunt originare din Asia de Sud-Est. Astazi cel mai mare producator de lamai este India, ceea ce poate nu este o surpriza caci vorbim despre o tara aflata oarecu în aceeasi zona, dar acest lider este urmat de Mexic, Brazilia și Spania.

Porumbul este originar din Mexic, și a fost cultivat de vechi civilizatii; mayașii, olmecii, zapotecii, aztecii au contribuit cu totii la „inventarea” porumbului așa cum îl știm acum. Astazi cei mai mari producatori de porumb sunt SUA, urmate la mare distanta de China, Brazilia, India, Argentina, Mexic, Ucraina, Indonezia, Franta etc.

Curcanul, una dintre putinele surse de proteine din Lumea Noua înainte de venirea europenilor, este originar din Mexic. Astazi cei mai mari producatori de carne de curcan sunt SUA, urmate de Uniunea Europeana, Brazilia, Canada și Rusia.

Maslinele, dupa cele mai multe surse, sunt originare de undeva de pe teritoriul actuial al Siriei. Cei mai mari producatori de astazi sunt Spania, Italia, Grecia, Turcia, Maroc, Tunisia, Portugalia etc. În ce privește uleiul de masline, acest clasament se mentine aproape neschimbat: Spania, Italia, Grecia, Turcia, Tunisia, Portugalia etc.

Strugurii sunt originari din actuala Georgie, dar cei mai mari producatori de astazi sunt China, Italia, SUA, Franta, Turcia, Chile, Argentina, India și Iran. În ce privește productia de vin, clasamentul arata cu totul altfel: Franta, Italia, Spania, SUA, Argentina, Australia, Germania, Africa de Sud, Chile, Portugalia etc.

Graul are originile în Semiluna Fertila, adica undeva pe teritoriile de astazi ale Libanului, Siriei, Kuweitului, Irakului, Israelului, Iordaniei și Egiptului. V-am dat o zona cam mare și cam neclara, dar este interesant de comparat cu producatorii actuali. Aceștia sunt, în ordinea descrescatoare a productiei, China, India, SUA, Franta, Rusia, Australia, Canada, Pakistan, Germania etc.

Vinetele sunt originare din India, dar cel mai mare producator actual este China. India este pe locul al doilea, raportand o productie la jumatate fata de cea a Chinei. Urmeaza Egipt, Turcia și Indonezia.

Gainile sunt originare din Thailanda, dar producatorii cei mai mari de carne de pasare sunt astazi China, SUA, Indonezia, Brazilia, India, Mexic, Rusia etc.

Porcul are origini neclare. Sursele indica faptul ca acoperea un areal ce cuprinde zone din Eurasia și Africa. Porcul domesticit însa, a aparut, din cate se știe, din Iranul actual. Ironic este faptul ca iranienii de astazi nu pun gura pe porc. O pun însa altii, iar producatorii cei mai importanti sunt China, urmata la foarte mare distanta de Uniunea Europeana, SUA, Brazilia, Rusia, Vietnam, Canada etc.

Vita a fost domesticita, se crede, prima data în nordul Chinei și în Mongolia. Producatorii cei mai importanti de astazi sunt SUA, Brazilia, Uniunea Europeana, China, Argentina, India, Australia, Mexic, Rusia, Pakistan etc.

Trestia de zahar este originara din India și sud-estul Asiei. Astazi este produsa de Brazilia, India, China, Thailanda, Pakistan, Mexic, Filipine, SUA, Australia etc.

Citeste si articolul →   Ai comentarii, ai premii! (6)

Ardeii iuti și grași sunt originari din America de Sud, Centrala și Caraibe. Producatorii cei mai importanti de astazi sunt China, urmata la foarte mare distanta de Mexic, Turcia, Indonezia, Spania, India, Ungaria etc.

Floarea-soarelui provine din America de Nord. Producatorii cei mai mari de seminte de floarea-soarelui sunt Ucraina, Rusia, Argentina, China, Franta, Romania, Bulgaria, Turcia etc.
În ce privește uleiul de floarea-soarelui, producatorii cei mai mari sunt cam aceiași: Ukraina, Rusia, Uniunea Europeana, Argentina, Turcia, China.

Cafeaua este originara din actuala Etiopie. Producatorii cei mai importanti sunt însa Brazilia, Vietnam, Columbia, Indonezia și India.

Cacaoa provine din America Centrala. Producatorii cei mai importanti de astazi sunt Coasta de Fildeș, Indonezia, Ghana, Nigeria, Brazilia, Camerun, Ecuador etc.

Aș putea continua cu alte zeci de exemple. Toate alimentele noastre de baza, grau, porumb, carne, floarea-soarelui, vin, cartofi, roșii, struguri, dovleci și dovlecei, ardei, fasole, mazare, caise, cireșe, mere etc. au originea în alte continente. Le-am adoptat în cursul secolelor, în special în ultimii 500 de ani.

Unde naiba vreau sa ajung cu asta? Sa pot concluziona, spunand celor ce ma bat la cap cu consumul tuturor alimentelor strict din același terroir, ca nu prea au dreptate. Este ideal sa mancam, pe cat posibil, ce este în sezon. Alimentele sunt mai gustoase și mai ieftine.
Este însa aberant, dupa mine, sa te chinui sa mananci langa praz (apropo, acesta provine, se pare, din Egipt și a fost introdus în Europa abia în Evul Mediu; nu și-l aroga ca simbol doar oltenii, ci și Țara Galilor… poate și altii pe care nu-i știu) doar cartofi crescuti în gradinile oltenești.

Ca sa fac o gluma, probabil ca ar trebui sa ne gandim mai bine și cu cine ne casatorim, nu cumva un ardelean sa ia o moldoveanca, sau un englez vreo romanca… cine știe ce copii ies din asta.

Pana la urma, globalizarea asta a alimentelor ne-a scapat, la propriu, de foame și ne-a oferit șansa sa mancam variat și sa ne bucuram de mai multe daruri ale naturii. Pe mine nu ma deranjeaza nici cat negru sub unghie daca roșiile din farfuria mea provin din Spania sau de pe Marte, atata timp cat sunt gustoase și au un pret corect.

Chestia cu faptul ca nu se mai gasesc pe piata vegetale romanești, ci doar importate și de proasta calitate, dupa ce m-a chinuit o perioada la nivel de patriotism, acum ma lasa rece. Ma mai chinuie doar la nivel de calitate-pret. În ce privește partea cu patriotismul, îmi spun ca, sigur, este pacat ca nu gasesc roșii, ardei și altele din Romania, dar apoi îmi spun ca așa ne trebuie, fiindca ne-am batut joc de tara asta și am ajuns sa nu mai producem aproape nimic. Lipsa de respect pentru educatie și pentru munca semenilor, incompetenta liderilor politici și economici, plus coruptia și-au facut efectul. Știu ca lucrurile se vor rezolva la un moment dat, semne sunt multe și se vad peste tot, dar nu cred sa mai prind eu momentul acela.

Chiar daca agricultura noastra ar functiona perfect, astfel ca sa acopere macar cererea de produse care cresc și pe la noi de sute sau zeci de ani, tot ne-am lovi de multe alte legume, fructe și mirodenii care, trebuie sa ne împacam cu asta, nu pot crește pe la noi. Ma refer la cafea, cacao, piper, masline, ceai, citrice, smochine, curmale, ulei de masline etc. Sigur, ne-am putea lipsi de toate astea, dar eu nu am chef s-o fac. Le consider necesitati, nu un lux inutil.
Așa ca, pana una alta, eu zic, respectuos: „Saru’ mana, doamna Globalizare!”


8 comentarii pe “De-ale globalizarii

  1. cristi-j spune:

    Interesant, ce prieteni ai daca te bat la cap cu asemenea subiecte … hahaha
    Interesant si articolul tau, doar ca un pic cam superficial, dar n-are cum altfel pe acest subiect, altfel ar cadea in extremism.
    Interesante toate acele date despre productie si origini, dar cine le retine? hahaha … Oricum, China poate fi pe primul loc la orice dar asta nu inseamna mare lucru.

    Din cate se vede de pe blog, nu prea conteaza pentru tine nici terroir nici sezonalitate nici alte reguli, totul e amestecat. Cred ca fiecare e liber si in acelasi timp in masura sa hotarasca singur ce importanta acorda acestor lucruri.

    Spui ca “Pe mine nu ma deranjeaza nici cat negru sub unghie daca rosiile din farfuria mea provin din Spania sau de pe Marte, atata timp cat sunt gustoase si au un pret corect” – din pacate acest lucru nu poate fi corect, intotdeauna produsele proaspete vor fi cu adevarat proaspete si de calitate si la un pret corect atunci cand sunt locale si in sezon. Nimeni nu ma poate convinge ca un produs de pe Marte cules inainte de a fi copt, tinut vreme indelungata prin congelatoare, transportat tocmai de pe Marte, copt fortat si tinut o multime pe rafturile din supermarket e mai bun, mai proaspat, mai de calitate si la un pret mai corect decat produsul vandut de o mamaie din satul vecin venita dimineata in piata.

    In paragraful cu patriotismul local, in privinta produselor alimentare, iti dau dreptate in mare masura, situatia e complicata si adevarul e ca “fiecare pentru el”, adica trebuie sa te gandesti si sa hotarasti singur ce vrei, e singura varianta ca re functioneaza.

    Si eu cred ca alegand produse romanesti si locale, un gest aparent simplu si neimportant, se poate ajuta mult, fara sa ne dam seama, viata noastra si a celor din jur, in termeni generali.

    Cred ca s-a observat si altadata, nu sunt un fan al globalizarii, cred ca defectele sunt mai puternice, sau vor ajunge mai puternice – daca nu avem grija, decat calitatile, asa ca nu sunt de acord cu incheierea ta, in nici un caz “respectuos” si in nici un caz “saru-mana” pentru globalizare, dar pana una-alta nu e atat de rau si, fata de ce va urma, pentru noi e inca acceptabil, vorba aia “de bine, de rau, o ducem bine!”

    Ar fi multe de spus, sunt mai multe subiecte deschise, e bine ca articolul macar indeamna la a gandi fiecare cu propriul creier, fara clisee si fara extremism.

  2. Mirela Stanescu spune:

    Iti dau dreptate, Radu. Fanatismul de orice fel, este un pericol. Patriotismul nu trebuie sa devina sovinism, iar acceptarea influentelor straine nu trebuie sa fie snobism.
    Culmea este ca tocmai in ultima suta de ani, cand stiinta s-a dezvoltat foarte mult, s-au introdus animale si plante in terroir-uri noi producand dezastre ecologice.
    Lipsa de masura, de bun simt si iresponsabilitatea unora pot face extrem de mult rau.
    Pe de alta parte, si noi circulam acum mult mai mult, atat in tara cat si in afara ei, si nu putem ramane complet legati de produsele strict locale.
    Si acum un fapt autentic, apropos de casatoriile interetnice : o romanca maritata cu un englez, amandoi locuiesc intr-o cladire cu cateva etaje si mai multe apartamente (din punct de vedere social, clasa medie plus). Intre timp, in aceeasi cladire, mai apare o romanca. Ce au facut cele doua romance dupa ce s-au intalnit ? : Sarmale !
    Spre oroarea nasurilor sensibile ( si snoabe ) ale vecinelor englezoaice. Deznodamantul ? Divortul celei casatorite ( nepotrivire de caracter ).

    • Radu Popovici spune:

      @Mirela Stanescu: S-au produs dezastre ecologice, intr-adevar; mai adesea insa aceste “transplanturi” au avut mare succes. Pregatesc de ceva vreme un material despre cum s-a reusit infirmarea legii lui Malthus si despre revolutia verde din agricultura. Transplanturile, sau macar unele dintre ele, sunt responsabile pentru sporul de populatie inregistrat in ultimii 50 de ani. Din 1963 si pana acum populatia s-a dublat si aceasta dublare nu ar fi fost posibila fara transplanturile agricole. Cand le condamanm, si cand le laudam, trebuie sa pastram nuantarea corecta.

      In ce priveste romanca ta, cea casatorita, nu pot sa spun decat ca ori s-a maritat cu un dobitoc, ori sarmalele au fost doar pretextul divortului.

  3. Adrian S spune:

    Greseala pe care multi o fac , si acum ca te lasa rece ce rosie pui pe masa, si tu o faci este una de bun simt.

    Nimeni nu spune sa mananci necondimentat, sa nu mananci lucruri importate si in nici un caz nimeni nu se refera la a manca doar ce creste la noi pe tarla.

    Dar mi se pare dovada de lipsa de inteligenta ca intre rosii crescute in Oltenia si unele crescute in Italia sa alegi cele de import, rosiile aici fiind doar un exemplu, de fapt exista multi oameni care cumpara avand drept criteriu doar pretul, cumperi lapte produs in cehia dezi pe raft la un cm mai incoloe lapte romanesc la acelasi pret si de aceeasi calitate.

    Cred ca se vede diferenta de gust la piata intre legumele si fructele produse autohton si cele importate, eu una o vad zilnic si nici macar nu sunt bucatar sau gurmand.

    Esential este sa invatam si sa acceptam ca achizitionand produse romanesti ajutam la dezvoltarea economiei locale, la sustinerea fermierilor de la noi si orin urmare la frearea de locuri munca pentru prietenii si vecinii nostrii, care sunt tot romani, romani care iti citesc blogul, care fac reclama sa mearga sau care sustin cheltuielile indirect, pentru ca am mari dubii ca sunt francezi sau englezi care intra frecvent aici.

    Prin urmare concluzia simpla ar fi sa invatam sa alegem dintre 2 produse identice pe cel produs la noi, in rest fiecare are cale libera sa isi caute fericirea papilelor gustative in absolut orice mod doreste.

    • Radu Popovici spune:

      @Adrian S: Si eu aleg produsul romanesc intre doua produse identice calitativ si la preturi oarecum similare. Dar in niciun caz nu voi cumpara ceva doar fiindca este romanesc. Poate daca as trai in strainatate.

  4. jollyca spune:

    Nu am fost niciodata un fan al fanaticilor (heh… fan al fanaticilor) care sustin ca globalizarea e rea, sa mancam local etc. Daca era sa ne bazam pe dieta locala probabil ca noi inca am mai fi mancat mamaliga din mei sau din ce se facea pe vremea dacilor.
    Unul din argumentele pro-local pe care le-am auzit (de fapt este cel care a avut cel mai mult sens pentru mine) este ca, crescand intr-o anumita zona si fiind obisnuit de mic cu acea mancare, organismul e obisnuit deja cu ea si nu e bine sa-i dam si alte “socuri” culinare. Asta probabil ca era valabil acum 50-60 de ani, dar in ziua de azi mi se pare irelevant.
    Un alt argument pe care l-am auzit este ca e mai “eco”, pentru ca mancand o vita locala ( de exemplu) mai reducem din “amprenta” noastra de carbon (nu mai transportam atata mancare, deci poluam mai putin). Asta mi se pare ipocrit, mai ales cand imi este explicat de cineva care are un iphone in mana (telefon facut de niste oameni in China si transportat in Europa).

    Da, vreau sa mananc vinete turcesti, pentru ca sunt principalul exportator (si consumator) de vinete. Da, vreau sa mananc usturoi spaniol (cel cu tenta violet) pentru ca in La Mancha se gaseste cel mai bun usturoi din Europa.

    • Radu Popovici spune:

      @jollyca: De acord cu ce spui despre irelevanta. Multi bebelusi cresc cu lapte din cutie, cu mere aduse din Ungaria si morcovi turcesti. Cand se pot hrani ca un adult mananca… ma rog, vedeti bine ce mananca, doar ati fost prin piete si supermarketuri. Deci, modul de hrana cu care copiii si adolescentii sunt “antrenati” este, de fapt, cel globalizat.

      Chestia cu “amprenta eco” trebuie analizata bine. Ca sa cultivi local unele vegetale, ai nevoie de sere, fertilizatori, mecanizare etc.; toate astea lasa o amprenta eco extrem de puternica. De pilda, ca sa produci rosii in sera in Marea Britanie (adica local pentru cei de acolo) amprenta eco este mai mare decat daca rosiile ar fi aduse din Spania sau Italia. Poti reduce amprenta eco doar in anumite cazuri; in multe altele, este mai eco sa apelezi la importuri.

      Ca sa inchei in stilul tau, as zice: da, vreau sa mananc alimentul X romanesc, dar numai daca este gustos si la un pret corect. As mai zice ca daca as avea in fata doua alimente identice (de pilda, doua rosii), de calitate identica si cu preturi foarte apropiate, l-as alege pe cel romanesc. Dar patriotismul meu merge doar pana aici. Nu cred ca poti vibra patriotic la chestii pe care nu le respecti sau nu le placi.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.