De-ale nutritiei: cateva vorbe despre grasimi

Cu alta ocazie v-am promis ca voi încerca sa ma informez putin asupra mecanismelor elementare dupa care functioneaza organismul nostru… sau, în fine, asupra a ceea ce se crede astazi, caci domeniul abunda în lucruri confuze si în „adevaruri” rostite cu jumatate de gura si alaturate unor afirmatii ca: este posibil ca, probabil, se spune ca, ultimele studii par a arata ca… etc. Parca toti evita sa dea un raspuns clar de teama sa nu se faca de ras. Impresia mea este ca înca se bajbaie si ca nutritia este o stiinta care nu a apucat sa se maturizeze. Aproape as zice ca n-a intrat nici în adolescenta.

Astazi as vrea sa trecem în revista cateva notiuni elementare, foarte pe scurt, despre grasimi. Am cules si sintetizat acest material în primul rand ca sa aflu eu cate ceva în plus si m-am gandit ca unii dintre dvs. ar putea folosi rezultatul muncii mele. Cred ca cei carora le este util acest material sunt cei cu colesterolul marit si, înainte de a vorbi despre grasimi, trebuie spuse cateva cuvinte si despre colesterol.

Contrar opiniei generale a publicului neavizat, colesterolul nu este în întregime un lucru rau. Cel putin asta spun ACUM nutritionistii, caci în trecutul apropiat au sustinut cu totul altceva.
Din ce am aflat si eu citind prin diverse locuri (în limba engleza, asa ca sper sa fi înteles bine toate pasareasca referitoare la chimie) colesterolul este o chestie harnica: el controleaza permeabilitatea peretilor celulelor, fluiditatea sangelui, fabricarea bilei acide, a hormonilor steroizi si vitaminele solubile în grasimi, cum sunt A, D, E si K. Practic, ce mai încolo si-ncoace, avem nevoie de el, într-o cantitate aflata în limitele de siguranta (veti vedea ca ajungem din nou la ECHILIBRU).
Se pare (folosesc si eu aceeasi exprimare vaga) ca exista 2 feluri de colesterol: colesterol LDL (low density lipoprotein) si HDL (high density lipoprotein). Rolul lor, foarte simplificat si într-un limbaj absolut profan, este urmatorul: LDL, zis „colesterol rau”, se depune pe peretii interiori ai vaselor sangvine, ceea ce este neplacut, caci poate bloca circuitul sangelui si astfel ne pricopsim cu un infarct, sau cu o congestie cerebrala; HDL, zis „colesterol bun”, trage dupa el colesterolul rau eliberand arterele. LDL si HDL formeaza împreuna asa-zisul colestrol total.

Bun, haideti sa revenim la grasimi. Grasimile pe care le mancam sunt, de fapt, acizi grasi. Structura lor face sa fie împartiti în patru grupe principale: saturati, trans, mononesaturati si polinesaturati.

Grasimi saturate
Grasimile saturate ridica atat colesterolul total, cat si cel de tip LDL. Grasimile saturate predomina în grasimile care sunt solide la temperatura camerei, mai ales în cele de origine animala, ca unt, smantana, branza, carne etc. Exista însa si surse vegetale de grasimi saturate. Uleiul de cocotier si cel de palmier, desi vegetale la origine, sunt si ele bogate în grasimi saturate.
Ideal ar fi sa reducem cat mai mult consumul de astfel de grasimi. Ştiu ca este greu de renuntat la unt, smantana si branza, dar ar cam trebui sa nu le mancam în exces. Sunt trist pe plan personal, caci ma consider un mare amator de branzeturi, iar smantana, în special cea cu 32% grasimi (speciala pentru gatit), este un ingredient pe care nu l-am ocolit niciodata.

Grasimi trans
Sunt grasimi nesaturate cu izomeri-trans. Ele pot fi nesaturate, sau polinesaturate, dar niciodata saturate. Ma rog, n-am înteles mare lucru din pasareasca citita si îmi cer scuze pentru asta, dar am prins ideea generala: trebuie ocolite. Grasimile trans se comporta într-un mod similar celor saturate si ridica, de asemenea, colesterolul general si cel de tip LDL si micsoreaza colesterolul HDL. Sunt un component natural al grasimilor animale, asa ca se gasesc în cantitati foarte mici în toate tipurile de carne si produse lactate.
Un tip de acizi trans poate fi creat în mod sintetic în timpul hidrogenarii grasimilor lichide. Hidrogenarea este un proces folosit la solidificarea uleiurilor vegetale pentru uz comercial. El transforma uleiurile lichide în grasimi semi-solide sau solide, mai potrivite pentru unele procedee de tratament termic al alimentelor. Grasimile hidrogenate se gasesc în margarine si sunt folosite la prepararea comerciala a biscuitilor, prajiturilor, produselor de patiserie, snack-urilor, placintelor cu carne, si alimentelor prajite pentru acasa. Daca vedeti ca o eticheta listeaza uleiuri vegetale hidrogenate, sau grasimi hidrogenate, mai bine nu cumparati acel produs. Poate sa contina grasimi trans într-o cantitate mai mare decat v-ati dori.

Citeste si articolul →   Pe scurt despre miso (2)

Unele studii par sa arate ca acest tip de grasimi trans poate avea un efect mai rau asupra organismului decat grasimile saturate, marind riscul aparitiei bolilor de inima. Nu este sigur, dar asa pare de la distanta la care ne aflam astazi fata de adevar.
Vorbeam mai sus despre hidrogenare. Acesta este procedeul prin care se obtin margarinele. Hopa, veti zice, deci margarinele sunt pline de acizi trans? Poate unele dintre ele, totusi se zice ca majoritatea fabricantilor de margarina a redus continutul de grasimi trans din produse la niveluri extrem de mici.

Grasimi mononesaturate
Grasimile mononesaturate micsoreaza colesterolul total si colesterolul „rau” LDL – desi nu atat de eficient ca cele polinesaturate. Mononesaturatele se gasesc în toate grasimile, dar sunt în cantitate mare mai ales în uleiurile de masline si arahide, ca si în cele provenite de la majoritatea nucilor si de la avocado. Abundenta lor în uleiul de masline face ca acesta sa fie unul dintre factorii raspunzatori pentru rata scazuta a deceselor din boli de inima din Italia si Grecia (în special în Creta, care, dupa cat am citit si gustat, produce cel mai bun ulei de masline).

Grasimi polinesaturate
Grasimile polinesaturate micsoreaza atat colesterolul total, cat si cel de tip LDL. Ele se gasesc în toate grasimile si exista în doua categorii distincte:
Acizii grasi omega-3, ca acidul alfa-linolenic si derivatele sale, acid eicosapentaenoic (EPA) si acid docosahexaenoic (DHA), se gasesc mai ales în grasimile provenite de la pesti, mai ales cei marini de mare adancime. Sunt foarte importanti pentru inima. Asa ca, fratilor, haideti sa mancam somon. Nu este nici prea scump si, se pare, ne face bine.
Acizii grasi omega-6, ca acidul linoleic sunt, sunt acizii grasi polinesaturati comuni în uleiurile vegetale (floarea-soarelui, sofranas, porumb, seminte de bumbac si de struguri), unele nuci si alune (nuci simple, nuci de Brazilia si muguri de pin). Totusi, nutritionistii spun ca nu sunt atat de sanatosi ca acizii omega-3, asa ca trebuie nu neaparat sa-i ocolim, caci sunt totusi buni, dar sa consumam pe cat posibil alimente cu acizi omega-3.

Calorii si grasimi
Daca uleiul de masline este sanatos, caci contine tipurile de grasimi bune în cantitati aproape optime, nu înseamna ca trebuie baut cu cana. Culmea este ca toate tipurile de grasimi contin aceeasi cantitate de 9 kilocalorii (37 kilojouli) per gram, ceea ce este dubla fata de caloriile continute în aceeasi cantitate de proteine sau carbohidrati. Adica sunt multe. În concluzie, din cat am reusit eu sa înteleg, daca aveti probleme cu greutatea reduceti TOATE grasimile, dar mai ales pe cele saturate.

Citeste si articolul →   De-ale nutritiei: mai avem oare conditii sa ne hranim sanatos?

Testul grasimii
Haideti sa facem un test rapid si simplu, sa vedem daca mancati nesanatos din punctul de vedere al grasimilor. Aveti mai jos o serie de 14 întrebari. Ele ar putea fi mai multe, le-am ales doar pe cele mai evidente. Raspunsul la ele poate fi DA sau NU. Adunati raspunsurile DA, iar suma obtinuta va fi scorul dvs.
Nu luati acest test ca fiind unul facut de un specialist, desi concluziile sale pot fi cu adevarat foarte aproape de cele ale unuia profesionist.

1. Curatati toata grasimea vizibila de pe carne?
2. Îndepartati pielea de la carnea de pasare?
3. Folositi ulei vegetal, sau margarina cu continut de grasimi trans foarte mic, loc de unt?
4. Mancati putina smantana?
5. Va limitati la a manca de la de fast-food nu mai mult de o data la doua saptamani?
6. Beti lapte degresat, cu continut de grasimi mai mic de 3%?
7. Cumparati iaurt si branzeturi în variante cu continut redus de grasimi?
8. Gatiti cu o tigaie neaderenta sau folosind cantitati foarte mici de ulei?
9. Coaceti carnea pe un grilaj metalic, ca sa lasati grasimile sa se scurga, scapand astfel de ele?
10. Gatiti de multe ori prin fierbere în aburi sau stir-fry (prajire rapida, la foc iute, cu foarte putin ulei)?
11. Evitati sa gatiti cu untura sau seu?
12. Va limitati consumul de prajituri, creme, budinci si produse de patiserie?
13. Va limitati consumul de cartofi prajiti si de piure?
14. Gatiti relativ rar curry-uri de la mine de pe blog, în care se folosesc cantitati mari de lapte si smantana de cocos?

Scorul dvs.:
10 – 14 puncte: Foarte bine. Excelent chiar, daca reusiti sa continuati în acelasi fel

5 – 9 puncte: Nu-i rau, dar aveti deja sanse sa va bateti joc de sanatatea dvs.

0 – 4 puncte: Haideti sa schimbam subiectul. Sau nu, mai bine va spun de la obraz: schimbati-va modul de a va alimenta caci aveti mari sanse sa muriti înainte de a împlini 55 de ani. Pe bune!

Concluzie:
Ce am remarcat eu pana acum este interesant. Am promovat echilibrul ca atitudine fata de alimentatia proprie. Culmea este ca acest echilibru pare sa duca direct spre dietele recomandate de medicina occidentala celor suferinzi de diabet (cum veti vedea în articolul urmator, referitor la Indicele Glicemic), congestii cerebrale si boli de inima. Ceea ce ma face sa ma simt bine si rau în acelasi timp. Nutritionistii îmi ofera un alibi, fiind cam de aceeasi parere cu mine, dar chestia asta ma si sperie, caci nu am deloc încredere în ei. Oricum, desi pot gresi pe alocuri, este posibil ca indicatiile lor „generale” sa fie corecte.
Ceea ce cred eu ca este „echilibrat” pare a proteja organismul de trei dintre bolile cel mai des întalnite în societatea noastra „moderna”: diabet, congestie cerebrala si boli coronariene. Se vede deci ca ceea ce ne lipseste este chiar echilibrul, nu altceva. Cadem în capcana reclamelor si a propriei comoditati. Acestea sunt bolile moderne, nu altele.


  1. Katze spune:

    Hallo,
    Scriind despre ton ca peste slab m-am gandit doar la fileu.
    In ce priveste mercurul… tja, la pesticide! Chiar daca de la cele 2 catastrofe (Minamata cca 1950- concernul Chisso sau 1964 firma Showa Denko) a mai trecut oarecare timp nu inseama ca nu mai exista poluare. Boala Minamata a fost semnalizata si in China, Kanada, Tansania si in 1999 la indienii din zona Amazonului( mercur folosit la spalarea aurului).
    Tonul, rechinul, pestele spada aflandu-se la capatul lantului trofic au timp suficient sa acumuleze substanta nociva.
    In ce priveste vitamina B1( tiamina) este distrusa de o enzima numita tiaminase. Se gaseste preponderent in pestii cu carne alba in stare cruda. Caldura distruge aceasta enzima. Doar un consum de durata ar putea provoca o carenta( boala beri-beri).
    Fara a fi o activista Greenpeace, consider ca santem obligati
    sa respectam natura deoarece viata noastra este dependenta de ea. Cred ca putina ” ecologie ” nu ne strica.
    Va doresc o zi frumoasa
    Katze

  2. Marius Delaepicentru spune:

    Cîteva mici comentarii la cele scrise de Katze.

    Tonul are zone importante, pline de insertii grasoase, mai ales pe burta. Se numesc toromi (cu accentul pe i).

    Acuma, mercurul provine din pesticide, sau se foloseste mertiolat pentru conservarea în stare cruda? 🙂 (De obicei, congelarea se face rapid, cu azot lichid, iar pastrarea se face la -60℃) Desigur, mecurul poate fi natural, din apa marii. Unele organisme, într-adevar, concentreaza minerale toxice, cum ar fi alga hijiki, mare “tezaurizatoare” de arsen. Tonul poate fi toxic si din alta cauza. Contine antivitamine ale grupului B. Daca nu ma însel, tiamina si piridoxina sunt distruse. 100 de grame de ton poate distruge echivalentul necesarului de vitamine B pe o saptamîna. Bine, daca mîncam o data pe luna o livra de ton (buzunarul sa ne tina) nu e nicio problema. Problema apare la consumul frecvent. Dupa doua luni “de bon ton”, ne putem trezi cu o depletie avansata de vitamine B. Probabil au fost cercetatori ce au fost tentati sa dea vina pe mercur pentru dezordinea neuronala cauzata de saracirea organismului în vitamine B, în loc sa caute o cauza ceva mai putin “ecologista”.

  3. Katze spune:

    Hallo,
    Din respect fata de acest blog mi-am permis completarile de mai sus. Am citit toate retetele si articolele scrise de dvs. si continutul lor interesant, deschis m-au determinat sa imi iau “inima in dinti” si sa particip la discutii. Departe de mine intentia de a ma lansa in teme medicale.
    Ma bucur de descoperirea blogului, imi ofera un contact cu Romania si mai ales cu oameni care gandesc deosebit fata de modul cu care am fost obisnuita.
    Reteta cu creveti…minunata! Iar bucataria italiana este una din preferatele mele…merge repede cand ne este tare,tare foame si refuzam categoric sa ne “indopam” cu “junkie-food”!
    Va doresc o zi frumoasa
    Katze

    • Radu Popovici spune:

      @Katze: Ati facut foarte bine ca ati intervenit. Replica mea dorea doar sa scuze inexactitatile preluate de mine, fara intentie, din documentatia la care am avut acces. Nu am alterat continutul decumentatiei, de aceea am fost putin uimit de cat de confuz, si uneori incorect, sunt explicate mecanismele nutritiei in diferite carti si site-uri, inclusiv wikipedia. M-am consolat apoi cu gandul ca macar am ramas macar cu cateva lucruri elementare, caci nici nu-mi doresc sa stiu mai mult; nu am la indemana, din nefericire, timpul necesar ca sa aprofundez. Prezenta dvs. pe site este extrem de placuta, mai ales ca sunteti un partener de discutie valoros, care intotdeauna are ceva interesant de spus.
      In ce priveste bucataria italiana, este foarte pe gustul meu. O consider simpla, dar nu simplista, rustica in sensul bun, lipsita de fitze, sincera si incercand sa pastreze gustul natural al ingredientelor de calitate, foarte diversificata, sanatoasa. As umbla putin doar la asezonare, dar aceasta este tusa mea personala si nu ar fi posibila fara acest excelent punct de pornire, adica retetele originale, care sunt extrem de gustoase si de prietenoase.

  4. Elena Toma spune:

    Articolul mi s-a parut sintetic, cu suficiente informatii pentru o documentare uzuala a celor interesati. Sunt sigura ca pentru asta ai parcurs mult material si ai selectat exact atat cat este necesar. Cei care doresc o aprofundare a subiectului o pot face ei insisi. Eu la chestionar stau foarte bine si ma bucur, doar ca unele intrebari m-au descumpanit, nu se pretau la raspuns cu da sau nu. Exemplu: intrebarea 5 – raspunsul corect era – nu consum nimic de la fast food de mai bine de un an si jumatate, nici macar salate! A trebuit sa raspund DA, ca limitez vizitele. La fel si la intrebarea 6 – nu beau lapte era raspunsul corect. Dar ideea generala a fost corecta pana la urma. Imi reprosez doar ca nu consum peste cu omega 3 cat ar fi necesar. Colesterolul sta la limita, sub cea agravanta ca valori, ceea ce-mi spune ca ECHILIBRUL, de care vorbeai si cu care sunt de acord, a intrat in alimentatia mea. Plus ca eu am eliminat orice suc, acidulat sau nu, procesat industrial. Da, imi fac limonada sau nectar la blender, dar nu consum sucuri sau nectaruri de cumparat, pe care le lauda ca fiind naturale cu atata arta unii. Mi-a venit sa strang de gat o mamica in supermarket, care indesa in manutele unui copil de 2 anisori o sticla de cola! Este si multa ignoranta in obiceiurile noastre dar si multe excese. Cat despre nutritionisti, din pacate, iti impartasesc parerea.

    • Radu Popovici spune:

      @Elena Toma: Ai dreptate, multi isi nenorocesc copiii alimentandu-i gresit, din comoditate dar mai ales din nestiinta. Cred ca ar trebui sa existe emisiuni TV care sa explice sintetic, fara abundenta de informatii si termeni tehnici, cam ce trebuie sa mancam ca sa ramanem cat de cat sanatosi. Probabil insa ca cei ce manuiesc banii in media nu au interes sa faca asta.

  5. Katze spune:

    Hallo,
    Subiectul este foarte complex. La test am 12 puncte. La mine puiul isi pastreaza pielea, carnea ramane marmorata. Grasimea este un purtator de gust.
    Imi permit cateva completari.
    Colesterolul nu controleaza ci este un component al membranei plasmatice si stadiul preliminar al acizilor biliari si hormonilor steroizi( testosteron, estrogeni,cortisol). LDL si HDL sant lipoproteine care au rolul de a transporta colesterolul. LDL de la ficat la tesuturi ” rau”, HDL de la tesuturi la ficat “bun”.
    Grasimile mai bine zis acizii grasi se clasifica in: saturati si nesaturati.
    Cei nesaturati in mononesaturate si polinesaturate. Izomerii lor se clasifica in cis si trans.
    O grupa speciala a celor polinesaturati sant omega n acizii, cei mai cunoscuti fiind omega 3 si omega 6 denumiti si esentiali iar, in nomenclatura veche vitamina F.
    In ce priveste omega 3, da, continutul ridicat se gaseste in pestele gras, indiferent de adancimea in care traieste. In afara de somon ne putem delecta cu scrumbie, sardele, sardine, heringi. Pestele spada si tonul desi nu sant pesti grasi contin o cantitate mare de omega 3. Pe langa asta insa contin si mercur metilat. Daca consumul lunar de ton depaseste 454g poate deveni riscant pt. sanatate. La pestele spada sant suficiente 145g.
    Concluzia nutritionista moderna: mancarea trebuie sa placa, sa fie savurata! Bineinteles ne refererim la indivizii sanatosi!
    Pofta buna!
    Multe salutari
    Katze

    • Radu Popovici spune:

      @Katze: Multumesc pentru clarificari. Sunt sigur ca fiind meseria dvs. aveti dreptate in absolut tot. Ma mir doar ca in documentatia disponibila pe Internet si prin unele carti culinare pentru diabetici si cardiaci lucrurile sunt explicate atat de confuz si de incomplet. In fine, nici eu si nici cititorii nu vrem sa cunoastem in amanunt mecanismele digestiei, importanta era doar ideea si acei cativa termeni explicati, macar in parte, corect.

  6. mircea spune:

    Eu refuz sa folosesc produse lactate cu 0% grasime. Mi se par o prostie totala. Este de ajuns sa mentii un oarecare echilibru, cum spune si Radu, si te poti bucura de toate… cu masura.
    Si eu folosesc la gatir smantana cu 32%, dar poate o data pe luna. La fel si untul. Iar smantana si iaurtul in ciorba (depinde ce am la indemana), cum spune Sylvia, sunt bune asa cum le stim, nu prostiile alea degresate total, de zici sa sunt sintetice.

  7. Sylvia spune:

    Excelent articol! Sa ma si laud ca am facut 13 puncte la test 🙂 cu iaurturile sarace in grasimi am cateodata retineri, la ciorbe folosesc iaurt gras/ nature adesea in loc de smantana . Oricum iaurturile 0% lipsesc cu desavarsire din fri…giderul meu am vazut mai multe reportaje unde nutritionistii nu le recomanda si sa fim sinceri ca probleme de greutate nu apar de la un iaurt natural 🙂 ci de la alte multe obiceiuri nesanatoase. De aproximativ un an sunt foarte atenta la ce si mai ales cum gatesc si se simte diferenta.
    Inca o data salut ideea de a sensibiliza lumea la aceste aspecte.

    • Radu Popovici spune:

      @balauru: Este posibil, dar mai depinde si de modul in care este absorbit de organism, functie de sursa. Se pare ca somonul are unele avantaje decisive la acest capitol. Ma rog, din ce se spune pe net: nu stiu cat de bune sunt sursele, caci nu prea am cum sa le verific. Pana la urma, esentialul este sa gasim omega-3, indiferent de unde.

      • Radu Popovici spune:

        @balauru: Am gasit intr-o carte o lista cu cele mai bune surse de omega-3, listate in ordine descrescatoare. Nu stiu cat este de corecta, o reproduc asa cum am gasit-o:

        Ansoa
        Heringi
        Scrumbii
        Somon
        Sardine
        Paste spada
        Pastrav
        Ton
        Cod
        Egrefin
        Cambula
        Biban de mare
        Crabi
        Midi
        Stridii

  8. popa codruta spune:

    am pierdut un punct la capitolul iaurturi – mananc zilnic un iaurt 4% care se gaseste la pahare de 200g. in concediu, intr-o conjunctura pe care nu am putut-o controla, am mancat cateva zile iaurt 0%. sincer, mi s-a parut rau si fara gust.
    desi gatesc atent si mananc sanatos de multi ani, am colesterolul mare, probabil mostenire de familie. m-am apucat de sport si imi refac analizele peste cateva luni, sa vad daca miscarea intr-adevar ajuta.
    radu, sunt curioasa care e pretul la somon in bucuresti, pt ca in timisoara e 60 ron si mi se pare scump.

  9. Cristi spune:

    Testul e foarte ok, si culmea ca are concluzii chiar extrem de apropiate de adevar, cel putin in cazul meu.
    Pana in ianuarie cred ca scoteam undeva in jur de 2 sau 3 puncte (si aveam 123 de kilograme). Acum scot in jur de 13 si ma simt mult mai bine de cand am trecut in tabara asta (acum am in jur de 80 de kilograme).
    Spun ca are concluzii extrem de apropiate de adevar, pentru ca am vazut scimbarea asta pe pielea mea, in decursul a cateva luni.

    • Radu Popovici spune:

      @Cristi: Ma bucura ce spui, caci asta inseamna ca bunul simt, conjugat cu doar cateva cunostinte de nutritie elementare, poate intr-adevar fi un bun sfatuitor in ce priveste dieta personala.

  10. mihaela spune:

    ah, ce mi-a placut articolul tau! si testul e haios, intr-un fel! am obtinut un scor bun, spun eu, si cu toate astea am colesterolul mare (asa aratau ultimele analize si nu vad un motiv pt care s-ar fi schimbat lucrurile). Prefer legumele in detrimentul carnii si iaurtul in locul smantanii, dar atunci cand vine vorba despre pui, de exemplu, pielea rumenita mi se pare cea mai savuroasa, iar o zi de vara fara inghetata mi se pare ca si mancarea fara sare si piper. sunt un exemplu concret de obiceiuri alimentare bune si rele adunat intr-un singur om;-)

    • Radu Popovici spune:

      @mihaela: Of, cata dreptate ai. Totusi, niste sorbeturi de fructe ar putea inlocui inghetata. Eu am renuntat la pielea de pui, rumenita sau nu. Ma prefac ca nu stiu de ea. 🙂

  11. Marius Delaepicentru spune:

    Aveam vreo 26 de ani si mi-a iesit colesterolul sub limita inferioara. Medicul mi-a zis ca sunt cam nemîncat. Şi, într-adevar, eram. Aveam si o carenta moderata de vitamine B.

    Nu-mi fac prea multe griji din cauza grasimilor. Caut sa nu consum mai mult de 70g/zi. Sursa de steroide sunt numai grasimile animale. De aceea, nu mi-e frica de smîntîna, de unt si de untura de porc/ pasare. Evît însa grasimile hidrogenate, uleiul de palmier si seul de oaie sau de vita, precum si seul aromatizat (de la fast-food). Bine, cînd e de “potol gretos”, nu ma feresc nici de seu, tinînd seama ca frecventa e mica: unul, doua, evenimente pe an. Un alt “pacat” e ca nu pot evita ciocolata. Caut însa ca cel putin ciocolata sa contina numai grasime naturala (din cacao si din lapte). La o privire rapida pe test, rezulta ca mai bine schimbam subiectul. 🙂

  12. memphis spune:

    Articolul este foarte simpificat, aproape rudimentar, dar cred ca este ceea ce trebuie unui public dornic eventual doar sa afle cateva notiuni de baza. Ideea testului este buna, chiar daca nu este elaborat de un profesionist. Concluziile, vorba ta, ar putea fi chiar cele corecte.
    Chiar si acel avertisment (eu am obtinut 9 puncte, deci stau binisor). Am citit recent niste statistici si intr-adevar dupa 55 de ani creste enorm rata celor care fac cate un infarct. Nu sunt prea departe nici eu de acea varsta, asa ca ar fi bine sa fiu mai atent la grasimi! 🙂

    • Radu Popovici spune:

      @memphis: Este corect ce spui, am vrut doar sa dau cateva notiuni ce pot fi intelese si retinute usor. Eu am 10 puncte la test. 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.