De-ale nutriţiei: câteva vorbe despre grăsimi

Cu altă ocazie v-am promis că voi încerca să mă informez puţin asupra mecanismelor elementare după care funcţionează organismul nostru… sau, în fine, asupra a ceea ce se crede astăzi, căci domeniul abundă în lucruri confuze şi în „adevăruri” rostite cu jumătate de gură şi alăturate unor afirmaţii ca: este posibil ca, probabil, se spune că, ultimele studii par a arăta că… etc. Parcă toţi evită să dea un răspuns clar de teamă să nu se facă de râs. Impresia mea este că încă se bâjbâie şi că nutriţia este o ştiinţă care nu a apucat să se maturizeze. Aproape aş zice că n-a intrat nici în adolescenţă.

Astăzi aş vrea să trecem în revistă câteva noţiuni elementare, foarte pe scurt, despre grăsimi. Am cules şi sintetizat acest material în primul rând ca să aflu eu câte ceva în plus şi m-am gândit că unii dintre dvs. ar putea folosi rezultatul muncii mele. Cred că cei cărora le este util acest material sunt cei cu colesterolul mărit şi, înainte de a vorbi despre grăsimi, trebuie spuse câteva cuvinte şi despre colesterol.

Contrar opiniei generale a publicului neavizat, colesterolul nu este în întregime un lucru rău. Cel puţin asta spun ACUM nutriţioniştii, căci în trecutul apropiat au susţinut cu totul altceva.
Din ce am aflat şi eu citind prin diverse locuri (în limba engleză, aşa că sper să fi înţeles bine toate păsăreasca referitoare la chimie) colesterolul este o chestie harnică: el controlează permeabilitatea pereţilor celulelor, fluiditatea sângelui, fabricarea bilei acide, a hormonilor steroizi şi vitaminele solubile în grăsimi, cum sunt A, D, E şi K. Practic, ce mai încolo şi-ncoace, avem nevoie de el, într-o cantitate aflată în limitele de siguranţă (veţi vedea că ajungem din nou la ECHILIBRU).
Se pare (folosesc şi eu aceeaşi exprimare vagă) că există 2 feluri de colesterol: colesterol LDL (low density lipoprotein) şi HDL (high density lipoprotein). Rolul lor, foarte simplificat şi într-un limbaj absolut profan, este următorul: LDL, zis „colesterol rău”, se depune pe pereţii interiori ai vaselor sangvine, ceea ce este neplăcut, căci poate bloca circuitul sângelui şi astfel ne pricopsim cu un infarct, sau cu o congestie cerebrală; HDL, zis „colesterol bun”, trage după el colesterolul rău eliberând arterele. LDL şi HDL formează împreună aşa-zisul colestrol total.

Bun, haideţi să revenim la grăsimi. Grăsimile pe care le mâncăm sunt, de fapt, acizi graşi. Structura lor face să fie împărţiţi în patru grupe principale: saturaţi, trans, mononesaturaţi şi polinesaturaţi.

Grăsimi saturate
Grăsimile saturate ridică atât colesterolul total, cât şi cel de tip LDL. Grăsimile saturate predomină în grăsimile care sunt solide la temperatura camerei, mai ales în cele de origine animală, ca unt, smântână, brânză, carne etc. Există însă şi surse vegetale de grăsimi saturate. Uleiul de cocotier şi cel de palmier, deşi vegetale la origine, sunt şi ele bogate în grăsimi saturate.
Ideal ar fi să reducem cât mai mult consumul de astfel de grăsimi. Ştiu că este greu de renunţat la unt, smântână şi brânză, dar ar cam trebui să nu le mâncăm în exces. Sunt trist pe plan personal, căci mă consider un mare amator de brânzeturi, iar smântâna, în special cea cu 32% grăsimi (specială pentru gătit), este un ingredient pe care nu l-am ocolit niciodată.

Grăsimi trans
Sunt grăsimi nesaturate cu izomeri-trans. Ele pot fi nesaturate, sau polinesaturate, dar niciodată saturate. Mă rog, n-am înţeles mare lucru din păsăreasca citită şi îmi cer scuze pentru asta, dar am prins ideea generală: trebuie ocolite. Grăsimile trans se comportă într-un mod similar celor saturate şi ridică, de asemenea, colesterolul general şi cel de tip LDL şi micşorează colesterolul HDL. Sunt un component natural al grăsimilor animale, aşa că se găsesc în cantităţi foarte mici în toate tipurile de carne şi produse lactate.
Un tip de acizi trans poate fi creat în mod sintetic în timpul hidrogenării grăsimilor lichide. Hidrogenarea este un proces folosit la solidificarea uleiurilor vegetale pentru uz comercial. El transformă uleiurile lichide în grăsimi semi-solide sau solide, mai potrivite pentru unele procedee de tratament termic al alimentelor. Grăsimile hidrogenate se găsesc în margarine şi sunt folosite la prepararea comercială a biscuiţilor, prăjiturilor, produselor de patiserie, snack-urilor, plăcintelor cu carne, şi alimentelor prăjite pentru acasă. Dacă vedeţi că o etichetă listează uleiuri vegetale hidrogenate, sau grăsimi hidrogenate, mai bine nu cumpăraţi acel produs. Poate să conţină grăsimi trans într-o cantitate mai mare decât v-aţi dori.

Unele studii par să arate că acest tip de grăsimi trans poate avea un efect mai rău asupra organismului decât grăsimile saturate, mărind riscul apariţiei bolilor de inimă. Nu este sigur, dar aşa pare de la distanţa la care ne aflăm astăzi faţă de adevăr.
Vorbeam mai sus despre hidrogenare. Acesta este procedeul prin care se obţin margarinele. Hopa, veţi zice, deci margarinele sunt pline de acizi trans? Poate unele dintre ele, totuşi se zice că majoritatea fabricanţilor de margarină a redus conţinutul de grăsimi trans din produse la niveluri extrem de mici.

Grăsimi mononesaturate
Grăsimile mononesaturate micşorează colesterolul total şi colesterolul „rău” LDL – deşi nu atât de eficient ca cele polinesaturate. Mononesaturatele se găsesc în toate grăsimile, dar sunt în cantitate mare mai ales în uleiurile de măsline şi arahide, ca şi în cele provenite de la majoritatea nucilor şi de la avocado. Abundenţa lor în uleiul de măsline face ca acesta să fie unul dintre factorii răspunzători pentru rata scăzută a deceselor din boli de inimă din Italia şi Grecia (în special în Creta, care, după cât am citit şi gustat, produce cel mai bun ulei de măsline).

Grăsimi polinesaturate
Grăsimile polinesaturate micşorează atât colesterolul total, cât şi cel de tip LDL. Ele se găsesc în toate grăsimile şi există în două categorii distincte:
Acizii graşi omega-3, ca acidul alfa-linolenic şi derivatele sale, acid eicosapentaenoic (EPA) şi acid docosahexaenoic (DHA), se găsesc mai ales în grăsimile provenite de la peşti, mai ales cei marini de mare adâncime. Sunt foarte importanţi pentru inimă. Aşa că, fraţilor, haideţi să mâncăm somon. Nu este nici prea scump şi, se pare, ne face bine.
Acizii graşi omega-6, ca acidul linoleic sunt, sunt acizii graşi polinesaturaţi comuni în uleiurile vegetale (floarea-soarelui, şofrănaş, porumb, seminţe de bumbac şi de struguri), unele nuci şi alune (nuci simple, nuci de Brazilia şi muguri de pin). Totuşi, nutriţioniştii spun că nu sunt atât de sănătoşi ca acizii omega-3, aşa că trebuie nu neapărat să-i ocolim, căci sunt totuşi buni, dar să consumăm pe cât posibil alimente cu acizi omega-3.

Calorii şi grăsimi
Dacă uleiul de măsline este sănătos, căci conţine tipurile de grăsimi bune în cantităţi aproape optime, nu înseamnă că trebuie băut cu cana. Culmea este că toate tipurile de grăsimi conţin aceeaşi cantitate de 9 kilocalorii (37 kilojouli) per gram, ceea ce este dublă faţă de caloriile conţinute în aceeaşi cantitate de proteine sau carbohidraţi. Adică sunt multe. În concluzie, din cât am reuşit eu să înţeleg, dacă aveţi probleme cu greutatea reduceţi TOATE grăsimile, dar mai ales pe cele saturate.

Testul grăsimii
Haideţi să facem un test rapid şi simplu, să vedem dacă mâncaţi nesănătos din punctul de vedere al grăsimilor. Aveţi mai jos o serie de 14 întrebări. Ele ar putea fi mai multe, le-am ales doar pe cele mai evidente. Răspunsul la ele poate fi DA sau NU. Adunaţi răspunsurile DA, iar suma obţinută va fi scorul dvs.
Nu luaţi acest test ca fiind unul făcut de un specialist, deşi concluziile sale pot fi cu adevărat foarte aproape de cele ale unuia profesionist.

1. Curăţaţi toată grăsimea vizibilă de pe carne?
2. Îndepărtaţi pielea de la carnea de pasăre?
3. Folosiţi ulei vegetal, sau margarină cu conţinut de grăsimi trans foarte mic, loc de unt?
4. Mâncaţi puţină smântână?
5. Vă limitaţi la a mânca de la de fast-food nu mai mult de o dată la două săptămâni?
6. Beţi lapte degresat, cu conţinut de grăsimi mai mic de 3%?
7. Cumpăraţi iaurt şi brânzeturi în variante cu conţinut redus de grăsimi?
8. Gătiţi cu o tigaie neaderentă sau folosind cantităţi foarte mici de ulei?
9. Coaceţi carnea pe un grilaj metalic, ca să lăsaţi grăsimile să se scurgă, scăpând astfel de ele?
10. Gătiţi de multe ori prin fierbere în aburi sau stir-fry (prăjire rapidă, la foc iute, cu foarte puţin ulei)?
11. Evitaţi să gătiţi cu untură sau seu?
12. Vă limitaţi consumul de prăjituri, creme, budinci şi produse de patiserie?
13. Vă limitaţi consumul de cartofi prăjiţi şi de piure?
14. Gătiţi relativ rar curry-uri de la mine de pe blog, în care se folosesc cantităţi mari de lapte şi smântână de cocos?

Scorul dvs.:
10 – 14 puncte: Foarte bine. Excelent chiar, dacă reuşiţi să continuaţi în acelaşi fel

5 – 9 puncte: Nu-i rău, dar aveţi deja şanse să vă bateţi joc de sănătatea dvs.

0 – 4 puncte: Haideţi să schimbăm subiectul. Sau nu, mai bine vă spun de la obraz: schimbaţi-vă modul de a vă alimenta căci aveţi mari şanse să muriţi înainte de a împlini 55 de ani. Pe bune!

Concluzie:
Ce am remarcat eu până acum este interesant. Am promovat echilibrul ca atitudine faţă de alimentaţia proprie. Culmea este că acest echilibru pare să ducă direct spre dietele recomandate de medicina occidentală celor suferinzi de diabet (cum veţi vedea în articolul următor, referitor la Indicele Glicemic), congestii cerebrale şi boli de inimă. Ceea ce ma face să mă simt bine şi rău în acelaşi timp. Nutriţioniştii îmi oferă un alibi, fiind cam de aceeaşi părere cu mine, dar chestia asta mă şi sperie, căci nu am deloc încredere în ei. Oricum, deşi pot greşi pe alocuri, este posibil ca indicaţiile lor „generale” să fie corecte.
Ceea ce cred eu că este „echilibrat” pare a proteja organismul de trei dintre bolile cel mai des întâlnite în societatea noastră „modernă”: diabet, congestie cerebrală şi boli coronariene. Se vede deci că ceea ce ne lipseşte este chiar echilibrul, nu altceva. Cădem în capcana reclamelor şi a propriei comodităţi. Acestea sunt bolile moderne, nu altele.


  1. Katze spune:

    Hallo,
    Scriind despre ton ca peste slab m-am gandit doar la fileu.
    In ce priveste mercurul… tja, la pesticide! Chiar daca de la cele 2 catastrofe (Minamata cca 1950- concernul Chisso sau 1964 firma Showa Denko) a mai trecut oarecare timp nu inseama ca nu mai exista poluare. Boala Minamata a fost semnalizata si in China, Kanada, Tansania si in 1999 la indienii din zona Amazonului( mercur folosit la spalarea aurului).
    Tonul, rechinul, pestele spada aflandu-se la capatul lantului trofic au timp suficient sa acumuleze substanta nociva.
    In ce priveste vitamina B1( tiamina) este distrusa de o enzima numita tiaminase. Se gaseste preponderent in pestii cu carne alba in stare cruda. Caldura distruge aceasta enzima. Doar un consum de durata ar putea provoca o carenta( boala beri-beri).
    Fara a fi o activista Greenpeace, consider ca santem obligati
    sa respectam natura deoarece viata noastra este dependenta de ea. Cred ca putina ” ecologie ” nu ne strica.
    Va doresc o zi frumoasa
    Katze

  2. Marius Delaepicentru spune:

    Cîteva mici comentarii la cele scrise de Katze.

    Tonul are zone importante, pline de inserţii grăsoase, mai ales pe burtă. Se numesc toromi (cu accentul pe i).

    Acuma, mercurul provine din pesticide, sau se foloseşte mertiolat pentru conservarea în stare crudă? 🙂 (De obicei, congelarea se face rapid, cu azot lichid, iar păstrarea se face la -60℃) Desigur, mecurul poate fi natural, din apa mării. Unele organisme, într-adevăr, concentrează minerale toxice, cum ar fi alga hijiki, mare „tezaurizatoare” de arsen. Tonul poate fi toxic şi din altă cauză. Conţine antivitamine ale grupului B. Dacă nu mă înşel, tiamina şi piridoxina sunt distruse. 100 de grame de ton poate distruge echivalentul necesarului de vitamine B pe o săptămînă. Bine, dacă mîncăm o dată pe lună o livră de ton (buzunarul să ne ţină) nu e nicio problemă. Problema apare la consumul frecvent. După două luni „de bon ton”, ne putem trezi cu o depleţie avansată de vitamine B. Probabil au fost cercetători ce au fost tentaţi să dea vina pe mercur pentru dezordinea neuronală cauzată de sărăcirea organismului în vitamine B, în loc să caute o cauză ceva mai puţin „ecologistă”.

  3. Katze spune:

    Hallo,
    Din respect fata de acest blog mi-am permis completarile de mai sus. Am citit toate retetele si articolele scrise de dvs. si continutul lor interesant, deschis m-au determinat sa imi iau „inima in dinti” si sa particip la discutii. Departe de mine intentia de a ma lansa in teme medicale.
    Ma bucur de descoperirea blogului, imi ofera un contact cu Romania si mai ales cu oameni care gandesc deosebit fata de modul cu care am fost obisnuita.
    Reteta cu creveti…minunata! Iar bucataria italiana este una din preferatele mele…merge repede cand ne este tare,tare foame si refuzam categoric sa ne „indopam” cu „junkie-food”!
    Va doresc o zi frumoasa
    Katze

    • Radu Popovici spune:

      @Katze: Ati facut foarte bine ca ati intervenit. Replica mea dorea doar sa scuze inexactitatile preluate de mine, fara intentie, din documentatia la care am avut acces. Nu am alterat continutul decumentatiei, de aceea am fost putin uimit de cat de confuz, si uneori incorect, sunt explicate mecanismele nutritiei in diferite carti si site-uri, inclusiv wikipedia. M-am consolat apoi cu gandul ca macar am ramas macar cu cateva lucruri elementare, caci nici nu-mi doresc sa stiu mai mult; nu am la indemana, din nefericire, timpul necesar ca sa aprofundez. Prezenta dvs. pe site este extrem de placuta, mai ales ca sunteti un partener de discutie valoros, care intotdeauna are ceva interesant de spus.
      In ce priveste bucataria italiana, este foarte pe gustul meu. O consider simpla, dar nu simplista, rustica in sensul bun, lipsita de fitze, sincera si incercand sa pastreze gustul natural al ingredientelor de calitate, foarte diversificata, sanatoasa. As umbla putin doar la asezonare, dar aceasta este tusa mea personala si nu ar fi posibila fara acest excelent punct de pornire, adica retetele originale, care sunt extrem de gustoase si de prietenoase.

  4. Elena Toma spune:

    Articolul mi s-a parut sintetic, cu suficiente informatii pentru o documentare uzuala a celor interesati. Sunt sigura ca pentru asta ai parcurs mult material si ai selectat exact atat cat este necesar. Cei care doresc o aprofundare a subiectului o pot face ei insisi. Eu la chestionar stau foarte bine si ma bucur, doar ca unele intrebari m-au descumpanit, nu se pretau la raspuns cu da sau nu. Exemplu: intrebarea 5 – raspunsul corect era – nu consum nimic de la fast food de mai bine de un an si jumatate, nici macar salate! A trebuit sa raspund DA, ca limitez vizitele. La fel si la intrebarea 6 – nu beau lapte era raspunsul corect. Dar ideea generala a fost corecta pana la urma. Imi reprosez doar ca nu consum peste cu omega 3 cat ar fi necesar. Colesterolul sta la limita, sub cea agravanta ca valori, ceea ce-mi spune ca ECHILIBRUL, de care vorbeai si cu care sunt de acord, a intrat in alimentatia mea. Plus ca eu am eliminat orice suc, acidulat sau nu, procesat industrial. Da, imi fac limonada sau nectar la blender, dar nu consum sucuri sau nectaruri de cumparat, pe care le lauda ca fiind naturale cu atata arta unii. Mi-a venit sa strang de gat o mamica in supermarket, care indesa in manutele unui copil de 2 anisori o sticla de cola! Este si multa ignoranta in obiceiurile noastre dar si multe excese. Cat despre nutritionisti, din pacate, iti impartasesc parerea.

    • Radu Popovici spune:

      @Elena Toma: Ai dreptate, multi isi nenorocesc copiii alimentandu-i gresit, din comoditate dar mai ales din nestiinta. Cred ca ar trebui sa existe emisiuni TV care sa explice sintetic, fara abundenta de informatii si termeni tehnici, cam ce trebuie sa mancam ca sa ramanem cat de cat sanatosi. Probabil insa ca cei ce manuiesc banii in media nu au interes sa faca asta.

  5. Katze spune:

    Hallo,
    Subiectul este foarte complex. La test am 12 puncte. La mine puiul isi pastreaza pielea, carnea ramane marmorata. Grasimea este un purtator de gust.
    Imi permit cateva completari.
    Colesterolul nu controleaza ci este un component al membranei plasmatice si stadiul preliminar al acizilor biliari si hormonilor steroizi( testosteron, estrogeni,cortisol). LDL si HDL sant lipoproteine care au rolul de a transporta colesterolul. LDL de la ficat la tesuturi ” rau”, HDL de la tesuturi la ficat „bun”.
    Grasimile mai bine zis acizii grasi se clasifica in: saturati si nesaturati.
    Cei nesaturati in mononesaturate si polinesaturate. Izomerii lor se clasifica in cis si trans.
    O grupa speciala a celor polinesaturati sant omega n acizii, cei mai cunoscuti fiind omega 3 si omega 6 denumiti si esentiali iar, in nomenclatura veche vitamina F.
    In ce priveste omega 3, da, continutul ridicat se gaseste in pestele gras, indiferent de adancimea in care traieste. In afara de somon ne putem delecta cu scrumbie, sardele, sardine, heringi. Pestele spada si tonul desi nu sant pesti grasi contin o cantitate mare de omega 3. Pe langa asta insa contin si mercur metilat. Daca consumul lunar de ton depaseste 454g poate deveni riscant pt. sanatate. La pestele spada sant suficiente 145g.
    Concluzia nutritionista moderna: mancarea trebuie sa placa, sa fie savurata! Bineinteles ne refererim la indivizii sanatosi!
    Pofta buna!
    Multe salutari
    Katze

    • Radu Popovici spune:

      @Katze: Multumesc pentru clarificari. Sunt sigur ca fiind meseria dvs. aveti dreptate in absolut tot. Ma mir doar ca in documentatia disponibila pe Internet si prin unele carti culinare pentru diabetici si cardiaci lucrurile sunt explicate atat de confuz si de incomplet. In fine, nici eu si nici cititorii nu vrem sa cunoastem in amanunt mecanismele digestiei, importanta era doar ideea si acei cativa termeni explicati, macar in parte, corect.

  6. mircea spune:

    Eu refuz sa folosesc produse lactate cu 0% grasime. Mi se par o prostie totala. Este de ajuns sa mentii un oarecare echilibru, cum spune si Radu, si te poti bucura de toate… cu masura.
    Si eu folosesc la gatir smantana cu 32%, dar poate o data pe luna. La fel si untul. Iar smantana si iaurtul in ciorba (depinde ce am la indemana), cum spune Sylvia, sunt bune asa cum le stim, nu prostiile alea degresate total, de zici sa sunt sintetice.

  7. Sylvia spune:

    Excelent articol! Sa ma si laud ca am facut 13 puncte la test 🙂 cu iaurturile sarace in grasimi am cateodata retineri, la ciorbe folosesc iaurt gras/ nature adesea in loc de smantana . Oricum iaurturile 0% lipsesc cu desavarsire din fri…giderul meu am vazut mai multe reportaje unde nutritionistii nu le recomanda si sa fim sinceri ca probleme de greutate nu apar de la un iaurt natural 🙂 ci de la alte multe obiceiuri nesanatoase. De aproximativ un an sunt foarte atenta la ce si mai ales cum gatesc si se simte diferenta.
    Inca o data salut ideea de a sensibiliza lumea la aceste aspecte.

    • Radu Popovici spune:

      @balauru: Este posibil, dar mai depinde si de modul in care este absorbit de organism, functie de sursa. Se pare ca somonul are unele avantaje decisive la acest capitol. Ma rog, din ce se spune pe net: nu stiu cat de bune sunt sursele, caci nu prea am cum sa le verific. Pana la urma, esentialul este sa gasim omega-3, indiferent de unde.

      • Radu Popovici spune:

        @balauru: Am gasit intr-o carte o lista cu cele mai bune surse de omega-3, listate in ordine descrescatoare. Nu stiu cat este de corecta, o reproduc asa cum am gasit-o:

        Anşoa
        Heringi
        Scrumbii
        Somon
        Sardine
        Paşte spadă
        Păstrăv
        Ton
        Cod
        Egrefin
        Cambulă
        Biban de mare
        Crabi
        Midi
        Stridii

  8. popa codruta spune:

    am pierdut un punct la capitolul iaurturi – mananc zilnic un iaurt 4% care se gaseste la pahare de 200g. in concediu, intr-o conjunctura pe care nu am putut-o controla, am mancat cateva zile iaurt 0%. sincer, mi s-a parut rau si fara gust.
    desi gatesc atent si mananc sanatos de multi ani, am colesterolul mare, probabil mostenire de familie. m-am apucat de sport si imi refac analizele peste cateva luni, sa vad daca miscarea intr-adevar ajuta.
    radu, sunt curioasa care e pretul la somon in bucuresti, pt ca in timisoara e 60 ron si mi se pare scump.

  9. Cristi spune:

    Testul e foarte ok, si culmea ca are concluzii chiar extrem de apropiate de adevar, cel putin in cazul meu.
    Pana in ianuarie cred ca scoteam undeva in jur de 2 sau 3 puncte (si aveam 123 de kilograme). Acum scot in jur de 13 si ma simt mult mai bine de cand am trecut in tabara asta (acum am in jur de 80 de kilograme).
    Spun ca are concluzii extrem de apropiate de adevar, pentru ca am vazut scimbarea asta pe pielea mea, in decursul a cateva luni.

    • Radu Popovici spune:

      @Cristi: Ma bucura ce spui, caci asta inseamna ca bunul simt, conjugat cu doar cateva cunostinte de nutritie elementare, poate intr-adevar fi un bun sfatuitor in ce priveste dieta personala.

  10. mihaela spune:

    ah, ce mi-a placut articolul tau! si testul e haios, intr-un fel! am obtinut un scor bun, spun eu, si cu toate astea am colesterolul mare (asa aratau ultimele analize si nu vad un motiv pt care s-ar fi schimbat lucrurile). Prefer legumele in detrimentul carnii si iaurtul in locul smantanii, dar atunci cand vine vorba despre pui, de exemplu, pielea rumenita mi se pare cea mai savuroasa, iar o zi de vara fara inghetata mi se pare ca si mancarea fara sare si piper. sunt un exemplu concret de obiceiuri alimentare bune si rele adunat intr-un singur om;-)

    • Radu Popovici spune:

      @mihaela: Of, cata dreptate ai. Totusi, niste sorbeturi de fructe ar putea inlocui inghetata. Eu am renuntat la pielea de pui, rumenita sau nu. Ma prefac ca nu stiu de ea. 🙂

  11. Marius Delaepicentru spune:

    Aveam vreo 26 de ani şi mi-a ieşit colesterolul sub limita inferioară. Medicul mi-a zis că sunt cam nemîncat. Şi, într-adevăr, eram. Aveam şi o carenţă moderată de vitamine B.

    Nu-mi fac prea multe griji din cauza grăsimilor. Caut să nu consum mai mult de 70g/zi. Sursa de steroide sunt numai grăsimile animale. De aceea, nu mi-e frică de smîntînă, de unt şi de untură de porc/ pasăre. Evît însă grăsimile hidrogenate, uleiul de palmier şi seul de oaie sau de vită, precum şi seul aromatizat (de la fast-food). Bine, cînd e de „potol greţos”, nu mă feresc nici de seu, ţinînd seama că frecvenţa e mică: unul, două, evenimente pe an. Un alt „păcat” e că nu pot evita ciocolata. Caut însă ca cel puţin ciocolata să conţină numai grăsime naturală (din cacao şi din lapte). La o privire rapidă pe test, rezultă că mai bine schimbăm subiectul. 🙂

  12. memphis spune:

    Articolul este foarte simpificat, aproape rudimentar, dar cred ca este ceea ce trebuie unui public dornic eventual doar sa afle cateva notiuni de baza. Ideea testului este buna, chiar daca nu este elaborat de un profesionist. Concluziile, vorba ta, ar putea fi chiar cele corecte.
    Chiar si acel avertisment (eu am obtinut 9 puncte, deci stau binisor). Am citit recent niste statistici si intr-adevar dupa 55 de ani creste enorm rata celor care fac cate un infarct. Nu sunt prea departe nici eu de acea varsta, asa ca ar fi bine sa fiu mai atent la grasimi! 🙂

    • Radu Popovici spune:

      @memphis: Este corect ce spui, am vrut doar sa dau cateva notiuni ce pot fi intelese si retinute usor. Eu am 10 puncte la test. 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.