De-ale nutritiei: mai avem oare conditii sa ne hranim sanatos?

Nu am cunostinte de nutritie… înca. Spun „înca” fiindca am decis nu doar sa ma apropii de acest domeniu, ci sa si fac cat mai curand posibil o scoala în domeniu. Am pornit deocamdata sa ma informez din diverse surse, ca sa încep, încet-încet, sa ma orientez în acest univers care intereseaza din ce în ce mai multa lume. Altfel spus, încerc deocamdata sa-mi fac o idee si va invit sa descoperim împreuna, pas cu pas, ce am putea face ca sa ne hranim mai bine si mai sanatos.

O sa încerc deci sa supun discutiei unele concluzii care încep sa se profileze. Nu de pe pozitia specialistului, caci nu sunt; nu vreau sa dau indicatii si sfaturi, caci nu ma pricep. Nu vreau nici sa învatam unii de la ceilalti, ci doar sa ne informam reciproc. Este posibil ca cele spuse de mine în articol sa nu fie corecte, caci vin în urma unei informari care ar putea fi incompleta; pornind de la unele date, fac extrapolari bazandu-ma doar pe logica mea si bunul meu simt, care sunt departe de a fi infailibile.

Îmi place sa gatesc si sa mananc si încep sa ma întristez din ce în ce mai tare cand vad ce spun nutritionistii. Nu am încredere în nutritionisti, ca „specie” profesionala. Impresia mea este ca bajbaie si ca îsi schimba cam des parerile. Mai mult, pentru a ne spori confuzia, parerile lor nu coincid întotdeauna; mai curand se bat cap în cap mai des decat sunt în concordanta. Cu toate acestea am început sa am din ce în ce mai pregnant impresia ca a te hrani sanatos astazi a devenit practic imposibil. Ştiu ca suna descurajant, dar daca analizam obiectiv ce avem timp sa ne gatim si, mai ales, ce alimente ne putem permite sa cumparam, vom vedea ca hrana sanatoasa nu prea ne este la îndemana.

Degeaba încercam sa gatim fara prajeli, fara grasimi, cu multe legume si fructe, daca ingredientele de la care pornim, cele cumparate din supermarket si piete, sunt ele însele necorespunzatoare din punct de vedere nutritional. Chiar daca am avea ingrediente sanatoase, cheia hranirii corecte este modul în care le gatim si în care le asociem, ori acesta este domeniul în care lucrurile par a fi extrem de confuze. Voi încerca sa discutam aceste aspecte în cateva articole viitoare.

Haideti sa începem cu primul pas al procesului de gatire a mancarii: alegerea si cumpararea ingredientelor, tema despre care s-ar putea scrie lesne un volum întreg.
Pietele au ramas pentru multi un fel de „oaza” a hranei traditionale, sanatoase, asa cum o aveam pe vremuri. Totusi, mai vedeti prin piete tarani veritabili? Foarte rar, caci cei ce vand sunt intermediarii. Am vazut în ultimii 20 de ani mai multi pietari tigani decat tarani. Am tot respectul pentru tigani, însa acestia nu au fost niciodata vestiti pentru cheful de munca, mai ales în domeniul agro-alimentar. Avem de-a face deci cu intermediari, nenumarati intermediari, tigani sau nu, asta nu prea are importanta. Intermediarii însa cresc pretul final al produsului si se aprovizioneaza de cine stie unde.
Nici chiar taranii veritabili nu mai sunt ce erau odata. Acum cultiva cu alte seminte, mai spornice si mai ieftine, au început sa se spurce la chimicale, hranesc animalele destinate vanzarii cu nutreturi concentrate si tot felul de traznai obtinute din deseuri de peste. Multi au fost siliti sa faca asta, caci altfel s-ar fi ruinat; altii, mai putini, s-au smecherit pur si simplu. Ati mai vazut pe piata capsunile romanesti, acelea mici si extrem de parfumate? Ati mai vazut rosiile din gradina bunicii, acelea bulbucate si uratele, dar atat de gustoase si parfumate? Eu am mai dat peste ele doar accidental, adica extrem de rar.

În supermarketuri ne lovim – si ne doare rau, desi nu ne dam seama – de „fabricile de mancare”. Acestea sunt companiile din domeniul alimentar care produc pe scara rulanta, în viteza si în conditii de eficienta financiara maxima. Rareori vor fi în pierdere, caci lucrurile sunt aranjate de asemenea maniera încat cea mai mare parte dintre noi sa fim la cheremul lor. Nu putem cultiva vegetale, nu putem sa crestem animale. Nu avem unde si nu ne pricepem.
Costurile de productie nu permit producatorilor sa ne ofere plante si animale care sa se dezvolte conform ciclului lor normal de viata. Acestea sunt hranite cu tot felul de porcarii, stropite cu substante chimice, crescute în conditii nenaturale, „îmbunatatite” cu aditivi etc. Unele dintre aceste operatiuni sunt necesare la modul obiectiv, caci altfel produsele nu ar rezista transportului si sederii în raft si în frigider pana ce le vine randul sa fie gatite. Alte operatiuni au rolul de a lua fata clientului, dand produselor un aspect comercial, iar celelalte sunt destinate la a micsora costurile de productie. Grija pentru sanatatea clientului este lasata, în cel mai bun caz, pe un plan secundar.

Citeste si articolul →   Degustare la "The Harbour"

Toti suntem oameni ocupati, avem cariere, familii si diverse obligatii; toate acestea ne reduc considerabil timpul pe care l-am putea folosi ca sa ne hranim cu cap. Supermarketul a devenit solutia cea mai la îndemana pentru noi toti. Îmi este clar, desi nu-mi convine prea mult, ca unii dintre aditivii alimentari sunt necesari în conditiile noastre de viata, si trebuie sa ne cam împacam cu ideea ca avem nevoie de conservanti, stabilizatori etc. Alti aditivi ar putea lipsi bine mersi. Pana si produsele zise ecologice folosesc, conform legii, circa 300 de aditivi. Exista deci o legislatie care reglementeaza folosirea aditivilor, dar cum lumea este condusa de marile corporatii, inclusiv de cele din domeniul alimentatiei, ghici cui foloseste ea? Doar nu consumatorului…

Bineînteles, produsele ecologice veritabile sunt mai putin daunatoare decat cele din supermarket, dar nu stiu cat de mult ne ajuta asta. Nu ma refer doar la faptul ca sunt de trei ori mai scumpe decat celelalte alimente, si nici la faptul ca, desi sunt numite ecologice, unele dintre ele înseala pur si simplu consumatorul, dar suntem atacati din atatea directii încat este greu sa ne pazim întotdeauna spatele. Am remarcat adesea cu stupoare ca persoanele preocupate de consumul de produse ecologice lasa garda jos cand vine vorba despre alte „atacuri”, asa le zic eu, ale societatii moderne asupra sanatatii noastre; beau fara grija tot felul de otravuri denumite generic „cola”, consuma alcool, fumeaza, sunt sedentare, folosesc mult televizorul, computerul, telefoanele mobile, folosesc cosmetice (o alta grupa de produse pline de aditivi), respira acelasi aer poluat ca si restul omenirii, pierd noptile, nu mananca la micul dejun, mananca în fata televizorului etc. Încercand sa fiu logic, ma gandesc ca este cam aiurea sa faci atata tam-tam pe tema mancarii ecologice, cand te expui catastrofal pe alte cai.

Mancarea de calitate costa foarte scump, caci cei care o produc sunt din ce în ce mai putini. Practic, nu avem bani sa cumparam mereu produse de calitate. Multi dintre cei care se panicheaza pe tema aditivilor alimentari ar dori de asemenea mancare ieftina. Vestea proasta este ca mancarea sanatoasa nu mai are astazi cum sa fie ieftina. Asa ca multumiti-va, cu decenta, a manca ceea ce va permiteti.

Concluzia mea este ca doar cu mare greutate putem gasi alimente sigure, si pe care sa ni le si putem permite. Pe de alta parte, chiar daca am reusi asta, organismul ne este atacat pe multe alte cai, învat ne-am putea întreba ce rost mai are sa ne ferim, cand oricum suntem înconjurati de „dusmani”? Cel mai trist lucru este ca noi suntem cei care ne distrugem, noi am ales acest fel de viata. Putem însa renunta la el? Ţin pumnii la modul cel mai sincer tuturor celor dispusi sa încerce!

Ce este deci de facut, macar în privinta mancarii? Nimeni, din ce am citit pana acum, nu ofera o solutie sigura si nici macar viabila cu adevarat. Toti ne sfatuiesc sa citim etichetele produselor, sa analizam singuri ce este sanatos si ce nu, sa observam efectul pe care îl au alimentele asupra organismului nostru etc. Foarte frumos în teorie. Unii dintre noi, din cei care stiu sa citeasca, nici nu mai reusesc sa desluseasca literele alea mici de pe etichete; multi altii citesc etichetele doar ca sa vada pretul, caci abia au din ce trai. Unii se panicheaza (deseori inutil) cand vad litera E printre ingrediente, altora nu le pasa. Cine naiba ne poate sfatui corect? Cea mai tare chestie este atunci cand nutritionistii declara nesanatos/sanatos un anumit aliment si te fac sa-ti bulversezi viata renuntand la el, pentru ca doar 2-3 ani mai tarziu sa sustina exact contrariul, pe motiv ca tocmai s-a descoperit ceva nou despre produsul respectiv. Un alt lucru care ma scoate din sarite este ambiguitatea avertismentelor: acest ingredient ar putea sa fie daunator, poate declansa, poate induce, este posibil sa… Vreau si eu sa aud o chestie ferma, de genul: daca mananci 3 g pe zi din rahatul asta crapi sigur în 2-3 ani! Asa m-as simti si eu protejat si as sti ce sa fac!
Daca nutritionistii nu se pot pune de acord între ei, ce sanse avem noi, ceilalti, nestiutorii? Devine clar ca cei lipsiti de educatie gastronomica au sanse mai mari sa se numere printre victimele sistemului. În opinia mea persoanele needucate sunt mai vulnerabile nu doar la „isteriile” si panicile legate de alimentatie, care apar din cand în cand, dar nu sunt capabile sa urmeze corect nici macar acele lucruri putine de care, se pare, putem fi siguri ca ne asigura o hrana decenta si corecta.

Citeste si articolul →   La masa maharajahului Kumar

Mie mi se pare aiurea sa-ti traiesti viata refuzandu-ti orice placere de teama ca mai mananci un gram de sare sau de zahar, sau un miligram din nu stiu care E. Este îngrozitor sa mananci cu privirea atintita peste umar, încercand sa previi cine stie ce atac marsav al vreunui aliment. Ce obtin în final? Ma stresez vreo 50-60 de ani, ca sa capat, în cel mai bun caz, „dreptul” de a ma chinui la fel înca vreo 10?
Şi atunci, totusi, este de facut? Ştiu ca fiecare individ este unic si reactioneaza diferit. Unii sunt mai sensibili, altii dimpotriva, pot manca si pietre. Cred ca nu puteti urma sfaturile nutritionistilor decat ca un ghid general. Mai cred ca nu v-ar putea sfatui corect decat un nutritionist care va cunoaste foarte bine si poate astfel estima corect cum se va comporta organismul dvs.

Eu nu va dau niciun sfat, caci nu sunt calificat s-o fac. Va pot spune însa cum voi proceda eu în cei 25-30 de ani de viata la care mai sper. Pentru mine echilibru este cuvantul cheie, si cred ca ar putea fi pentru toata lumea.
Refuz sa intru în panica pana nu ma informez în amanunt, din mai multe surse, si pana nu încerc sa gandesc cu mintea mea, daca un ingredient este sau nu cancerigen sau daunator în vreun alt fel.
Refuz sa mananc cu lipsa de respect fata de mancare: nu voi mai manca la televizor, nu voi tolera fumatori la masa, refuz sa mananc daca în jurul meu muzica rasuna la maxim, sau în companie neplacuta. Vreau sa transform masa într-o mica sarbatoare a spiritului si trupului.
Refuz sa devin vegetarian, caci vegetarianismul mi se pare o exagerare daunatoare. Omul a fost „setat” sa fie omnivor, adica sa manance de toate. Refuz sa mananc carne zilnic, alta exagerare si derogare de la conditia de omnivor.
Refuz sa renunt la micile placeri vinovate: voi bea alcool, dar cu moderatie, pot renunta la grupe de alimente care oricum nu îmi plac (de pilda la mezeluri), dar nu la cele care ma desfata (branzeturi, de pilda), voi încerca sa „fac rost” de 2-3 zile pe saptamana în care sa nu consum carne si, neaparat, voi încerca sa maresc cantitatea de vegetale din dieta mea.
Refuz sa sar peste masa de dimineata si voi încerca sa nu mai mananc dupa ora 19:00.
Refuz sa renunt la paine, dar îmi vor fi de ajuns 4-5 felii pe zi.
Refuz sa renunt la încercarea de a bea, cat mai des posibil, sucuri de fructe stoarse cu manuta mea, fara zahar, conservanti, coloranti etc. La fel în cazul înghetatelor.
Refuz sa renunt la sarmale, mititei, oua umplute, placinte etc. dar le voi consuma rar.
Refuz monotonia si voi manca atat cat pot de diversificat; voi gati, cat de des pot, la aburi sau cu grasime putina.
Refuz sa renunt la cartofi, dar voi încerca sa-i prajesc extrem de rar.
Refuz sa ma limitez la cele de mai sus, caci ar mai fi multe de spus si de facut.
Daca voi mai calca uneori aceste „porunci”, refuz sa ma panichez si sa ma simt vinovat! Pana la urma, este în firea omului sa mai si greseasca si, oricat de trist ar fi, trebuie sa mai si murim de ceva.

Înca o data, acest articol este doar o invitatie la discutie, caci vreau sa ne sfatuim reciproc. Acest articol nu vrea sa impuna nimic si este doar parerea mea, adica cea pe care mi-am format-o la acest moment, din (foarte) putinul pe care îl stiu. Este posibil ca peste cateva luni, cand voi fi aflat mai multe, sa ma razgandesc si eu, nu doar nutritionistii.


  1. Gabriela Berechet spune:

    Bine v-am regasit, spumos ca o sampanie in acest articol!
    Haideti sa va spun unde mai gasim mancare sanatoasa: undeva la vest de granita noastra!
    Am fost in vacanta asta in fosta Yugoslavia, am traversat pe rand Serbia, Croatia, Herzegovina…nici un metru de pamant arabil nelucrat! Aerul mirosea a floarea soarelui si levantica, pe drum taranii isi vindeau produsele agricole…un adevarat rasfat pentru ochi, suflet…stomac!
    Scuza noastra din ultimii 20 de ani e mult trambitatul “cost de productie”! Ni s-a bagat subtil pe gat, de primii guvernanti: ca-i mai ieftin sa importi carbuni decat sa-l extragi in propria tara…generand o moarte latenta a unei intregi industrii pe orizontala: uzinele de echipamente miniere, rulmentii, sarma, otelul special, fabricile de tesaturi, fabricile de confectii…cei care produceau nasturi, fermoare, ate, ace…tot…pentru ca pentru cine sa mai produci daca minele s-au inchis, deci rand pe rand s-au inchis toate…ca era mai ieftin sa le cumoeri din China, Turcia…etc!
    Asa si cu marile complexe agricole, concepute “comunist” cu ferma de crestere a animalelor, padocuri de stabulatie, abatoare, fabrici de procesare…lant de distributie! Totul! Va spun in cunostinta de cauza, pentru ca in 1990 cand am luat repartitia de tanara stagiara la Fabrica de lapte din Militari (actuala Cora), am mers la fermele si punctele de colectare ale ICIL-ului, am procesat laptele, am distribuit produsele lactate…am mers la reclamatii in magazine! Minunea asta a durat cativa ani, in 1995, cand am plecat prin transfer de la fosta mea fabrica la un antreprenor privat, receptionam mai mult lapte intr-o zi decat fosta fabrica…cine a avut interesul sa distruga un sistem organizatoric care functiona perfect? Statul! Fermele nu mai erau platite la timp pentru ca incasarile din retea erau mici: o sticla de lapte de 1 litru costa la jumatate din pretul unei sticle de 1/2 l de “Cola”…dar asta ne lipsise, odiosul si cu odioasa ne privasera de placerea “I’m love in it”…Ma rog, am divagat!
    Nu mai mancam sanatos pentru ca ne-am transformat intr-un stat de asistati social! Pentru ca munca e grea … iar viata ne-a invatat ca banii nu se fac din munca, ci din inginerii financiare (citeste tzepe!)
    Candva granarul Europei, descrisi ca o tara eminamente agricola, am devenit doar “o tara”…undeva prin Europa!
    Am fost in Croatia si in gradina manastirii franciscane unde m-am cazat, preotul cultivase rosii, castraveti, ardei grasi, vinete, anghinare, fasole verde…etc! Am mancat o rosie stearsa de turul pantalonului si mii de amintiri m-au coplesit…erau rosiile copilariei mele…gustoase, zemoase, fructuoase…! Noi am pierdut cel mai grozav potential pe care il aveam! Mancarea gustoasa si sanatoasa, pentru ca taranii ingasau pamantul cu balegar, ca aveau vite, strangeau semintele (si acum mi-am pastrat reflexul cand mananc pepene sa strang semintele, pentru ca bunica-mea ma plesnea daca ma vedea ca le arunc la pasari in curte!), acum luam seminte de la magazin…le comandam pe Internet si din reviste…!
    Fructele si legumele noastre nu mai au gust pentru ca nu sunt ale noastre!
    Carnea n-are gust!
    Cei care revin dupa multi ani in Romania exclama: “mah, au acelasi gust ca alea din Spania”!
    In fine, de acord cu inconsecventa nutritionistilor: ce-i bun azi..peste cativa ani este condamnat! Aliment inseamna ca sustine viata…e pleonasm sa spui aliment interzis sau aliment permis! Asa este, lumea a uitat de moderatie, de echilibrul pe care bunicii nostri il stiau, cu cele 4 clase ale lor!
    La bunici mancam carne sambata, sau si in timpul saptamanii, daca era vreo sarbatoare ceva! Zic carne, adica pasare sau peste, adica proaspat sacrificat sau prins…pentru ca in afara zilelor de post saptamanal de miercurea si vinerea, parca, cand mancam si oua si lactate, nu doar stevie si urzici, mancam carnati la garnita, slanina cu ceapa, sunca…
    Din punct de vedere al nutritiei, am pastrat insa un mod de alimentatie din Neanderthal intr-o epoca moderna!
    Da, nu e bine sa mananci sosuri cu ceapa prajita! Ei…dar inmuiata pana devine sticloasa, sotata adica, cine ne tine? Ceapa e <> aromelor! Gospodinele, daca ar lasa fitzele deoparte, si ar pune 3-4 cepe la o oala de ciorba…si-ar vedea ca nu mai au nevoie de …nici un adaos la urma…ca sa nu dau in nici o firma!
    Rantasul – faina pusa in unt topit! E minunat! Faci un bechamel la ciulama de crapa de invidie toate rudele…da, in unt topit, nu ars…si nu zilnic sau de 3 ori pe zi…
    Nu mai avem ingrediente sanatoase…dar nici pe alea pe care le gasim nu stiu multi sa le gateasca…pentru a gati e desuet, nimeni nu mai vede convivialitatea actului sacru de a hrani nu doar trupul ci si sufletul!
    PS: unde faceti cursul de nutritie? Va dau meditatii gratis…doar pentru pasiunea pentru gatit si impartasit pe care o aveti!
    Incepem cu lectia 1: Nutritia umana!
    Bonne appetit!

    • Radu Popovici spune:

      @Gabriela: Bine ati revenit, si inca postand un comentariu atat de bogat. In fine, nici subiectul nu este de lepadat, caci ne cam macina pe toti. Cursul de “nutritie” este de fapt unul de bucatar nutritionist si ma gandeam sa-l fac tot la THR… sau sa studiez de unul singur, caci manuale se gasesc.
      Aveti dreptate cand pomeniti de faptul ca nu se mai stie cum sa se gateasca alimentele. Vad acum tot felul de bloguri, site-uri, workshop-uri sau demonstratii zise “culinare”, care promoveaza “raw food”, adica mancarea cruda. Dupa mine chestia asta nu are nimic de-a face cu domeniul “culinar” si mi se pare o reintoarcere fortata si aberanta in stadiul de dinaintea descoperirii focului.
      Cei mai prosti bucatari casnici sunt fara indoiala vegetarienii. Uneori ii banuiesc ca au ales aceasta cale de sila de a gati, sau de a manui carnea cruda. Acestia fierb legumele pana se fac chisalita, dreg salatele cu ore inainte de a le servi, de se pleostesc toate verdeturile, habar n-au sa fiarba cartofii, pastele si orezul sau sa pastreze culoarea si textura vegetalelor. In general propunerile lor de retete sunt o mare jale.
      Nu vreau sa ma bag in aspectele de nutritie/sanatate, desi sunt convins ca omul este omnivor si trebuie sa manance de toate, vreau sa spun doar ca am impresia pregnanta ca toate aceste “curente” neaga pur si simplu gastronomia, adica o parte a culturii umanitatii. Este ca si cum am renunta sa privim picturile ca sa nu ni se strice ochii, sau sa ascultam muzica de teama de a nu surzi prematur. Probabil cel mai simplu ar fi sa ne petrecem viata cu ochii inchisi si urechile astupate, neatingand nimic si hranindu-ne dintr-un tub subtire si dezinfectat pe care sa ni-l fixam in coltul gurii.
      Daca nutritionistii ar invata sa gateasca, si-ar schimba discursul si ar fi mai credibili! In fine, nu vreau sa intru in detalii, caci m-ar apuca ziua de poimarti enervandu-ma degeaba.
      In ce priveste meditatiile, sunt foarte de acord sa le primesc, poate ne vedem luni si stabilim locul si ora primei lectii! 🙂

  2. crisa spune:

    da, am observat destul de multe persoane (mai mult femei) care au devenit maniace ale “mincatului sanatos fara pic de grasime”. Astfel de persoane au mania perfectiunii (o voce critica si autocritica inalta), un tip de personalitate obsesional-fobic, anxios si fireste ca in strafundurile lor au teama de moarte destul de inalta. A ne face o placere culinara = sanatate psihologica….Cancerul se face si din alte cauze decit lipsa alimentatiei sanatoase…Exista si cauze psihologice si altele.

    • Radu Popovici spune:

      @crisa (cristiana?): Am dat si eu peste astfel de persoane. La inceput ma enervau, apoi am inceput sa le compatimesc. Cred ca aceasta fobie a mancatului “sanatos” se manifesta in special la cei cu bani si lipsa de preocupari. Daca ar da piept cu probleme adevarate, cele puse de viata reala, cred ca ar reactiona mai logic si mai eficient. Habar n-am de psihologie, dar ma gandesc cateodata ca problemele inchipuite sunt mai greu de “domesticit” decat cele reale.

    • Radu Popovici spune:

      @cristiana: Am accesat link-urile date de tine. Mie mi-a cam stat de multe ori pe limba, in diverse ocazii, sa spun ca cei preocupati excesiv de mancatul “sanatos” sunt un piculet deranjati la cap la mansarda, si iata ca in unele cazuri poate ca as fi avut chiar dreptate. Viata este atat de frumoasa, chiar asa cum o traim noi, si ma tulbura (si ma si enerveaza in acelasi timp) faptul ca unii dintre noi nu stiu sa se bucure pur si simplu de ea.

  3. cristiana alexandra levitchi spune:

    Excelent articolul. Sint total de acord cu echilibrul in toate…si cu ceea ce ai scris. Mania mincatului “sanatos” = tot manie – boala. O pers refuza sa isi faca “o placere” are aceeasi problema cu o persoana care nu se uita deloc ce maninca. Extremele nu = echilibru.

    • Radu Popovici spune:

      @cristiana: Ma bucur ca ti-a placut articolul si ca esti de acord cu modul rezonabil si echilibrat de a aborda problema alimentatiei. Intr-o lume in care nutritionistii nu se pot pune de acord, echilibrul este singurul sfatuitor real si eficient.

  4. Emil40 spune:

    Jamie ai putea sa spui ca este un deschizator de drumuri poate,un om care isi pune la incercare imaginatia si incearca sa creeze,eu unul il admir pentru tenacitatea de care da dovada si pentru faptul ca el insusi crede in ceea ce face si o face cu placere,iar asta se vede in toate showurile de care spui,si nu vorbeam de teoria conspiratiei cu toate ca ea da pe afara pe unele situri,dar este adevarat ca suntem in pragul unui colaps,probabil ca se vor gasi unii sa spuna ca si planeta trebuie sa existe in acel echilibru de care vorbeati,si atunci cand ne inmultim prea tare probabil ca cel de sus, de care este Radu un pic dezamagit va gasi o solutie ,radicala din pacate…

    • Radu Popovici spune:

      @cristi-j & emil: Nu trebuie uitat ca Jamie traieste si lucreaza intr-o tara mult mai civilizata din punct de vedere culinar decat Romania. Ma aventurez sa spun asta despre Anglia. Au restaurante exceptionale, au bucatari fenomenali, au scriitori si jurnalisti culinari de exceptie, au emisiuni TV de buna calitate, au asimilat milioane de straini care le-au diversificat oferta culinara, au, procentual vorbind, mai mult cetateni educati decat noi. Au si ei, desigur, falitii lor, zeci de milioane la numar, care mananca ingrozitor de nesanatos. Aruncati insa o privire doar la ingredientele care sunt disponibile acolo. Pai la noi este o adevarata aventura sa gasesti un antricot de vita de calitate, ca sa dau doar un exemplu. Si inca si ei au simtit nevoia unui program national de educatie alimentara!

  5. cristi-j spune:

    si oricat de simpatic e si oricat de mult imi place jamie oliver , practic , cred ca nu a schimbat aproape nimic , din pacate , au fost in primul rand niste show-uri tv , cu toate ca el chiar crede in asta si chiar ar vrea s-o faca .

  6. cristi-j spune:

    eu parca n-as fi de acord ca suntem prea multi , nu inca . cred ca planeta poate oferi suficient si ne poate inca sustine , dar daca am manca rational . am avut ocazia sa vad locuri unde se arunca imens de multa mancare . si cred ca anul asta pe la sfarsit se ajunge la 7 miliarde de fapt .
    doar ca intervine partea a doua , pe care o puncteaza bine cristi , “mancam nesanatos pt ca ne permitem, pt ca nu mai exista constrangeri de niciun fel care sa ne limiteze ceea ce mancam, cand mancam, de unde mancam” . suntem o societate de consum , asta ne guverneaza . asta a ajuns placerea noastra numarul 1 , ne place sa consumam de toate , mancare , haine , accesorii , gadgeturi si aparatura de tot felul … am avut si ocazia sa vad in detaliu doua locuri caracteristice pentru aceasta distractie mondiala si unde “eating and shopping” sunt foarte importante , chiar se mandresc cu asta si e impresionant .
    radu , nu prea sunt de acord ca ne inmultim noi astia “echilibratii” , cred ca doar teoretic , “din gura” . daca nu suntem constransi intr-un fel sau altul , nu se va intampla .

  7. cristi spune:

    Din pacate doar pare ca ne inmultim. Poate doar ne strangem la un loc, spate in spate, incercand sa murim de gat cu stilul asta de viata.
    Pe mine m-a “lovit” cat de multi sunt cei care se complac in a manca nesanatos si comod in supermarket. Raionul cu carnatzaraie si carne de porc e intotdeauna plin; si nu pt ca e ieftin, un kil de cremvursti din carne de pui, de calitate dubioasa e 16 lei si trag al dreacu de mult la cantar. Dar e atat de comod sa ii prepari; fiert 2 minute, trantit pe farfurie, un morman de mustar, fotoliu, televizor si gata!

    Singura solutie viabila e intr-adevar echilibrul; dar doar pt cei care isi doresc asta. Si noi astia suntem putini.
    Ne lipseste un Jamie Oliver al Romaniei, care sa ne trezeasca si sa ne aduca aminte ca se poate manca sanatos, ieftin si gustos fara compromisuri. Asta cred ca ne trebuie, un role-model, un nou Radu Anton Roman, fara burta, cu zambetul pe buze, care sa aduca in casa romanului mancare gatita, mancare buna, mancare calda.

    Drept exemplu, am un prieten care nu a mai baut apa de aproape 2 ani; doar sucuri din comert. Norocul lui e ca are un metabolsim de invidiat si e tanar si inca nu suporta consecintele. Ca el sunt multi, majoritatea m-as hazarda sa zic, nu toti insa cu acelasi metabolsim rapid.

  8. cristi spune:

    Salut,

    Imi cer scuze daca ceea ce zic se regaseste in comentariile de mai sus, dar nu am avut rabdare sa citesc tot.
    Da, sunt de parere ca suntem constransi sa mancam nesanatos, asta nu pt ca ne vrea cineva raul, sa pt ca exista cine stie ce conspiratie mondiala.
    Suntem, la naiba!, 6 miliarde de insi pe planeta asta, in continua crestere. Pamantul asta pur si simplu nu poate sustine si oferi atat.
    Insa, lasand la o parte partea asta a discutiei, traim si mancam nesanatos pt ca ne permitem, pt ca nu mai exista constrangeri de niciun fel care sa ne limiteze ceea ce mancam, cand mancam, de unde mancam.
    Cand eram mic, sau ma rog, cat am stat la ai mei, greutatile financiare ne impiedicau sa mancam ce ne doream; asa ca mesele erau gatite doar din ceea ce se gasea si ne permiteam.
    Mancam carne de 2-3 ori pe saptamana, ciorbe de tot felul in fiecare zi, ma rog, ca orice familie romaneasca de acum 10 ani, you get my point.
    Asta nu s-a mai intamplat dupa ce am plecat de acasa; si aici vreau sa ajung.

    Mancam nesanatos pt ca avem impresia ca mancam bine, pt ca, cel putin generatia mea, am fost crescuti cu cheia la gat, cu idealul de hrana buna ca fiind salamul de Sibiu, pe care ni-l dadeau parintii cu portia.
    Si cred ca de aici pornesc toate problemele: e o chestie pe care marile magazine au observat-o foarte bine. Da-i romanului mancare ieftina, grasa, carne cat se poate de multa, acces la trufandale, la fructe si legume de extra-sezon si o sa fie bine.
    Ma rog, discutia asta ar putea continua la nesfarsit, ceea ce vreau sa zic e ca ne-am pierdut simtul echilibrului (si aici sunt de acord cu tine); mancam din orice, in cantitati mari, pt ca se poate, ne permitem. A trecut pe locul 2 calitatea mancarii.
    A trecut pe locul “Tz” sarbatoarea si ceremonia ce ar trebui sa reprezinte masa.
    Si ceea ce e trist e ca nu o sa se schimbe, ci o sa se deterioreze din ce in ce mai mult.

    Asa ca, solutia mea, ca si a ta, este echilibrul

    • Radu Popovici spune:

      @cristi: Se pare ca ne inmultim, noi astia “echilibratii”. 🙂 Poate fiindca solutia echilibrului este singura viabila?

  9. RamonaA spune:

    Personal, zic eu cã ne putem abtine de la unele feluri de mancare (cam multã lume suferã de colesterol de exp.) nu imi permit legume bio din pãcate si nici carne, am citit si vãzut reportaje despre acest subiect dar asta e… am o sorã vegetarianã si un vãr, ei pot…
    Animalele sunt indopate, iar legumele au gust de plastic, noi ne ingrãsãm si imbolnãvim de tineri… vremurile bune sau dus de mult….

  10. Emil40 spune:

    Parerea mea sincera este ca se petrece un adevarat genocid in ce priveste alimentatia noastra,si ceea ce este mai trist este faptul ca nu putem controla acest lucru pentru ca …NU VREM am scris cu majuscule ca sa vada si cei ce ar trebui sa ia masuri deoarece nu am vazut nicaieri scris sau dezbatut propuneri pentru a controla fluxul de productie incepand de la prima faza a plantarii pana la faza de crestere si de distribuire.In opinia mea in acest moment ne adaptam la acest mod de hrana si probabil ca vom asista la o selectie naturala a organismelor care isi vor masura rezistenta cu noile plante si animale mutate genetic.
    Dumnezeu sa ne aiba in paza sa…

    • Radu Popovici spune:

      @Emil: Marturisesc ca dinspre partea Sa nu am prea mari sperante. Daca ar fi vrut sa faca ceva bun nu ne-ar fi creat de la bun inceput. 🙁

  11. Marius Delaepicentru spune:

    Nici macar cancerul nu l-as lega atît de categoric de aditivii alimentari. Cancerul la vîrste înaintate este un fenomen natural. În fiecare secunda, la orice vîrsta, apar în noi celule canceroase. Le reprimam fara sa stim. Cînd avansam în vîrsta, ne vine mai greu sa mentinem ritmul de reprimare.

    Aditivii alimentari nu cred ca rivalizeaza de pe pozitii de egalitate cu radiatiile solare (sau telurice). Pe scurt, suntem mai cancerosi pentru ca pur si simplu traim mai mult, si atîta timp cît suntem activi, radiatiile sunt aproape inevitabile. Daca e sa incriminam alimentatia, cancerul de colon, de pilda, se datoreaza mai degraba excesului de proteine din alimentatie, decît nitrozaminelor* din mezeluri. Aminele ce iau nastere natural în colon, sunt mai abundente, si la fel de cancerigene, ca nitrozaminele din rozaliile mezeluri.

    ———————-
    * Apropo de compusii cu azot, nu prea exista diferente între spanacul “organic” si cel îngrasat cu îngrasaminte chimice. Un spanac frumos, buruienos, verde intens, contine sigur mai mult azot decît are nevoie, fie ca azotul provine din balega, fie din fabrica chimica. Adevaratul spanac organic este ceva mai palid, si gaurit de insecte. Produs nevandabil.

    Pentru enoriasii spanacului sanatos; îi pot (ne)linisti spunîndu-le ca fac o eroare daca aleg spanacul proaspat si organic. Oricît de rapid ar fi lantul de colectare-distributie, tot trec cîteva zile de la recoltare la consum. Rastimp în care bacteriile pot transforma linistite azotatii în azotiti (cancerigeni).

    Solutia este mult mai simpla. Daca nu vreti sa mîncati salata de spanac crud, daca nu aveti o gradina la îndemîna, este mai sigur spanacul congelat. De la recoltare, la congelare, trec uneori numai cîteva ore.

    • Radu Popovici spune:

      @Marius: Cancerul este un fel de “antimaterie” a propriului nostru organism, doar ca unele organisme il pot, cum zici si tu, tine in frau. Ce-i drept, din ce in ce mai greu odata ce inaintam in varsta. Traitorii marilor orase au de ales intre a se hrani cumva, situatie in care aditivii contribuie si ei cu un procent oarecare la formarea celulelor canceroase, sau a nu se hrani de loc. Foarte interesante explicatiile tale, multumesc.

  12. Elena Toma spune:

    Am ezitat sa intervin la acest subiect pentru ca eu urmez o dieta, deci am facut o alegere in modul de alimentatie. Dar, subiectul nu se refera numai la acest lucru si cred ca nu te deranjeaza cat mai multe puncte de vedere. Nimic din lista ta de propuneri nu-mi displace si o respect in mare parte. Ideea este ca nu mai putem manca sanatos, in sensul general acceptat privind calitatea ingredientelor si modul de preparare. Nu vorbesc de fineturi si de dileme existentiale, de genul “ce este de fapt sanatos”.
    Nu mai putem folosi ingrediente sanatoase pentru ca s-a punctat deja, nu intra in discutie modul de ingrijire ci factori de necontrolat – poluarea aerului si solului. Dar, si inainte se consuma neingrijit, dar mult mai rar. Va aduceti aminte acum multi ani problema DDT si a folosirii lui la culturile agricole? Tatal meu s-a incapatanat la acest “nou” si folosea o fiertura foarte eficienta si naturala din niste ingrediente din gradina. Deci, se putea. Numai ca noi, in “progresismul” nostru nu am fost in stare sa acceptam si urmarile gesturilor noastre.
    Acum putem micsora, prin deciziile noastre, raul. Este o chestiune de optiune si propunerile tale sunt de mare bun simt, bun simt care ar trebui sa ne guverneze societatea de sus si pana jos. Din toate punctele de vedere. Si echilibrul, pentru ca isteriile nu ajuta la nimic.
    Acum sunt alte posibilitati de informare pentru foarte multi oameni, deci ignoranta este, pana la urma, tot o optiune. Si judecata. Ne-am obisnuit mult prea usor sa gandeasca altii pentru noi si sa nu filtram nimic prin propria noastra judecata, sa nu avem incredere in ea si in echilibru si sa credem orice aberatie.
    Marius, prin cunostintele lui deosebite in domeniu, a si explicat unele din aceste isterii fara rost, numai din ignoranta.
    Un articol cu dezbatere pe multe fete a ideilor exprimate, dar pana la urma ajungem la unison: nici nutritionistii nu sunt infailibili si nu stiu mare lucru!

    • Radu Popovici spune:

      @elena Toma: Nu ne putem hrani “sanatos”, putem doar reduce pagubele. Eu sunt convins, ca si cristi-j, ca nici acum 50 de ani, sau 1000 de ani mancarea nu era pura si super-sanatoasa. Isi pastra nutrientii, dar conditiile de stocare, preparare si consum erau neigienice. Acum este invers. Pana la urma nu putem avea totul, trebuie sa apelam la compromis. Am scapat de ciuma, avem antibiotice, traim cu 30 de ani mai mult, dar murim de cancerul adus de aditivi. Inainte se murea de la o masea inflamata, sau de la o zgarietura, ori de la apa din fantana. Acum moartea este muuult mai lenta. Parca-mi suna mai bine plusul acesta de 30 de ani de viata. 🙂

  13. Marius Delaepicentru spune:

    Habar n-am. Motivatiile pot fi multe. Ori cineva vrea sa-ti creeze o frica pentru a-ti vinde “antidotul”, ori pur si simplu vreun guru semidoct vrea sa se bage în seama mai mult decît îi permite conditia.

    Uneori, sunt la mijloc si interese protectioniste. Cel putin opozitia la plantele modificate genetic nu mai are alt suport real decît egoismul comunitar. E mai fara dureri de cap închiderea la importuri pe motiv ca merele nu sunt suficient de rosii, ca rosiile nu sunt suficient de tari, ca bananele nu au raza de curbura standard. De ce sa cîstige fermierul kenian daca-ti vinde porumb hibrid, si sa nu cîstige Pierre, daca tot îl subventionezi?

    Cred ca la prima foamete severa, izmenelile naturist-ecologiste vor disparea natural. Din pacate, asta se va lasa si cu victime. În general, stînga politica are interesul sa semene frici, pentru ca, suprareglementarea o avantajeaza. Creste dependenta cetateanului fata de stat.

    • Radu Popovici spune:

      @Marius: Este foarte posibil sa ai dreptate, desi din tablou lipsesc marile corporatii, adica cele carora le este subalterna clasa politica. Creste de fapt dependenta marionetelor (populatia) fata de marii papusari. Panica nutritionala este de fapt o sforicica in plus, legata de creier.

  14. Marius Delaepicentru spune:

    OK, Radu. Cea mai buna replica pe care le-o poti da, este ca acidul glutamic este aminoacidul cel mai bine preprezentat în alimentele vegetale. Cantitativ, proteinele vegetale contin, mai mult de jumatate, acid glutamic. 🙂
    Daca ei sunt gata sa renunte, fara exceptie, la toate alimentele vegetale, si la 1/3 din cele de origine animala, le poti valida punctul de vedere. Pîna atunci, reactia lor isteroida nu dovedeste decît ignoranta si “obscurantism digestiv”.

    • Radu Popovici spune:

      @Marius: Asta-i tare, cu “obscurantismul digestiv”. Campaniile astea de panica au un anumit ritm de aparitie si de succedere, incat incep sa ma intreb daca nu sunt induse voit. Nu prea m-am prins eu cine ar putea avea interesul sa abata atentia de la orice altceva catre aceste “cataclisme nutritionale”… Ai vreo idee? 🙂

  15. Marius Delaepicentru spune:

    Glutamatul natural (…) nu este toxic, chiar daca este tratat termic (…).

    Pai, Radu, nici eu nu am zis ca ar fi toxic, ci doar ca, prin racemizare în mediu acid, la cald, jumatate poate deveni inactiv. Inactiv nu e totuna cu toxic.

    Aminoacizii din seria D sunt “ignorati” de organismul nostru. De altfel, cînd mai preparam cîte un mediu de cultura microbiana (semi)sintetic, acolo unde reteta cerea acid L-…., si nu aveam la borcan decît acid DL-… (adica, racemic), trebuia sa adaug cantitate dubla.

    • Radu Popovici spune:

      @Marius: Stiu, Marius, ca nu ai spus asta. Cred ca nu am fost eu clar in raspuns. Am reformulat fraza. Am vrut doar sa subliniez ca glutamatul natural este chiar de dorit sa fie prezent in mancare, chiar si tratat termic. M-am trezit la un moment dat pe blog cu tot felul de persoane isterizate pe tema glutamatului, care ori se faceau ca nu inteleg chestia asta, ori chiar nu o intelegeau. As vrea ca lumea sa nu mai fie atat de panicata si sa nu mai existe confuzii, macar in chestiile care pot fi foarte usor explicate si intelese.

  16. Katze spune:

    Hallo,
    comentariile mi-au adus aminte de anii cand:
    “Frunze, cuvinte, lacrimi,
    Cutii de conserve, pisici
    Tramvaiul cateodata, cozi la faina
    Gargarite, sticle goale, discursuri
    Imagini lungite la televizor
    Gandaci de colorado, benzina,
    Stegulete, cupa campionilor europeni
    Masini cu butelii, portrete cunoscute
    Mere refuzate la export
    Ziare, franzele
    Ulei in amestec, garoafe
    Intampinarile la aeroport, cico, banane
    Salam “Bucuresti”, iaurt dietetic
    Tiganci cu Kenturi, oua de Crevedea
    Zvonuri,
    Serialul de sambata, cafea cu inlocuitori
    Lupta popoarelor pentu pace, coruri
    Productia la hectar
    Gerovital, baietii de pe Calea Victoriei
    Cantarea Romaniei, adidasi
    Compot bulgaresc, bancuri, peste oceanic
    Totul.” Ana Blandiana

    Ma bucur de progres!!!
    Multe salutari
    Katze

  17. Dodo spune:

    Sunt medic specialitatea diabet, nutritie, boli metabolice. Tot ce ati scris aici este in deplina concordanta cu principiul de baza pe care il sprijin ca medic de specialitate: “Hraneste-te dupa principiul BUNULUI SIMT”. Tot respectul 🙂

    • Radu Popovici spune:

      @Dodo: Multumesc. Se vede ca ar trebui sa ne bazam mai mult pe bunul simt acolo unde stiinta are inca “pete albe”, problema ramane totusi: ce trebuie sa facem ca sa ni-l formam?

  18. balauru spune:

    Pai nu prea avem bani sa ne hranim sanatos. Toate chestiile astea 100% naturale, din cate stiu eu, cresc mult mai greu. Nu se gasesc pe toate drumurile, trebuie sa le cauti, etc. Risipa de timp (ceea ce nu prea mai avem in ziua de astazi), si evident de bani. Ca nu toata lumea are bunic la tara, de unde sa-si ia rosii, ardei, gaini si ale alea. Concluzia? Las’ ca merge si un muchiulet din ala cu “aroma de fum”.

    Totusi, si chestia asta cu BIO se transforma incet-incet in circ. Am vazut de curand o “oferta” la ulei de masline BIO (wtf), la un pret/L de 5 ori mai mare decat un L de ulei grecesc, de la mama lui. Dar deh, e BIO …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.