De-ale nutriţiei: mai avem oare condiţii să ne hrănim sănătos?

Nu am cunoştinţe de nutriţie… încă. Spun „încă” fiindcă am decis nu doar să mă apropii de acest domeniu, ci să şi fac cât mai curând posibil o şcoală în domeniu. Am pornit deocamdată să mă informez din diverse surse, ca să încep, încet-încet, să mă orientez în acest univers care interesează din ce în ce mai multă lume. Altfel spus, încerc deocamdată să-mi fac o idee şi vă invit să descoperim împreună, pas cu pas, ce am putea face ca să ne hrănim mai bine şi mai sănătos.

O să încerc deci să supun discuţiei unele concluzii care încep să se profileze. Nu de pe poziţia specialistului, căci nu sunt; nu vreau să dau indicaţii şi sfaturi, căci nu mă pricep. Nu vreau nici să învăţăm unii de la ceilalţi, ci doar să ne informăm reciproc. Este posibil ca cele spuse de mine în articol să nu fie corecte, căci vin în urma unei informări care ar putea fi incompletă; pornind de la unele date, fac extrapolări bazându-mă doar pe logica mea şi bunul meu simţ, care sunt departe de a fi infailibile.

Îmi place să gătesc şi să mănânc şi încep să mă întristez din ce în ce mai tare când văd ce spun nutriţioniştii. Nu am încredere în nutriţionişti, ca „specie” profesională. Impresia mea este că bâjbâie şi că îşi schimbă cam des părerile. Mai mult, pentru a ne spori confuzia, părerile lor nu coincid întotdeauna; mai curând se bat cap în cap mai des decât sunt în concordanţă. Cu toate acestea am început să am din ce în ce mai pregnant impresia că a te hrăni sănătos astăzi a devenit practic imposibil. Ştiu că sună descurajant, dar dacă analizăm obiectiv ce avem timp să ne gătim şi, mai ales, ce alimente ne putem permite să cumpărăm, vom vedea că hrana sănătoasă nu prea ne este la îndemână.

Degeaba încercăm să gătim fără prăjeli, fără grăsimi, cu multe legume şi fructe, dacă ingredientele de la care pornim, cele cumpărate din supermarket şi pieţe, sunt ele însele necorespunzătoare din punct de vedere nutriţional. Chiar dacă am avea ingrediente sănătoase, cheia hrănirii corecte este modul în care le gătim şi în care le asociem, ori acesta este domeniul în care lucrurile par a fi extrem de confuze. Voi încerca să discutăm aceste aspecte în câteva articole viitoare.

Haideţi să începem cu primul pas al procesului de gătire a mâncării: alegerea şi cumpărarea ingredientelor, temă despre care s-ar putea scrie lesne un volum întreg.
Pieţele au rămas pentru mulţi un fel de „oază” a hranei tradiţionale, sănătoase, aşa cum o aveam pe vremuri. Totuşi, mai vedeţi prin pieţe ţărani veritabili? Foarte rar, căci cei ce vând sunt intermediarii. Am văzut în ultimii 20 de ani mai mulţi pieţari ţigani decât ţărani. Am tot respectul pentru ţigani, însă aceştia nu au fost niciodată vestiţi pentru cheful de muncă, mai ales în domeniul agro-alimentar. Avem de-a face deci cu intermediari, nenumăraţi intermediari, ţigani sau nu, asta nu prea are importanţă. Intermediarii însă cresc preţul final al produsului şi se aprovizionează de cine ştie unde.
Nici chiar ţăranii veritabili nu mai sunt ce erau odată. Acum cultivă cu alte seminţe, mai spornice şi mai ieftine, au început să se spurce la chimicale, hrănesc animalele destinate vânzării cu nutreţuri concentrate şi tot felul de trăznăi obţinute din deşeuri de peşte. Mulţi au fost siliţi să facă asta, căci altfel s-ar fi ruinat; alţii, mai puţini, s-au şmecherit pur şi simplu. Aţi mai văzut pe piaţă căpşunile româneşti, acelea mici şi extrem de parfumate? Aţi mai văzut roşiile din grădina bunicii, acelea bulbucate şi urâţele, dar atât de gustoase şi parfumate? Eu am mai dat peste ele doar accidental, adică extrem de rar.

În supermarketuri ne lovim – şi ne doare rău, deşi nu ne dăm seama – de „fabricile de mâncare”. Acestea sunt companiile din domeniul alimentar care produc pe scară rulantă, în viteză şi în condiţii de eficienţă financiară maximă. Rareori vor fi în pierdere, căci lucrurile sunt aranjate de asemenea manieră încât cea mai mare parte dintre noi să fim la cheremul lor. Nu putem cultiva vegetale, nu putem să creştem animale. Nu avem unde şi nu ne pricepem.
Costurile de producţie nu permit producătorilor să ne ofere plante şi animale care să se dezvolte conform ciclului lor normal de viaţă. Acestea sunt hrănite cu tot felul de porcării, stropite cu substanţe chimice, crescute în condiţii nenaturale, „îmbunătăţite” cu aditivi etc. Unele dintre aceste operaţiuni sunt necesare la modul obiectiv, căci altfel produsele nu ar rezista transportului şi şederii în raft şi în frigider până ce le vine rândul să fie gătite. Alte operaţiuni au rolul de a lua faţa clientului, dând produselor un aspect comercial, iar celelalte sunt destinate la a micşora costurile de producţie. Grija pentru sănătatea clientului este lăsată, în cel mai bun caz, pe un plan secundar.

Citeste si articolul →   Sunday Grilling 10 iunie 2012

Toţi suntem oameni ocupaţi, avem cariere, familii şi diverse obligaţii; toate acestea ne reduc considerabil timpul pe care l-am putea folosi ca să ne hrănim cu cap. Supermarketul a devenit soluţia cea mai la îndemână pentru noi toţi. Îmi este clar, deşi nu-mi convine prea mult, că unii dintre aditivii alimentari sunt necesari în condiţiile noastre de viaţă, şi trebuie să ne cam împăcăm cu ideea că avem nevoie de conservanţi, stabilizatori etc. Alţi aditivi ar putea lipsi bine mersi. Până şi produsele zise ecologice folosesc, conform legii, circa 300 de aditivi. Există deci o legislaţie care reglementează folosirea aditivilor, dar cum lumea este condusă de marile corporaţii, inclusiv de cele din domeniul alimentaţiei, ghici cui foloseşte ea? Doar nu consumatorului…

Bineînţeles, produsele ecologice veritabile sunt mai puţin dăunătoare decât cele din supermarket, dar nu ştiu cât de mult ne ajută asta. Nu mă refer doar la faptul că sunt de trei ori mai scumpe decât celelalte alimente, şi nici la faptul că, deşi sunt numite ecologice, unele dintre ele înşeală pur şi simplu consumatorul, dar suntem atacaţi din atâtea direcţii încât este greu să ne păzim întotdeauna spatele. Am remarcat adesea cu stupoare că persoanele preocupate de consumul de produse ecologice lasă garda jos când vine vorba despre alte „atacuri”, aşa le zic eu, ale societăţii moderne asupra sănătăţii noastre; beau fără grijă tot felul de otrăvuri denumite generic „cola”, consumă alcool, fumează, sunt sedentare, folosesc mult televizorul, computerul, telefoanele mobile, folosesc cosmetice (o altă grupă de produse pline de aditivi), respiră acelaşi aer poluat ca şi restul omenirii, pierd nopţile, nu mănâncă la micul dejun, mănâncă în faţa televizorului etc. Încercând să fiu logic, mă gândesc că este cam aiurea să faci atâta tam-tam pe tema mâncării ecologice, când te expui catastrofal pe alte căi.

Mâncarea de calitate costă foarte scump, căci cei care o produc sunt din ce în ce mai puţini. Practic, nu avem bani să cumpărăm mereu produse de calitate. Mulţi dintre cei care se panichează pe tema aditivilor alimentari ar dori de asemenea mâncare ieftină. Vestea proastă este că mâncarea sănătoasă nu mai are astăzi cum să fie ieftină. Aşa că mulţumiţi-vă, cu decenţă, a mânca ceea ce vă permiteţi.

Concluzia mea este că doar cu mare greutate putem găsi alimente sigure, şi pe care să ni le şi putem permite. Pe de altă parte, chiar dacă am reuşi asta, organismul ne este atacat pe multe alte căi, învât ne-am putea întreba ce rost mai are să ne ferim, când oricum suntem înconjuraţi de „duşmani”? Cel mai trist lucru este că noi suntem cei care ne distrugem, noi am ales acest fel de viaţă. Putem însă renunţa la el? Ţin pumnii la modul cel mai sincer tuturor celor dispuşi să încerce!

Ce este deci de făcut, măcar în privinţa mâncării? Nimeni, din ce am citit până acum, nu oferă o soluţie sigură şi nici măcar viabilă cu adevărat. Toţi ne sfătuiesc să citim etichetele produselor, să analizăm singuri ce este sănătos şi ce nu, să observăm efectul pe care îl au alimentele asupra organismului nostru etc. Foarte frumos în teorie. Unii dintre noi, din cei care ştiu să citească, nici nu mai reuşesc să desluşească literele alea mici de pe etichete; mulţi alţii citesc etichetele doar ca să vadă preţul, căci abia au din ce trăi. Unii se panichează (deseori inutil) când văd litera E printre ingrediente, altora nu le pasă. Cine naiba ne poate sfătui corect? Cea mai tare chestie este atunci când nutriţioniştii declară nesănătos/sănătos un anumit aliment şi te fac să-ţi bulversezi viaţa renunţând la el, pentru ca doar 2-3 ani mai târziu să susţină exact contrariul, pe motiv că tocmai s-a descoperit ceva nou despre produsul respectiv. Un alt lucru care mă scoate din sărite este ambiguitatea avertismentelor: acest ingredient ar putea să fie dăunător, poate declanşa, poate induce, este posibil să… Vreau şi eu să aud o chestie fermă, de genul: dacă mănânci 3 g pe zi din rahatul ăsta crăpi sigur în 2-3 ani! Aşa m-aş simţi şi eu protejat şi aş şti ce să fac!
Dacă nutriţioniştii nu se pot pune de acord între ei, ce şanse avem noi, ceilalţi, neştiutorii? Devine clar că cei lipsiţi de educaţie gastronomică au şanse mai mari să se numere printre victimele sistemului. În opinia mea persoanele needucate sunt mai vulnerabile nu doar la „isteriile” şi panicile legate de alimentaţie, care apar din când în când, dar nu sunt capabile să urmeze corect nici măcar acele lucruri puţine de care, se pare, putem fi siguri că ne asigură o hrană decentă şi corectă.

Citeste si articolul →   Omul care împute locul – partea 4

Mie mi se pare aiurea să-ţi trăieşti viaţa refuzându-ţi orice plăcere de teamă că mai mânânci un gram de sare sau de zahăr, sau un miligram din nu ştiu care E. Este îngrozitor să mănânci cu privirea aţintită peste umăr, încercând să previi cine ştie ce atac mârşav al vreunui aliment. Ce obţin în final? Mă stresez vreo 50-60 de ani, ca să capăt, în cel mai bun caz, „dreptul” de a mă chinui la fel încă vreo 10?
Şi atunci, totuşi, este de făcut? Ştiu că fiecare individ este unic şi reacţionează diferit. Unii sunt mai sensibili, alţii dimpotrivă, pot mânca şi pietre. Cred că nu puteţi urma sfaturile nutriţioniştilor decât ca un ghid general. Mai cred că nu v-ar putea sfătui corect decât un nutriţionist care vă cunoaşte foarte bine şi poate astfel estima corect cum se va comporta organismul dvs.

Eu nu vă dau niciun sfat, căci nu sunt calificat s-o fac. Vă pot spune însă cum voi proceda eu în cei 25-30 de ani de viaţă la care mai sper. Pentru mine echilibru este cuvântul cheie, şi cred că ar putea fi pentru toată lumea.
Refuz să intru în panică până nu mă informez în amănunt, din mai multe surse, şi până nu încerc să gândesc cu mintea mea, dacă un ingredient este sau nu cancerigen sau dăunător în vreun alt fel.
Refuz să mănânc cu lipsă de respect faţă de mâncare: nu voi mai mânca la televizor, nu voi tolera fumători la masă, refuz să mănânc dacă în jurul meu muzică răsună la maxim, sau în companie neplăcută. Vreau să transform masa într-o mică sărbătoare a spiritului şi trupului.
Refuz să devin vegetarian, căci vegetarianismul mi se pare o exagerare dăunătoare. Omul a fost „setat” să fie omnivor, adică să mănânce de toate. Refuz să mănânc carne zilnic, altă exagerare şi derogare de la condiţia de omnivor.
Refuz să renunţ la micile plăceri vinovate: voi bea alcool, dar cu moderaţie, pot renunţa la grupe de alimente care oricum nu îmi plac (de pildă la mezeluri), dar nu la cele care mă desfată (brânzeturi, de pildă), voi încerca să „fac rost” de 2-3 zile pe săptămână în care să nu consum carne şi, neapărat, voi încerca să măresc cantitatea de vegetale din dieta mea.
Refuz să săr peste masa de dimineaţă şi voi încerca să nu mai mănânc după ora 19:00.
Refuz să renunţ la pâine, dar îmi vor fi de ajuns 4-5 felii pe zi.
Refuz să renunţ la încercarea de a bea, cât mai des posibil, sucuri de fructe stoarse cu mânuţa mea, fără zahăr, conservanţi, coloranţi etc. La fel în cazul îngheţatelor.
Refuz să renunţ la sarmale, mititei, ouă umplute, plăcinte etc. dar le voi consuma rar.
Refuz monotonia şi voi mânca atât cât pot de diversificat; voi găti, cât de des pot, la aburi sau cu grăsime puţină.
Refuz să renunţ la cartofi, dar voi încerca să-i prăjesc extrem de rar.
Refuz să mă limitez la cele de mai sus, căci ar mai fi multe de spus şi de făcut.
Dacă voi mai călca uneori aceste „porunci”, refuz să mă panichez şi să mă simt vinovat! Până la urmă, este în firea omului să mai şi greşească şi, oricât de trist ar fi, trebuie să mai şi murim de ceva.

Încă o dată, acest articol este doar o invitaţie la discuţie, căci vreau să ne sfătuim reciproc. Acest articol nu vrea să impună nimic şi este doar părerea mea, adică cea pe care mi-am format-o la acest moment, din (foarte) puţinul pe care îl ştiu. Este posibil ca peste câteva luni, când voi fi aflat mai multe, să mă răzgândesc şi eu, nu doar nutriţioniştii.


  1. Gabriela Berechet spune:

    Bine v-am regasit, spumos ca o sampanie in acest articol!
    Haideti sa va spun unde mai gasim mancare sanatoasa: undeva la vest de granita noastra!
    Am fost in vacanta asta in fosta Yugoslavia, am traversat pe rand Serbia, Croatia, Herzegovina…nici un metru de pamant arabil nelucrat! Aerul mirosea a floarea soarelui si levantica, pe drum taranii isi vindeau produsele agricole…un adevarat rasfat pentru ochi, suflet…stomac!
    Scuza noastra din ultimii 20 de ani e mult trambitatul „cost de productie”! Ni s-a bagat subtil pe gat, de primii guvernanti: ca-i mai ieftin sa importi carbuni decat sa-l extragi in propria tara…generand o moarte latenta a unei intregi industrii pe orizontala: uzinele de echipamente miniere, rulmentii, sarma, otelul special, fabricile de tesaturi, fabricile de confectii…cei care produceau nasturi, fermoare, ate, ace…tot…pentru ca pentru cine sa mai produci daca minele s-au inchis, deci rand pe rand s-au inchis toate…ca era mai ieftin sa le cumoeri din China, Turcia…etc!
    Asa si cu marile complexe agricole, concepute „comunist” cu ferma de crestere a animalelor, padocuri de stabulatie, abatoare, fabrici de procesare…lant de distributie! Totul! Va spun in cunostinta de cauza, pentru ca in 1990 cand am luat repartitia de tanara stagiara la Fabrica de lapte din Militari (actuala Cora), am mers la fermele si punctele de colectare ale ICIL-ului, am procesat laptele, am distribuit produsele lactate…am mers la reclamatii in magazine! Minunea asta a durat cativa ani, in 1995, cand am plecat prin transfer de la fosta mea fabrica la un antreprenor privat, receptionam mai mult lapte intr-o zi decat fosta fabrica…cine a avut interesul sa distruga un sistem organizatoric care functiona perfect? Statul! Fermele nu mai erau platite la timp pentru ca incasarile din retea erau mici: o sticla de lapte de 1 litru costa la jumatate din pretul unei sticle de 1/2 l de „Cola”…dar asta ne lipsise, odiosul si cu odioasa ne privasera de placerea „I’m love in it”…Ma rog, am divagat!
    Nu mai mancam sanatos pentru ca ne-am transformat intr-un stat de asistati social! Pentru ca munca e grea … iar viata ne-a invatat ca banii nu se fac din munca, ci din inginerii financiare (citeste tzepe!)
    Candva granarul Europei, descrisi ca o tara eminamente agricola, am devenit doar „o tara”…undeva prin Europa!
    Am fost in Croatia si in gradina manastirii franciscane unde m-am cazat, preotul cultivase rosii, castraveti, ardei grasi, vinete, anghinare, fasole verde…etc! Am mancat o rosie stearsa de turul pantalonului si mii de amintiri m-au coplesit…erau rosiile copilariei mele…gustoase, zemoase, fructuoase…! Noi am pierdut cel mai grozav potential pe care il aveam! Mancarea gustoasa si sanatoasa, pentru ca taranii ingasau pamantul cu balegar, ca aveau vite, strangeau semintele (si acum mi-am pastrat reflexul cand mananc pepene sa strang semintele, pentru ca bunica-mea ma plesnea daca ma vedea ca le arunc la pasari in curte!), acum luam seminte de la magazin…le comandam pe Internet si din reviste…!
    Fructele si legumele noastre nu mai au gust pentru ca nu sunt ale noastre!
    Carnea n-are gust!
    Cei care revin dupa multi ani in Romania exclama: „mah, au acelasi gust ca alea din Spania”!
    In fine, de acord cu inconsecventa nutritionistilor: ce-i bun azi..peste cativa ani este condamnat! Aliment inseamna ca sustine viata…e pleonasm sa spui aliment interzis sau aliment permis! Asa este, lumea a uitat de moderatie, de echilibrul pe care bunicii nostri il stiau, cu cele 4 clase ale lor!
    La bunici mancam carne sambata, sau si in timpul saptamanii, daca era vreo sarbatoare ceva! Zic carne, adica pasare sau peste, adica proaspat sacrificat sau prins…pentru ca in afara zilelor de post saptamanal de miercurea si vinerea, parca, cand mancam si oua si lactate, nu doar stevie si urzici, mancam carnati la garnita, slanina cu ceapa, sunca…
    Din punct de vedere al nutritiei, am pastrat insa un mod de alimentatie din Neanderthal intr-o epoca moderna!
    Da, nu e bine sa mananci sosuri cu ceapa prajita! Ei…dar inmuiata pana devine sticloasa, sotata adica, cine ne tine? Ceapa e <> aromelor! Gospodinele, daca ar lasa fitzele deoparte, si ar pune 3-4 cepe la o oala de ciorba…si-ar vedea ca nu mai au nevoie de …nici un adaos la urma…ca sa nu dau in nici o firma!
    Rantasul – faina pusa in unt topit! E minunat! Faci un bechamel la ciulama de crapa de invidie toate rudele…da, in unt topit, nu ars…si nu zilnic sau de 3 ori pe zi…
    Nu mai avem ingrediente sanatoase…dar nici pe alea pe care le gasim nu stiu multi sa le gateasca…pentru a gati e desuet, nimeni nu mai vede convivialitatea actului sacru de a hrani nu doar trupul ci si sufletul!
    PS: unde faceti cursul de nutritie? Va dau meditatii gratis…doar pentru pasiunea pentru gatit si impartasit pe care o aveti!
    Incepem cu lectia 1: Nutritia umana!
    Bonne appetit!

    • Radu Popovici spune:

      @Gabriela: Bine ati revenit, si inca postand un comentariu atat de bogat. In fine, nici subiectul nu este de lepadat, caci ne cam macina pe toti. Cursul de „nutritie” este de fapt unul de bucatar nutritionist si ma gandeam sa-l fac tot la THR… sau sa studiez de unul singur, caci manuale se gasesc.
      Aveti dreptate cand pomeniti de faptul ca nu se mai stie cum sa se gateasca alimentele. Vad acum tot felul de bloguri, site-uri, workshop-uri sau demonstratii zise „culinare”, care promoveaza „raw food”, adica mancarea cruda. Dupa mine chestia asta nu are nimic de-a face cu domeniul „culinar” si mi se pare o reintoarcere fortata si aberanta in stadiul de dinaintea descoperirii focului.
      Cei mai prosti bucatari casnici sunt fara indoiala vegetarienii. Uneori ii banuiesc ca au ales aceasta cale de sila de a gati, sau de a manui carnea cruda. Acestia fierb legumele pana se fac chisalita, dreg salatele cu ore inainte de a le servi, de se pleostesc toate verdeturile, habar n-au sa fiarba cartofii, pastele si orezul sau sa pastreze culoarea si textura vegetalelor. In general propunerile lor de retete sunt o mare jale.
      Nu vreau sa ma bag in aspectele de nutritie/sanatate, desi sunt convins ca omul este omnivor si trebuie sa manance de toate, vreau sa spun doar ca am impresia pregnanta ca toate aceste „curente” neaga pur si simplu gastronomia, adica o parte a culturii umanitatii. Este ca si cum am renunta sa privim picturile ca sa nu ni se strice ochii, sau sa ascultam muzica de teama de a nu surzi prematur. Probabil cel mai simplu ar fi sa ne petrecem viata cu ochii inchisi si urechile astupate, neatingand nimic si hranindu-ne dintr-un tub subtire si dezinfectat pe care sa ni-l fixam in coltul gurii.
      Daca nutritionistii ar invata sa gateasca, si-ar schimba discursul si ar fi mai credibili! In fine, nu vreau sa intru in detalii, caci m-ar apuca ziua de poimarti enervandu-ma degeaba.
      In ce priveste meditatiile, sunt foarte de acord sa le primesc, poate ne vedem luni si stabilim locul si ora primei lectii! 🙂

  2. crisa spune:

    da, am observat destul de multe persoane (mai mult femei) care au devenit maniace ale “mincatului sanatos fara pic de grasime”. Astfel de persoane au mania perfectiunii (o voce critica si autocritica inalta), un tip de personalitate obsesional-fobic, anxios si fireste ca in strafundurile lor au teama de moarte destul de inalta. A ne face o placere culinara = sanatate psihologica….Cancerul se face si din alte cauze decit lipsa alimentatiei sanatoase…Exista si cauze psihologice si altele.

    • Radu Popovici spune:

      @crisa (cristiana?): Am dat si eu peste astfel de persoane. La inceput ma enervau, apoi am inceput sa le compatimesc. Cred ca aceasta fobie a mancatului „sanatos” se manifesta in special la cei cu bani si lipsa de preocupari. Daca ar da piept cu probleme adevarate, cele puse de viata reala, cred ca ar reactiona mai logic si mai eficient. Habar n-am de psihologie, dar ma gandesc cateodata ca problemele inchipuite sunt mai greu de „domesticit” decat cele reale.

    • Radu Popovici spune:

      @cristiana: Am accesat link-urile date de tine. Mie mi-a cam stat de multe ori pe limba, in diverse ocazii, sa spun ca cei preocupati excesiv de mancatul „sanatos” sunt un piculet deranjati la cap la mansarda, si iata ca in unele cazuri poate ca as fi avut chiar dreptate. Viata este atat de frumoasa, chiar asa cum o traim noi, si ma tulbura (si ma si enerveaza in acelasi timp) faptul ca unii dintre noi nu stiu sa se bucure pur si simplu de ea.

  3. cristiana alexandra levitchi spune:

    Excelent articolul. Sint total de acord cu echilibrul in toate…si cu ceea ce ai scris. Mania mincatului „sanatos” = tot manie – boala. O pers refuza sa isi faca „o placere” are aceeasi problema cu o persoana care nu se uita deloc ce maninca. Extremele nu = echilibru.

    • Radu Popovici spune:

      @cristiana: Ma bucur ca ti-a placut articolul si ca esti de acord cu modul rezonabil si echilibrat de a aborda problema alimentatiei. Intr-o lume in care nutritionistii nu se pot pune de acord, echilibrul este singurul sfatuitor real si eficient.

  4. Emil40 spune:

    Jamie ai putea sa spui ca este un deschizator de drumuri poate,un om care isi pune la incercare imaginatia si incearca sa creeze,eu unul il admir pentru tenacitatea de care da dovada si pentru faptul ca el insusi crede in ceea ce face si o face cu placere,iar asta se vede in toate showurile de care spui,si nu vorbeam de teoria conspiratiei cu toate ca ea da pe afara pe unele situri,dar este adevarat ca suntem in pragul unui colaps,probabil ca se vor gasi unii sa spuna ca si planeta trebuie sa existe in acel echilibru de care vorbeati,si atunci cand ne inmultim prea tare probabil ca cel de sus, de care este Radu un pic dezamagit va gasi o solutie ,radicala din pacate…

    • Radu Popovici spune:

      @cristi-j & emil: Nu trebuie uitat ca Jamie traieste si lucreaza intr-o tara mult mai civilizata din punct de vedere culinar decat Romania. Ma aventurez sa spun asta despre Anglia. Au restaurante exceptionale, au bucatari fenomenali, au scriitori si jurnalisti culinari de exceptie, au emisiuni TV de buna calitate, au asimilat milioane de straini care le-au diversificat oferta culinara, au, procentual vorbind, mai mult cetateni educati decat noi. Au si ei, desigur, falitii lor, zeci de milioane la numar, care mananca ingrozitor de nesanatos. Aruncati insa o privire doar la ingredientele care sunt disponibile acolo. Pai la noi este o adevarata aventura sa gasesti un antricot de vita de calitate, ca sa dau doar un exemplu. Si inca si ei au simtit nevoia unui program national de educatie alimentara!

  5. cristi-j spune:

    si oricat de simpatic e si oricat de mult imi place jamie oliver , practic , cred ca nu a schimbat aproape nimic , din pacate , au fost in primul rand niste show-uri tv , cu toate ca el chiar crede in asta si chiar ar vrea s-o faca .

  6. cristi-j spune:

    eu parca n-as fi de acord ca suntem prea multi , nu inca . cred ca planeta poate oferi suficient si ne poate inca sustine , dar daca am manca rational . am avut ocazia sa vad locuri unde se arunca imens de multa mancare . si cred ca anul asta pe la sfarsit se ajunge la 7 miliarde de fapt .
    doar ca intervine partea a doua , pe care o puncteaza bine cristi , „mancam nesanatos pt ca ne permitem, pt ca nu mai exista constrangeri de niciun fel care sa ne limiteze ceea ce mancam, cand mancam, de unde mancam” . suntem o societate de consum , asta ne guverneaza . asta a ajuns placerea noastra numarul 1 , ne place sa consumam de toate , mancare , haine , accesorii , gadgeturi si aparatura de tot felul … am avut si ocazia sa vad in detaliu doua locuri caracteristice pentru aceasta distractie mondiala si unde „eating and shopping” sunt foarte importante , chiar se mandresc cu asta si e impresionant .
    radu , nu prea sunt de acord ca ne inmultim noi astia „echilibratii” , cred ca doar teoretic , „din gura” . daca nu suntem constransi intr-un fel sau altul , nu se va intampla .

  7. cristi spune:

    Din pacate doar pare ca ne inmultim. Poate doar ne strangem la un loc, spate in spate, incercand sa murim de gat cu stilul asta de viata.
    Pe mine m-a „lovit” cat de multi sunt cei care se complac in a manca nesanatos si comod in supermarket. Raionul cu carnatzaraie si carne de porc e intotdeauna plin; si nu pt ca e ieftin, un kil de cremvursti din carne de pui, de calitate dubioasa e 16 lei si trag al dreacu de mult la cantar. Dar e atat de comod sa ii prepari; fiert 2 minute, trantit pe farfurie, un morman de mustar, fotoliu, televizor si gata!

    Singura solutie viabila e intr-adevar echilibrul; dar doar pt cei care isi doresc asta. Si noi astia suntem putini.
    Ne lipseste un Jamie Oliver al Romaniei, care sa ne trezeasca si sa ne aduca aminte ca se poate manca sanatos, ieftin si gustos fara compromisuri. Asta cred ca ne trebuie, un role-model, un nou Radu Anton Roman, fara burta, cu zambetul pe buze, care sa aduca in casa romanului mancare gatita, mancare buna, mancare calda.

    Drept exemplu, am un prieten care nu a mai baut apa de aproape 2 ani; doar sucuri din comert. Norocul lui e ca are un metabolsim de invidiat si e tanar si inca nu suporta consecintele. Ca el sunt multi, majoritatea m-as hazarda sa zic, nu toti insa cu acelasi metabolsim rapid.

  8. cristi spune:

    Salut,

    Imi cer scuze daca ceea ce zic se regaseste in comentariile de mai sus, dar nu am avut rabdare sa citesc tot.
    Da, sunt de parere ca suntem constransi sa mancam nesanatos, asta nu pt ca ne vrea cineva raul, sa pt ca exista cine stie ce conspiratie mondiala.
    Suntem, la naiba!, 6 miliarde de insi pe planeta asta, in continua crestere. Pamantul asta pur si simplu nu poate sustine si oferi atat.
    Insa, lasand la o parte partea asta a discutiei, traim si mancam nesanatos pt ca ne permitem, pt ca nu mai exista constrangeri de niciun fel care sa ne limiteze ceea ce mancam, cand mancam, de unde mancam.
    Cand eram mic, sau ma rog, cat am stat la ai mei, greutatile financiare ne impiedicau sa mancam ce ne doream; asa ca mesele erau gatite doar din ceea ce se gasea si ne permiteam.
    Mancam carne de 2-3 ori pe saptamana, ciorbe de tot felul in fiecare zi, ma rog, ca orice familie romaneasca de acum 10 ani, you get my point.
    Asta nu s-a mai intamplat dupa ce am plecat de acasa; si aici vreau sa ajung.

    Mancam nesanatos pt ca avem impresia ca mancam bine, pt ca, cel putin generatia mea, am fost crescuti cu cheia la gat, cu idealul de hrana buna ca fiind salamul de Sibiu, pe care ni-l dadeau parintii cu portia.
    Si cred ca de aici pornesc toate problemele: e o chestie pe care marile magazine au observat-o foarte bine. Da-i romanului mancare ieftina, grasa, carne cat se poate de multa, acces la trufandale, la fructe si legume de extra-sezon si o sa fie bine.
    Ma rog, discutia asta ar putea continua la nesfarsit, ceea ce vreau sa zic e ca ne-am pierdut simtul echilibrului (si aici sunt de acord cu tine); mancam din orice, in cantitati mari, pt ca se poate, ne permitem. A trecut pe locul 2 calitatea mancarii.
    A trecut pe locul „Tz” sarbatoarea si ceremonia ce ar trebui sa reprezinte masa.
    Si ceea ce e trist e ca nu o sa se schimbe, ci o sa se deterioreze din ce in ce mai mult.

    Asa ca, solutia mea, ca si a ta, este echilibrul

    • Radu Popovici spune:

      @cristi: Se pare ca ne inmultim, noi astia „echilibratii”. 🙂 Poate fiindca solutia echilibrului este singura viabila?

  9. RamonaA spune:

    Personal, zic eu cã ne putem abtine de la unele feluri de mâncare (cam multã lume suferã de colesterol de exp.) nu imi permit legume bio din pãcate si nici carne, am citit si vãzut reportaje despre acest subiect dar asta e… am o sorã vegetarianã si un vãr, ei pot…
    Animalele sunt indopate, iar legumele au gust de plastic, noi ne ingrãsãm si imbolnãvim de tineri… vremurile bune sau dus de mult….

  10. Emil40 spune:

    Parerea mea sincera este ca se petrece un adevarat genocid in ce priveste alimentatia noastra,si ceea ce este mai trist este faptul ca nu putem controla acest lucru pentru ca …NU VREM am scris cu majuscule ca sa vada si cei ce ar trebui sa ia masuri deoarece nu am vazut nicaieri scris sau dezbatut propuneri pentru a controla fluxul de productie incepand de la prima faza a plantarii pana la faza de crestere si de distribuire.In opinia mea in acest moment ne adaptam la acest mod de hrana si probabil ca vom asista la o selectie naturala a organismelor care isi vor masura rezistenta cu noile plante si animale mutate genetic.
    Dumnezeu sa ne aiba in paza sa…

    • Radu Popovici spune:

      @Emil: Marturisesc ca dinspre partea Sa nu am prea mari sperante. Daca ar fi vrut sa faca ceva bun nu ne-ar fi creat de la bun inceput. 🙁

  11. Marius Delaepicentru spune:

    Nici măcar cancerul nu l-aş lega atît de categoric de aditivii alimentari. Cancerul la vîrste înaintate este un fenomen natural. În fiecare secundă, la orice vîrstă, apar în noi celule canceroase. Le reprimăm fără să ştim. Cînd avansăm în vîrstă, ne vine mai greu să menţinem ritmul de reprimare.

    Aditivii alimentari nu cred că rivalizează de pe poziţii de egalitate cu radiaţiile solare (sau telurice). Pe scurt, suntem mai canceroşi pentru că pur şi simplu trăim mai mult, şi atîta timp cît suntem activi, radiaţiile sunt aproape inevitabile. Dacă e să incriminăm alimentaţia, cancerul de colon, de pildă, se datorează mai degrabă excesului de proteine din alimentaţie, decît nitrozaminelor* din mezeluri. Aminele ce iau naştere natural în colon, sunt mai abundente, şi la fel de cancerigene, ca nitrozaminele din rozaliile mezeluri.

    ———————-
    * Apropo de compuşii cu azot, nu prea există diferenţe între spanacul „organic” şi cel îngrăşat cu îngrăşăminte chimice. Un spanac frumos, buruienos, verde intens, conţine sigur mai mult azot decît are nevoie, fie că azotul provine din balegă, fie din fabrica chimică. Adevăratul spanac organic este ceva mai palid, şi găurit de insecte. Produs nevandabil.

    Pentru enoriaşii spanacului sănătos; îi pot (ne)linişti spunîndu-le că fac o eroare dacă aleg spanacul proaspăt şi organic. Oricît de rapid ar fi lanţul de colectare-distribuţie, tot trec cîteva zile de la recoltare la consum. Răstimp în care bacteriile pot transforma liniştite azotaţii în azotiţi (cancerigeni).

    Soluţia este mult mai simplă. Dacă nu vreţi să mîncaţi salată de spanac crud, dacă nu aveţi o grădină la îndemînă, este mai sigur spanacul congelat. De la recoltare, la congelare, trec uneori numai cîteva ore.

    • Radu Popovici spune:

      @Marius: Cancerul este un fel de „antimaterie” a propriului nostru organism, doar ca unele organisme il pot, cum zici si tu, tine in frau. Ce-i drept, din ce in ce mai greu odata ce inaintam in varsta. Traitorii marilor orase au de ales intre a se hrani cumva, situatie in care aditivii contribuie si ei cu un procent oarecare la formarea celulelor canceroase, sau a nu se hrani de loc. Foarte interesante explicatiile tale, multumesc.

  12. Elena Toma spune:

    Am ezitat sa intervin la acest subiect pentru ca eu urmez o dieta, deci am facut o alegere in modul de alimentatie. Dar, subiectul nu se refera numai la acest lucru si cred ca nu te deranjeaza cat mai multe puncte de vedere. Nimic din lista ta de propuneri nu-mi displace si o respect in mare parte. Ideea este ca nu mai putem manca sanatos, in sensul general acceptat privind calitatea ingredientelor si modul de preparare. Nu vorbesc de fineturi si de dileme existentiale, de genul „ce este de fapt sanatos”.
    Nu mai putem folosi ingrediente sanatoase pentru ca s-a punctat deja, nu intra in discutie modul de ingrijire ci factori de necontrolat – poluarea aerului si solului. Dar, si inainte se consuma neingrijit, dar mult mai rar. Va aduceti aminte acum multi ani problema DDT si a folosirii lui la culturile agricole? Tatal meu s-a incapatanat la acest „nou” si folosea o fiertura foarte eficienta si naturala din niste ingrediente din gradina. Deci, se putea. Numai ca noi, in „progresismul” nostru nu am fost in stare sa acceptam si urmarile gesturilor noastre.
    Acum putem micsora, prin deciziile noastre, raul. Este o chestiune de optiune si propunerile tale sunt de mare bun simt, bun simt care ar trebui sa ne guverneze societatea de sus si pana jos. Din toate punctele de vedere. Si echilibrul, pentru ca isteriile nu ajuta la nimic.
    Acum sunt alte posibilitati de informare pentru foarte multi oameni, deci ignoranta este, pana la urma, tot o optiune. Si judecata. Ne-am obisnuit mult prea usor sa gandeasca altii pentru noi si sa nu filtram nimic prin propria noastra judecata, sa nu avem incredere in ea si in echilibru si sa credem orice aberatie.
    Marius, prin cunostintele lui deosebite in domeniu, a si explicat unele din aceste isterii fara rost, numai din ignoranta.
    Un articol cu dezbatere pe multe fete a ideilor exprimate, dar pana la urma ajungem la unison: nici nutritionistii nu sunt infailibili si nu stiu mare lucru!

    • Radu Popovici spune:

      @elena Toma: Nu ne putem hrani „sanatos”, putem doar reduce pagubele. Eu sunt convins, ca si cristi-j, ca nici acum 50 de ani, sau 1000 de ani mancarea nu era pura si super-sanatoasa. Isi pastra nutrientii, dar conditiile de stocare, preparare si consum erau neigienice. Acum este invers. Pana la urma nu putem avea totul, trebuie sa apelam la compromis. Am scapat de ciuma, avem antibiotice, traim cu 30 de ani mai mult, dar murim de cancerul adus de aditivi. Inainte se murea de la o masea inflamata, sau de la o zgarietura, ori de la apa din fantana. Acum moartea este muuult mai lenta. Parca-mi suna mai bine plusul acesta de 30 de ani de viata. 🙂

  13. Marius Delaepicentru spune:

    Habar n-am. Motivaţiile pot fi multe. Ori cineva vrea să-ţi creeze o frică pentru a-ţi vinde „antidotul”, ori pur şi simplu vreun guru semidoct vrea să se bage în seamă mai mult decît îi permite condiţia.

    Uneori, sunt la mijloc şi interese protecţioniste. Cel puţin opoziţia la plantele modificate genetic nu mai are alt suport real decît egoismul comunitar. E mai fără dureri de cap închiderea la importuri pe motiv că merele nu sunt suficient de roşii, că roşiile nu sunt suficient de tari, că bananele nu au raza de curbură standard. De ce să cîştige fermierul kenian dacă-ţi vinde porumb hibrid, şi să nu cîştige Pierre, dacă tot îl subvenţionezi?

    Cred că la prima foamete severă, izmenelile naturist-ecologiste vor dispărea natural. Din păcate, asta se va lăsa şi cu victime. În general, stînga politică are interesul să semene frici, pentru că, suprareglementarea o avantajează. Creşte dependenţa cetăţeanului faţă de stat.

    • Radu Popovici spune:

      @Marius: Este foarte posibil sa ai dreptate, desi din tablou lipsesc marile corporatii, adica cele carora le este subalterna clasa politica. Creste de fapt dependenta marionetelor (populatia) fata de marii papusari. Panica nutritionala este de fapt o sforicica in plus, legata de creier.

  14. Marius Delaepicentru spune:

    OK, Radu. Cea mai bună replică pe care le-o poţi da, este că acidul glutamic este aminoacidul cel mai bine preprezentat în alimentele vegetale. Cantitativ, proteinele vegetale conţin, mai mult de jumătate, acid glutamic. 🙂
    Dacă ei sunt gata să renunţe, fără excepţie, la toate alimentele vegetale, şi la 1/3 din cele de origine animală, le poţi valida punctul de vedere. Pînă atunci, reacţia lor isteroidă nu dovedeşte decît ignoranţă şi „obscurantism digestiv”.

    • Radu Popovici spune:

      @Marius: Asta-i tare, cu „obscurantismul digestiv”. Campaniile astea de panica au un anumit ritm de aparitie si de succedere, incat incep sa ma intreb daca nu sunt induse voit. Nu prea m-am prins eu cine ar putea avea interesul sa abata atentia de la orice altceva catre aceste „cataclisme nutritionale”… Ai vreo idee? 🙂

  15. Marius Delaepicentru spune:

    Glutamatul natural (…) nu este toxic, chiar daca este tratat termic (…).

    Păi, Radu, nici eu nu am zis că ar fi toxic, ci doar că, prin racemizare în mediu acid, la cald, jumătate poate deveni inactiv. Inactiv nu e totuna cu toxic.

    Aminoacizii din seria D sunt „ignoraţi” de organismul nostru. De altfel, cînd mai preparam cîte un mediu de cultură microbiană (semi)sintetic, acolo unde reţeta cerea acid L-…., şi nu aveam la borcan decît acid DL-… (adică, racemic), trebuia să adaug cantitate dublă.

    • Radu Popovici spune:

      @Marius: Stiu, Marius, ca nu ai spus asta. Cred ca nu am fost eu clar in raspuns. Am reformulat fraza. Am vrut doar sa subliniez ca glutamatul natural este chiar de dorit sa fie prezent in mancare, chiar si tratat termic. M-am trezit la un moment dat pe blog cu tot felul de persoane isterizate pe tema glutamatului, care ori se faceau ca nu inteleg chestia asta, ori chiar nu o intelegeau. As vrea ca lumea sa nu mai fie atat de panicata si sa nu mai existe confuzii, macar in chestiile care pot fi foarte usor explicate si intelese.

  16. Katze spune:

    Hallo,
    comentariile mi-au adus aminte de anii cand:
    „Frunze, cuvinte, lacrimi,
    Cutii de conserve, pisici
    Tramvaiul cateodata, cozi la faina
    Gargarite, sticle goale, discursuri
    Imagini lungite la televizor
    Gandaci de colorado, benzina,
    Stegulete, cupa campionilor europeni
    Masini cu butelii, portrete cunoscute
    Mere refuzate la export
    Ziare, franzele
    Ulei in amestec, garoafe
    Intampinarile la aeroport, cico, banane
    Salam „Bucuresti”, iaurt dietetic
    Tiganci cu Kenturi, oua de Crevedea
    Zvonuri,
    Serialul de sambata, cafea cu inlocuitori
    Lupta popoarelor pentu pace, coruri
    Productia la hectar
    Gerovital, baietii de pe Calea Victoriei
    Cantarea Romaniei, adidasi
    Compot bulgaresc, bancuri, peste oceanic
    Totul.” Ana Blandiana

    Ma bucur de progres!!!
    Multe salutari
    Katze

  17. Dodo spune:

    Sunt medic specialitatea diabet, nutritie, boli metabolice. Tot ce ati scris aici este in deplina concordanta cu principiul de baza pe care il sprijin ca medic de specialitate: „Hraneste-te dupa principiul BUNULUI SIMT”. Tot respectul 🙂

    • Radu Popovici spune:

      @Dodo: Multumesc. Se vede ca ar trebui sa ne bazam mai mult pe bunul simt acolo unde stiinta are inca „pete albe”, problema ramane totusi: ce trebuie sa facem ca sa ni-l formam?

  18. balauru spune:

    Pai nu prea avem bani sa ne hranim sanatos. Toate chestiile astea 100% naturale, din cate stiu eu, cresc mult mai greu. Nu se gasesc pe toate drumurile, trebuie sa le cauti, etc. Risipa de timp (ceea ce nu prea mai avem in ziua de astazi), si evident de bani. Ca nu toata lumea are bunic la tara, de unde sa-si ia rosii, ardei, gaini si ale alea. Concluzia? Las’ ca merge si un muchiulet din ala cu „aroma de fum”.

    Totusi, si chestia asta cu BIO se transforma incet-incet in circ. Am vazut de curand o „oferta” la ulei de masline BIO (wtf), la un pret/L de 5 ori mai mare decat un L de ulei grecesc, de la mama lui. Dar deh, e BIO …

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.