De GUXTibus (1)

Despre bere
Cred ca ati observat dupa postarile din ultimele luni ca am facut o pasiune pentru bere. Pana de curand habar nu aveam ce este berea, dar a fost de ajuns sa deschid o carte si sa-mi schimb viata. Cartile sunt, în felul lor periculoase; îti pot deschide orizonturi noi si misterioase, în care fiecare calatorie poate fi o aventura palpitanta.


Bineînteles, vorbesc aici despre o carte care, la randul ei, vorbea frumos despre bere. O carte pe care am citit-o din scoarta în scoarta si careia i s-au adaugat, destul de rapid, alte cateva din acelasi domeniu. Şi nu doar carti, ci si vreo 100 de beri diferite (100 de etichete, cum se spune printre pasionati) pe care le-am degustat, încercand sa fac acest lucru asa cum îl fac profesionistii, adica luand aminte la aspect, aroma, culoare, carbonatare, corpolenta, senzatie gustativa si, mai ales, la modul cum fiecare bere se potriveste cu mancarea.

De fapt, acest ultim element a fost cel care m-a fascinat: am realizat ca berea se potriveste mai bine cu mancarea decat vinul. Nu stiu daca berea ofera o mai mare diversitate decat vinurile (din ce mi-am dat eu seama pana acum, la multe capitole nu, iar la unele da), dar în orice caz se înfrateste mai bine cu mancarea. Cu orice fel de mancare, chiar si cu cea foarte picanta, cu cea foarte aromata si cu deserturile de orice fel.
Sa nu credeti ca cele citite si gustate m-au facut în cateva luni specialist în bere… departe de asta. Am acumulat însa unele cunostinte care ma ridica un pic deasupra nivelului unui „civil” obisnuit; am mai acumulat, daca pot spune asta, multa curiozitate si pasiune pentru bere. Iar lucrurile acestea, se pare, îmi pot fi de folos… mie si altora.

Presupun ca stiti ca am deschis de circa o luna un mic restaurant. Numele sau este „Bistro GUXT” si functioneaza de luni pana sambata, începand cu orele 17:00; este situat într-o cladire linistita si discreta, în Bucuresti, pe str. Dimitrie Racovita, la nr. 37. Bistro GUXT ofera un meniu destul de original, foarte bine ales si excelent gatit, cu usoare influente mediteraneene si asiatice.
Acest meniu contine doar 25 de preparate culinare. Fiecaruia dintre acestea îi sunt recomandate, la servire, cateva vinuri si beri diferite. Aceasta dubla recomandare (caci recomandari doar de vinuri exista în multe locuri), din cate stiu eu este unica la noi; chiar daca mai exista destule restaurante care iau berea în serios, înca nu merg atat de departe încat sa indice în meniu, langa fiecare preparat, ce anume bere este mai potrivita sa-l însoteasca.
Ca sa va faceti o idee: daca meniul culinar cuprinde 25 de preparate, cel de bauturi reuneste 18 beri si 25 de vinuri linistite si spumante. Las deoparte vinurile, care sunt si ele de foarte buna calitate (pentru cei mai nationalisti, am o veste buna: doar 4 dintre ele nu provin din Romania), pentru ca discutiile legate de ele sunt deja mai obisnuite, iar acest episod este dedicat berii.

Cele 18 beri din meniul de la Bistro GUXT provin din Germania, Belgia si Cehia. Sunt beri de foarte buna calitate, mult peste media celor pe care le gasiti de obicei în restaurante. Am beri provenind din cea mai veche berarie din lume aflata înca în activitate, ma refer la Weihenstephan, care functioneaza continuu din anul 1040, am beri trapiste belgiene si cele mai bune si mai interesante beri pe care le ofera în acest moment berarii cehi.
Am beri de vara, mai slab alcoolizate si care se servesc reci, pe la 5-7 °C, dar si beri robuste, potrivite mai curand cu vremea racoroasa, alcoolizate, cu gust pregnant, care se servesc pe la 10-14 °C.
Am beri din malturi de grau, orz si ovaz, în diferite combinatii, beri dulci si seci, blonde si brune, filtrate sau nefiltrate.
Am beri preparate dupa retete noi si moderne, dar si beri preparate dupa retete vechi de sute de ani. Pot sa spun ca sunt mandru de berile pe care le ofer.

Cu toate acestea, nu sunt scumpe. Daca o banala bere de larg consum costa 8-10 lei prin restaurante, berile „mele” speciale au preturi între 9,50 si 17,50.
Prietenii mai vechi sau mai noi m-au sfatuit sa ofer în meniu si beri mai ieftine de atat, motivand ca publicul roman nu are cultura berii si ca preturile i se vor parea mari. Sustineau ca nu conteaza daca eu am beri craft, maturate si lucrate la mare mestesug, fiindca romanii stiu doar de berile de larg consum, ieftine si apoase, fara gust si aroma, pe care le beau reci de le crapa dintii; nu de alta, dar daca le-ar bea calde s-ar observa mai usor cat de insipide si apoase sunt.

Ca atare, mi s-a prezis ca nu voi vinde decat accidental beri ca Weihenstephaner Korbinian si Vitus, ca Primator IPA si Double 24%, sau ca oricare dintre cele 6 beri belgiene (Westmalle tripel si dubbel, Chimay tripel, dubbel si strong dark ale, si Duvel). Ca best-seller-ul berilor mele va fi Krombacher Pils, adica o bere care, desi de o calitate mult mai buna, seamana oarecum, la corpolenta si gust, cu ceea ce se bea de obicei pe la noi.

Doar dupa o luna de functionare a bistroului este clar ca nu pot trage o concluzie definitiva – a trecut, totusi, prea putin timp – dar pot sa afirm ca cei care mi-au trecut pragul nu au venit sa ceara ceva anume, ci au baut ceea ce li s-a recomandat la fata locului. Au baut si Krombacher Pils dar si Korbinian, IPA, Westmalle Tripel, Chimay Bleue, Primator Double 24% etc. Poate ca cea mai vanduta bere de pana acum a fost chiar Korbinian.

De ce? Pentru ca cei care ne-au trecut pragul stiau deja ca ceea ce exista în meniul de la Bistro GUXT reprezinta specialitati, cu o calitate superioara ofertei obisnuite a pietii. Pentru ca au avut încredere în recomandarile mele, privind asocierile berilor cu mancarea, si, lucru extrem de important, pentru ca le-au placut berile iar împerecherile lor cu mancarea au fost corecte si inspirate.

Am satisfactia ca toti cei care au venit reticenti, declarand ca nu se împaca bine cu berea (multe femei în aceasta categorie), au plecat încantati, ba chiar si-au mai cumparat cateva sticle si pentru acasa. Mi-am dat seama ca, daca ai încrederea publicului, nu conteaza faptul ca ceea ce încerci sa vinzi este mai scump decat media pietei; conteaza ca surplusul de pret sa fie „acoperit” de calitate.
Unul dintre oaspeti chiar mi-a spus: „Decat sa dau 8-9 lei pe o bere pisacioasa (scuzati expresia, dar am ales sa-l citez corect), mai bine platesc 13-14 lei, sau chiar mai mult, pe o bere de calitate excelenta, pe care o savurez pana la ultima înghititura.”

A contat, bineînteles, si faptul ca berile au fost servite la temperatura corecta si întotdeauna în paharele oferite de producator. Este jenant sa vezi o bere servita în paharul altui producator; va spun din proprie experienta ca uneori va avea alta aroma si chiar si alt gust, caci ambele (mai ales aroma) depind de forma si volumul paharului.

Cele întamplate în prima luna de viata a bistroului meu îmi dau încredere în viitor. Poate chiar exista un public interesat sa afle lucruri noi si sa experimenteze, îndeajuns de numeros ca sa asigure existenta unor restaurante, mai mari sau mai mici, care sa le ofere calitate la un pret onest.
Daca faceti parte din acest public, va astept la Bistro GUXT. Va garantez ca veti pleca, daca nu încantati, macar multumiti.

Nu este nevoie sa comandati neaparat bere, desi o recomand cu caldura. Pe langa vinurile despre care v-am povestit mai sus, va pot oferi cateva whisky-uri scotiene single malt, cateva romuri de buna calitate, vodca ruseasca, brandy-uri spaniole si coniacuri frantuzesti, cocteiluri si multe altele.
Iar mancarea… mmm… si nu sunt subiectiv. Costel Clipescu, maestrul bucatar de la Bistro GUXT, gateste exceptional si este un om de mare calitate; altfel nu am fi facut echipa, iar Bistro GUXT nu ar fi existat.

(va urma)