De GUXTibus (2)

Chestii de comunicare

Vreau sa va descriu doua discutii care m-au amuzat copios. Sper ca la aceasta ora mai toti cititorii mei stiu ca mi-am deschis un mic restaurant, adica un bistro. Sau poate ca nu stiu; vor afla acum. Localul meu se numeste Bistro GUXT si este situat pe str. Dimitrie Racovita, la nr. 37, în Bucuresti. Functioneaza doar seara, între orele 17:00 – 22:00, de luni pana sambata. L-am deschis de o luna si jumatate.

Vizavi de Bistro GUXT, peste strada, îsi are sediul o firma de avocatura. Ne putem vedea reciproc foarte clar, caci vederea nu ne este obturata de nimic: nici de copaci, nici de stalpi, nici de vreo pancarda publicitara. Nimic nu ma împiedica sa vad firma de pe poarta lor, desi este mare doar cat un format A4. Nimic nu îi împiedica sa vada, la randul lor, firma de la Bistro GUXT.
Pe poarta am fixat o firma dreptunghiulara de circa 1 mp, iar pe peretele exterior al cladirii, la 3,5 metri înaltime, perpendicular pe trotuar, troneaza o firma luminoasa de 70×86 cm. Adica una foarte vizibila.

Acum cateva zile, unul dintre angajatii firmei de vizavi intra la noi în local si comanda doua bauturi racoritoare. Se asaza la una dintre mese si scoate telefonul. Alege din agenda un interlocutor si începe o conversatie. Nu îi auzeam pe amandoi, ci doar pe cel care era în bistrou, dar încerc sa va redau convorbirea asa cum am putut-o deduce.
– Coane, sunt vizavi la un pepsi. Hai ca ti-am luat si tie unul.
– Unde vizavi, ma ?
– La bistrou.
– Care bistrou ?
– La GUXT.
– Care GUXT ?
– La Bistro GUXT, coane.
– Care Bistro GUXT, coane ?
– Vizavi de noi.
– Unde, mai ?
– Chiar vizavi. Iesi din curte, te uiti peste drum si te izbesti cu capul în firma lor!
– Care vizavi ?
– Vizavi, pe trotuarul din fata ferestrelor noastre.
– Pe bune ? E un bistrou acolo ?

Va spun sigur, este imposibil ca oricine care trece pe strada sa nu vada firma luminoasa. Este improbabil ca oricine vine zile în sir în cladirea de peste strada sa nu observe firma de pe gard… si pe cea luminoasa. Şi cu toate acestea…

Citeste si articolul →   Cina de toamna

O alta discutie nostima, tot telefonica, am avut-o cu un vechi prieten. Anterior, cu 2-3 zile în urma, îl sunasem ca sa-l anunt ca deschisesem un bistrou si îi precizasem: Ai grija, nu este deschis decat seara, duminica este închis si, fii atent, nu am gradina.
La vreo saptamana de la discutie, într-o duminica, pe la orele 11:00, primesc un telefon de la amicul meu.
-Auzi, Radu, suntem eu si sotia mea cu doi prieteni. Putem sa venim la voi, la terasa, sa mancam de pranz?
– Prietene, ce n-ai înteles din fraza: „Ai grija, nu este deschis decat seara, duminica este închis si, fii atent, nu am gradina.”? Chiar nu ai retinut nimic din cele trei informatii prezente în fraza anterioara ?
– Pe bune ? Asa mi-ai zis ?

Trecem cu totii prin viata absenti la ceea ce se petrece în jurul nostru, remarcand doar ceea ce ne intereseaza foarte tare si ne afecteaza în mod direct. Probabil am trecut si eu, pe strada, pe langa sute de magazine, cabinete de avocatura, notariate, cabinete dentare sau de ginecologie, ca si pe langa multe alte chestii cu firma pe usa, fara sa le dau atentie. Le-am vazut, mai mult ca sigur, dar nu le-am observat si nu le-am retinut.

Traim vremuri interesante, dinamice, care ne solicita. Trecem prin viata fara sa ne uitam prin jur. Nu vedem ceea ce este sub nasul nostru, sau nu ascultam ce ni se spune. Nu suntem neaparat superficiali si neinteresati de ceilalti, ci doar preocupati prea mult de propria viata, de micul univers personal, de propriile probleme si incertitudini, de cercul restrans al familiei si al catorva prieteni apropiati.

Citeste si articolul →   La gatit cu Vita Cook - partea 3

Cele doua situatii de mai sus m-au amuzat copios, dar m-au si pus pe ganduri. Cum naiba poti comunica ceva astfel ca „recipientii” sa te observe si sa retina corect informatiile ? Cat de insistent trebuie sa fii ? Cat de bine trebuie sa te „mulezi” pe interesele lor ? Cum te poti face auzit în tumultuoasa cacofonie informatica ce ne agreseaza clipa de clipa ochii, urechile, mintea ?

Habar nu am. Poate ca o sa-mi dau seama la un moment dat, sau poate ca nu.


4 comentarii pe “De GUXTibus (2)

  1. cristi-j spune:

    Da, e frumoasa lumea in care traim si va fi din ce in ce mai frumoasa.
    “Cum naiba poti comunica ceva astfel ca „recipientii” sa te observe si sa retina corect informatiile ? Cat de insistent trebuie sa fii ? Cat de bine trebuie sa te „mulezi” pe interesele lor ? Cum te poti face auzit în tumultuoasa cacofonie informatica ce ne agreseaza clipa de clipa ochii, urechile, mintea ?” … Cum? Cu un ciocan mai mare. Daca dadeai muzica tare in fiecare seara si aveai o terasa plina si zgomotoasa sigur te remarcau toti vecinii si veneau sa se planga. Daca te laudai la fiecare doua fraze cu bistroul la toti cei cu care conversai sigur le intra in cap. Mai greu e sa gasesti linia de echilibru.

    • Radu Popovici spune:

      @cristi-j: Un alt prieten m-a sfatuit sa pun accent pe emotional, adica pe lucrurile cu care romanul “compatimeste”: femei, masini, bebelusi, catelusi, floricele.
      Solutia ar fi, deci, sa pun langa firma doua femei goale, un mertan decapotabil, 2 catelusi si o pisicuta, 3 bebelusi si o jardiniera cu muscate, plus doua boxe imense din care sa urle manele. 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.